Citarea Nelegala A Inculpatului. Casare Cu Trimitere La Prima Instanta. » Consultă Avocat
avocat bun
Individualizarea pedepsei. Criterii pentru stabilirea cuantumului si a modalitatii de executare a sanctiunii de drept penal in raport de scopul pe care aceasta trebuie sa il indeplineasca.
18 martie 2020
cabinet de avocat
Prescriptia dreptului de a aplica sanctiunea disciplinara.Sanctiune aplicata dupa expirarea termenului de 30 de zile.Data de la care curge termenul de 30 de zile. Aplicarea principiului non reformatio in pejus.
18 martie 2020

Citarea nelegala a inculpatului. Casare cu trimitere la prima instanta.

avocat bucuresti

avocat bucuresti

Citarea nelegala a inculpatului. Casare cu trimitere la prima instanta.

 

Cod proc. penala, art.177, art. 291, art.385

15

, art. 385

6

 

In cazul in care judecarea cauzei la instanta de fond a avut loc in lipsa inculpatului, care nu a fost legal citat, desi a indicat adresa la care locuia atat timpul urmaririi penale, cat si pe parcursul cercetarii judecatoresti, solutia care se impune este de casare a sentintei si trimitere a cauzei la prima instanta, pentru rejudecare, cu citarea legala a tuturor partilor.

               
         
            

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1402 din 15 octombrie 2013.

 

Prin sentinta penala nr.105/11.06.2013 pronuntata de Judecatoria M, in baza art.215

1

al.1 C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen., inculpatul PMD a fost condamnat la pedeapsa de 3 (trei) ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de delapidare in forma continuata, fapta din perioada 31.03.2011 – 07.04.2011, parte vatamata SC S SRL Mizil.

Inculpatului i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege, pe durata prevazuta de art.71 al.2 C.penal

In baza disp.art.81 C.pen., s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, pe durata unui termen de incercare de 5 ani, calculat conform art.82 C.pen. In baza art.71 alin.5 C.pen., a fost suspendata executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege, aplicata inculpatului, pe durata termenului de incercare de mai sus.

In baza art.359 C.pr.pen., s-a atras atentia inculpatului asupra disp. art.83 si 84 C.pen., privind revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare sau al neexecutarii obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare.

In baza art.346 C.pr.pen. rap. la art.14 al.3 si art.346 C.pr.pen. raportat la art.998 - 999 C.civ. vechi si art.3 din Legea nr.71/2011 de aplicare a Noului Cod Civil, s-a admis in parte actiunea civila formulata de SC S SRL si a fost obligat inculpatul sa plateasca SC S SRL suma de 10.612,66 lei (din care 10.192,66 lei reprezinta contravaloarea combustibilului insusit fara drept, iar 420 lei reprezinta suma retrasa de pe cardul partii vatamate, fara drept).

Au fost respinse in rest pretentiile partii civile.

In baza art.199 al.3 C.pr.pen. s-a dispus scutirea dl. avocat BI de plata amenzii in cuantum de 500 lei, aplicata prin incheierea din 13.05.2013.

In temeiul art.191 al.1 C.pr.pen., inculpatul fost obligat la plata sumei de 600 lei, reprezentand cheltuieli judiciare catre stat, iar in conformitate cu disp. art.193 al.2 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.500 lei, reprezentand cheltuieli de judecata avansate de partea vatamata – onorariu avocat.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin rechizitoriul nr.336/P/2011 al Parchetului de pe langa Judecatoria M s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatului PMD,

pentru savarsirea infractiunii de delapidare in forma continuata prev. de art.215

1

alin.1 C.pen. cu aplic. art.41 al.2 C.pen.

Prin actul de sesizare a instantei de fond s-a retinut in sarcina inculpatului PMD ca, in perioada 31.03-07.04.2011, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in calitate de sofer la SC S SRL Mizil, si-a insusit cantitatea de 1727 litri motorina, prin folosirea unui card primit de la angajator in scopul alimentarii cu combustibil a autocamionului incredintat spre exploatare, cauzand un prejudiciu in cuantum de 15.000 lei, care nu a fost acoperit.

Situatia de fapt astfel retinuta prin actul de sesizare a rezultat din urmatoarele mijloace de proba administrate in cursul urmaririi penale: sesizarea partii vatamate si declaratii (filele 5, 21 -23, 50-54), documente depuse de partea vatamata (filele 39-41), contractul individual de munca al inculpatului ( filele 6-8), fisa postului (filele 9-11) si decizia de desfacere a contractului de munca (fila 42), adresa de la ITM Prahova (f.12), suport electronic tip CD si documentele transmise de SC M C SRL Brasov (filele 14-20), declaratiile martorilor (filele 24-25,43-44) si declaratiile inculpatului (filele 27-29,55-59).

Audiat in cursul urmaririi penale inculpatul nu a recunoscut savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa, declarand ca nu a avut reprezentarea faptului ca savarseste ceva ilegal si a folosit cardul de combustibil cu acordul angajatorului, pentru a-si recupera drepturile salariale.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut ca inculpatul PMD a fost angajat al partii vatamate SC S SRL Mizil, in functia de sofer, asa cum atesta contractul individual de munca pe durata determinata nr.0000115/1/29/24.03.2011, inregistrat la ITM Prahova.

In aceasta calitate, inculpatul a primit spre exploatare de la angajator autocamionul cu nr. de inmatriculare ........., destinat in principal transportului international de marfuri, iar la data de 25.03.2011 s-a dispus in sarcina sa efectuarea unei curse in Germania.

Potrivit Regulamentului de ordine interioara al partii vatamate, la plecarea in cursa inculpatul a primit actele masinii, scrisoarea de transport marfa, foaia de parcurs, licentele de transport si doua carduri. Unul dintre cele doua carduri era in valuta, in limita de 100 euro (pentru plata taxelor si a diurnei) si altul pentru alimentare cu motorina.

Cardul de combustibil era emis de Diesel One 24 Romania si se putea folosi la anumite statii de alimentare cu carburanti din tara si strainatate in limita a 1000 litri pe zi, dar nu mai mult de 2000 litri pe saptamana, urmand ca, dupa finalizarea cursei, soferul sa prezinte la societate foaia de parcurs si bonurile de alimentare pentru decont.

Inculpatul a efectuat cursa in Germania in perioada 25-31.03.2011, iar la intoarcere a descarcat marfa la Sfantu Gheorghe, dupa care a primit ordin de incarcare marfa din Brasov si dispozitie de descarcare Chiajna. La Brasov inculpatul a incarcat partial camionul, urmand ca diferenta de marfa sa o incarce din Ploiesti, dupa care sa-si continue drumul catre destinatie.

Ulterior, inculpatul a primit dispozitie de a incarca marfa de la Kaufland Ploiesti pentru Germania, insa a refuzat efectuarea cursei si, dupa o discutie telefonica cu martorul BL, administratorul SC S SRL, a abandonat autocamionul, lasand in cabina acestuia cheile si documentele, nu si cardul de alimentare combustibil, pe care l-a luat cu el.

Potrivit extraselor de cont depuse la dosarul de urmarire penala (filele 18-20), in perioada imediat urmatoare inculpatul a folosit cardul de alimentare, alimentand mai multe autovehicule in Brasov, cu cantitatea de 1727 litri motorina in valoare de 10.192,66 lei.

La termenul de judecata din data de 22 aprilie 2013, citat fiind la domiciliul indicat de SEIP, precum si la imobilul unde locuieste fara forme legale, inculpatul a trimis cerere pentru lipsa de aparare (fila 21 dosar), incuviintata de instanta.

La termenul de judecata din data de 20 mai 2013, fata de actele si lucrarile dosarului de urmarire penala si fata de pozitia procesuala a inculpatului, care nu s-a prezentat in fata instantei, dar nici nu a recunoscut savarsirea infractiunii retinute in sarcina sa, instanta a apreciat ca se impune efectuarea cercetarii judecatoresti, motiv pentru care a dispus citarea si audierea, in sedinta publica, a martorilor din acte – numitii BL, GM si MM.

Inculpatul nu a solicitat si nu a administrat nicio proba in aparare.

In cursul urmaririi penale inculpatul a declarat ca, inainte de plecarea in cursa de Germania, a stabilit cu administratorul firmei SC S SRL, martorul BL, ca, in cazul in care acesta din urma nu va avea bani sa-l plateasca, inculpatul sa poata achizitiona motorina cu ajutorul cardului incredintat de societatea angajatoare, pana la concurenta sumei datorate pentru cursa externa.

Sustinerile inculpatului nu sunt insa confirmate de niciuna dintre probele administrate, declaratiile martorilor BL (administratorul partii vatamate) si ale celorlalti doi martori, coroborandu-se cu inscrisurile depuse de parti – inclusiv contractul de munca inregistrat la ITM Prahova (fila 6 d.u.p.) atestand, asa cum sustine administratorul societatii angajatoare, ca, pentru serviciul prestat ca sofer la SC S SRL, PMD primea un salariu de 740 lei.

Instanta de fond a retinut situatia de fapt expusa mai sus coroborand probele administrate in cursul urmaririi penale cu cele administrate in cursul judecatii, in primul rand inscrisuri, dar si declaratiile martorilor si ale partii vatamate. In acest sens, instanta a retinut ca inculpatul PMD si-a insusit cantitatea de 1727 litri motorina, prin folosirea fara drept a cardului primit de la angajator in scopul alimentarii cu combustibil a autocamionului incredintat spre exploatare.

S-a apreciat ca, in drept, fapta inculpatului PMD care, in perioada 31.03-07.04.2011, in baza aceleiasi rezolutii infractionale, in calitate de sofer la SC S SRL Mizil, si-a insusit cantitatea de 1727 litri motorina prin folosirea unui card primit de la angajator in scopul alimentarii cu combustibil a autocamionului incredintat spre exploatare, cauzand un prejudiciu in cuantum de 15.000 lei, neacoperit, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de delapidare, prevazuta de art.215

1

al.1 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen.

Potrivit art.215

1

al.1 C.pen., delapidarea este infractiunea care consta in folosirea, insusirea sau traficarea de un functionar, in interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau le administreaza, daca prin aceasta s-a produs un prejudiciu.

Elementul material al laturii obiective al infractiunii de delapidare il constituie actiunea inculpatului de a-si insusi contravaloarea a 1727 litri motorina, folosind in acest scop, fara drept, cardul incredintat de partea vatamata (persoana juridica). Urmarea imediata consta in scoaterea definitiva a contravalorii combustibilului vandut (a banilor) din sfera patrimoniala a persoanei vatamate si producerea unei pagube acesteia.

Legatura de cauzalitate rezulta din chiar materialitatea faptei.

Inculpatul a actionat cu intentie directa, astfel cum este configurata prin art.19 al.1 pct.1 lit.a C.pen., prevazand si urmarind producerea rezultatului faptelor sale, fapta fiind savarsita in scopul de a obtine un folos material injust, respectiv sumele de bani reprezentand contravaloarea combustibilului instrainat.

Potrivit art.1 din Legea nr.22/1969, gestionar, in intelesul legii, este acel angajat al unui agent economic care are ca atributii principale de serviciu primirea, pastrarea si eliberarea de bunuri aflate in administrarea, folosinta sau detinerea, chiar temporara, a unui agent economic, indiferent de modul de dobandire si de locul unde se afla bunurile. Or, potrivit probelor administrate in cursul urmaririi penale, inculpatul avea, prin fisa postului, atributii de gestionar in sensul celor prevazute de art.1 din Legea nr.22/1969, prin primirea de la societate a cardului de combustibil in vederea alimentarii autocamionului incredintat spre exploatare, pe timpul efectuarii cursei de transport marfuri, in tara si strainatate, inculpatul dobandind implicit si calitatea de gestionar de fapt, in raport de cantitatea de carburant gestionata prin folosirea acelui instrument electronic, in scopul stabilit de angajator.

Pentru aceste motive, instanta de fond a dispus condamnarea inculpatului, considerand ca vinovatia acestuia a fost pe deplin dovedita in cauza, iar la individualizarea pedepsei a avut in vedere, potrivit disp. art.72 C.pen., limitele de pedeapsa prevazute de lege, modalitatea concreta de savarsire a faptei, atitudinea inculpatului din cursul urmaririi penale (de nerecunoastere a faptei savarsite) si in fata instantei (unde nu s-a prezentat, desi a avut cunostinta de existenta procesului penal), precum si lipsa antecedente penale, motive pentru care s-a orientat spre minimul special prevazut de lege.

In consecinta, in baza art.215

1

al.1 C.pen. cu aplic.art.41 al.2 C.pen. inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa de 3 ani inchisoare si i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege, pe durata prevazuta de disp. art.71 al.2 C.pen.

 Instanta de fond nu a interzis inculpatului dreptul de a vota in alegerile legislative, avand in vedere dispozitiile art.3 din Protocolul 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, astfel cum au fost interpretate prin Hotararea pronuntata de CEDO in data de 06.10.2005 in cauza Hirst contra Marii Britanii, prevederi incidente in baza art.20 din Constitutia Romaniei.

Art.3 din Protocolul 1 garanteaza atat dreptul de a vota in cadrul alegerilor legislative, cat si dreptul de a participa in calitate de candidat in cadrul acestora.

Cu privire la dreptul de a alege, instanta de fond nu a considerat ca pedeapsa interzicerii exercitiului acestuia este justificata in cauza de fata de un scop legitim, avand in vedere natura infractiunii savarsite de inculpat, aceasta nefiind apta sa atraga o nedemnitate a inculpatului de a participa la viata sociala prin exercitarea dreptului de vot in alegerile legislative.

In ce priveste cealalta componenta a dreptului la alegeri libere prevazut de art.3 din Protocolul 1, constand in dreptul de a participa in calitate de candidat si care in cuprinsul art.64 alin.1 lit.a C.pen. este inclus in dreptul de a fi ales in functii elective publice, prima instanta a apreciat ca exercitarea acestui drept este incompatibila de iure cu executarea pedepsei penale.

In ceea ce priveste modalitatea de executare a pedepsei, instanta de fond a apreciat ca fata de circumstantele personale ale acestuia, lipsa antecedentelor penale si varsta avuta la data comiterii faptei, executarea pedepsei in regim de detentie apare ca fiind o masura prea aspra, care nu va duce la indreptarea condamnatului, astfel ca rolul de constrangere si scopul pedepsei pot sa fie realizate si prin suspendarea executarii acesteia, ceea ce implica atentionarea inculpatului asupra posibilitatii revocarii acestei masuri in cazul savarsirii unor noi infractiuni in termenul de incercare sau al neexecutarii obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare, astfel incat inculpatul sa nu mai comita alte infractiuni in viitor.

De aceea, in baza art.81 C.pen., a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate, pe durata unui termen de incercare de 5 ani, calculat conform art.82 C.pen.

In baza art.71 al.5 C.pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit.a si b C.pen., cu exceptia dreptului de a alege, aplicata inculpatului, pe durata termenului de incercare de mai sus.

In baza art.359 C.pr.pen., a atras atentia inculpatului asupra disp.art.83 si 84 C.pen., privind revocarea suspendarii conditionate in cazul savarsirii unei noi infractiuni in cursul termenului de incercare sau al neexecutarii obligatiilor civile stabilite prin hotararea de condamnare.

In ceea ce priveste latura civila, instanta de fond a constatat ca, atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul cercetarii judecatoresti (fila 14 dosar) partea vatamata s-a constituit parte civila in procesul penal, sumele solicitate fiind 10.192,66 lei – reprezentand c/val. a 1772 litri motorina insusiti pe nedrept, 99 euro – reprezentand suma retrasa de inculpat, fara drept, de pe cardul societatii, 1000 lei – reprezentand valoarea cheltuielilor legate de stationarea autocamionului si 4.000 lei – reprezentand daune morale.

Repararea integrala a prejudiciului reprezinta principiul de baza al raspunderii civile delictuale, consacrat de lege in termen precisi si cuprinzatori, care evoca neindoielnic ideea repararii daunei in totalitatea sa, fara nicio restrangere sau limitare in raport de natura intrinseca a acestuia.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza in plan fizic, psihic si afectiv, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii etc. – criterii care se subsumeaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs. Or, in cauza, desi partea civila face vorbire despre un prejudiciu de imagine, nu s-au facut dovezi in acest sens.

In ceea ce priveste daunele materiale solicitate, instanta de fond a apreciat ca se impune indestularea partii civile cu contravaloarea prejudiciului suferit de aceasta la data comiterii infractiunii (10.192,66 lei – reprezentand c/val. a 1772 litri motorina si 420 euro – reprezentand cei 99 euro retrasi de inculpat de pe cardul societatii). Drept urmare, in baza art.346 C.pr.pen. rap. la art.14 al.3 si art.346 C.pr.pen. raportat la art.998 - 999 C.cv. vechi si art.3 din Legea nr.71/2011 de aplicare a Noului Cod Civil, s-a admis in parte actiunea civila si a fost obligat inculpatul sa plateasca SC S SRL numai daune materiale in cuantum de 10.612,66 lei (din care 10.192,66 lei reprezinta contravaloarea combustibilului insusit fara drept, iar 420 lei reprezinta suma retrasa de pe cardul partii vatamate, fara drept), partea civila nedovedind nici pretinsul prejudiciu de imagine si nici cheltuielile efectuate cu stationarea autocamionului. De altfel, in lipsa oricaror documente in acest sens, instanta a avut in vedere declaratiile martorilor audiati nemijlocit, care au aratat ca inculpatul a parcat autocamionul in parcarea societatii (MM) sau intr-o zona nepazita din aproprierea unei societati comerciale (BL).

De asemenea, analizand inscrisurile depuse de aparatorul numit din oficiu pentru inculpat, in sustinerea cererii de reexaminare, instanta a apreciat ca acestea fac dovada imposibilitatii prezentarii avocatului in instanta la termenul la care s-a dispus aplicarea amenzii judiciare si, drept urmare, in baza art.199 al.3 C.pr.pen., a admis cererea de reexaminare a amenzii aplicate prin incheierea din 13.05.2013 si a dispus scutirea sa de plata amenzii dispuse.

Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs, in termen legal, inculpatul PMD. In motivarea recursului, s-a aratat ca principala critica a sentintei penale se refera la faptul cercetarea judecatoreasca s-a facut cu vicierea procedurii de citare cu inculpatul, fiind incalcate dispozitiile art.177 C.pr.pen., potrivit carora un inculpat se citeaza la adresa unde locuieste si pe cale de consecinta trebuie observat ca, asa cum rezulta din actele de urmarire penala, a fost citat in Brasov, strada T si in TV, nr., sc., bl., ap..

Or, la fila 55 dosar urmarire penala se afla ultima declaratie data in calitate de inculpat in data de 04.01.2013, in care aduce la cunostinta celui in fata caruia a dat declaratia ca in acte figureaza cu domiciliul in Brasov, str.T, bl.A.2, sc.B, ap.13, cu mentiunea fara forme legale in Brasov, B-dul M.

Niciunul din actele de citare a inculpatului in faza de cercetare judecatoreasca nu s-a facut la aceasta adresa, desi din actele de la urmarirea penala rezulta, fara dubiu, ca fara forme legale domicilia la o alta adresa.

Avand in vedere ca un invinuit sau inculpat se citeaza la adresa unde locuieste, considera ca cercetarea judecatoreasca la instanta de fond s-a realizat cu incalcarea procedurii de citare, pentru ca instanta avea posibilitatea sa-l citeze si la aceasta ultima adresa, astfel ca s-a facut o incalcare grava a dreptului de a participa la dezbaterea procesului, imprejurare in care se impune admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei spre judecata la instanta de fond, pentru ca inculpatul sa participe la dezbateri si pentru a i se permite sa-si faca apararile specifice fazei de cercetare judecatoreasca in prima instanta.

A doua critica a sentintei pronuntate de instanta de fond se refera la faptul ca, tocmai datorita neparticiparii la judecata, cercetarea judecatoreasca este una formala. Se repeta doar declaratiile de martori, care sunt identice cu cele date in faza de urmarire penala, fara ca inculpatul sa aiba posibilitatea sa se apere.

Din declaratiile date la urmarirea penala rezulta ca s-a aflat in relatii contractuale cu reprezentantul societatii, care nu i-a platit la un moment dat retributia ce i se cuvenea si, din aceasta cauza, a inteles sa nu mai lucreze la aceasta firma.

Totodata, din dosarul de urmarire penala, rezulta ca administratorul societatii a sustinut ca nu a avut o convorbire telefonica cu inculpatul, fapt ce impunea ca instanta de fond sa recurga la procedura confruntarii dintre inculpat si reprezentantul societatii.

Este adevarat ca a efectuat doar doua transporturi, dar ele au fost pe distante lungi (Germania, Danemarca), aceste aspecte fiind foarte importante pentru a stabili raporturile dintre inculpat si administrator si sa se verifice daca exista infractiunea de delapidare.

A treia critica se refera la acuzatia retinuta in sarcina sa, anume infractiunea de delapidare. In opinia sa, specific infractiunii de delapidare este insusirea unui bun care se afla in gestiunea si in administrarea inculpatului. Obiectul care i se imputa este contravaloarea motorinei, care la momentul pretinsei sustrageri nu era nici in gestiune si nici in administrarea sa. Daca se facea dovada ca din autovehiculul incredintat pentru a face transporturile respective sustragea motorina, se putea retine aceasta infractiune. Dar inculpatul a dispus pe nedrept de cardul pe care chiar partea civila i l-a incredintat si, din acest punct de vedere, actiunea care i se imputa este specifica abuzului de incredere, pentru ca daca s-ar admite ca a comis o infractiune este aceea ca a dispus pe nedrept de un bun mobil, respectiv de cardul incredintat de partea civila pentru reglarea diferendelor dintre inculpat si societate. De aceea, instanta de fond s-a pripit atunci cand a dat gir acestei acuzatii cu care a fost trimis in judecata inculpatul, cu atat mai mult cu cat nu a facut verificarile necesare pentru a stabili daca acesta a comis sau nu fapta, tocmai prin nerespectarea procedurii citarii.

Curtea, examinand hotararea recurata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile invocate de recurent, dar si din oficiu sub toate aspectele potrivit dispozitiilor art.385

6

alin.3 C.pr.pen., a constatat ca recursul declarat este fondat pentru urmatoarele considerente:

Astfel, Curtea a retinut ca la data de 24.01.2013, cand inculpatul a fost audiat la Parchetul de pe langa Judecatoria M, a aratat ca domiciliul sau este in Brasov, strada T, nr., bloc , scara , ap., dar locuieste fara forme legale la adresa din Brasov, b M, nr., ap.

Pentru termenul de judecata din data de 22.04.2013 de la instanta de fond, inculpatul a trimis la dosarul primei instante, prin curier si prin fax, trei cereri prin care a solicitat acordarea unui termen de judecata in vederea pregatirii apararii si angajarii unui avocat ales si a aratat ca domiciliul sau ales este in Brasov, b M, nr., bloc , ap. (filele 29-33 dosar fond).

In incheierea de sedinta din data de 22.04.2013, instanta de fond mentioneaza faptul ca inculpatul a solicitat amanarea judecarii cauzei pentru lipsa de aparare, insa nu s-a dispus si citarea acestuia la noua adresa indicata nici la acel termen si nici la termenele urmatoare, inculpatul figurand cu termen in cunostinta. Nici aparatorul din oficiu de la instanta de fond al inculpatului nu a luat legatura cu acesta, iar cauza a fost solutionata fara ca inculpatul sa mai fie citat.

Curtea a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.177 alin.1 si 2 C.pr.pen.,
inculpatul se citeaza la adresa unde locuieste, iar … daca printr-o declaratie data in cursul procesului penal invinuitul sau inculpatul a indicat un alt loc pentru a fi citat, el este citat la locul indicat
.

Potrivit dispozitiilor art.291 alin.1 C.pr.pen.,
Judecata poate avea loc numai daca partile sunt legal citate si procedura este indeplinita. Infatisarea partii in instanta, in persoana sau prin reprezentant ori avocat ales sau avocat din oficiu, daca acesta din urma a luat legatura cu partea reprezentata, acopera orice nelegalitate survenita in procedura de citare
.

Prin urmare, Curtea a apreciat ca judecarea cauzei la instanta de fond a avut loc in lipsa inculpatului, care nu a fost legal citat, desi acesta a indicat adresa la care locuia atat timpul urmaririi penale, la data de 24.01.2013 cand a fost audiat la Parchetul de pe langa Judecatoria M, cat si pe parcursul cercetarii judecatoresti, anterior termenului de judecata din data de 22.04.2013.

Fata de aceste considerente, in baza art.385

15

pct.2 lit.c rap. la art.385

6

alin.3 Cod procedura penala, Curtea a admis recursul declarat de inculpatul PMD impotriva sentintei penale nr.105/11.06.2013 a Judecatoriei M, pe care o a casat-o si a trimis cauza la prima instanta pentru rejudecare, cu citarea legala a tuturor partilor.

In baza art.192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au ramas in sarcina acestuia.

 

                              

( Judecator Lucian Craciunoiu)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.