Individualizarea pedepsei. Criterii pentru stabilirea cuantumului si a modalitatii de executare a sanctiunii de drept penal in raport de scopul pe care aceasta trebuie sa il indeplineasca.

 

Cod penal, art. 52, art. 72

 

La individualizarea pedepsei aplicate pentru infractiunea comisa, instanta fondului desi a argumentat ca inculpatul este recidivist, fiind multiplu condamnat anterior, a orientat in mod nejustificat sanctiunea penala inspre minimul special dat de noile limite calculate dupa reducerea cu o treime a acestora, potrivit art.320

¹

alin.7 cod pr.pen, astfel ca pedeapsa nu este proportionala cu fapta savarsita care, prin consecintele produse asupra victimei coroborate cu persoana inculpatului, are o gravitate deosebita ce trebuia sanctionata pentru a raspunde exigentelor de represiune, corectie, preventie si reeducare a infractorului.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 1588 din  21 noiembrie  2013.

               
                         
                               

Prin sentinta penala nr.722/10.09.2013 judecatoria l-a condamnat pe inculpatul M. V

la pedeapsa de 2 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava, fapta prev.si ped.de art.182 alin.2  Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a si b Cod penal si art. 320

¹

alin.7 Cod procedura penala.

  Conform art. 33  lit. a cod penal a constatat ca prezenta infractiune este  concurenta cu infractiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv la pedeapsa rezultanta de  5 ani inchisoare  prin sentinta penala nr. 388/10.05.2011 a a aceleiasi instante si pe care a descontopit-o in componentele sale pe care apoi, potrivit art. 36 alin. 1 Cod penal le-a recontopit, stabilind pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare, sporita cu 6 luni, astfel ca a dispus ca in final inculpatul sa execute in total 5 ani si 6 luni inchisoare.

 S-a constatat ca inculpatul este arestat in executarea unei pedepse definitive.

             In temeiul art. 36, alin. 3 Cod penal s-a scazut din pedeapsa aplicata perioada in care inculpatul a fost retinut si arestat preventiv, precum si in executarea pedepsei definitive, incepand cu data de 25.02.2011, la zi.

  S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 448/2011 emis in baza Sentintei penale nr. 388/10.05.2011 a judecatoriei si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei in baza prezentei sentinte.

  S-a luat act ca partea vatamata N. S. nu s-a constituit parte civila.

  Conform  art. 14 alin. 3,  lit. b  Cod procedura penala  cu referire la art.998 Cod civil a fost obligat inculpatul la plata a 3948,25 lei despagubiri civile reprezentand daune materiale catre partea civila Spitalul Judetean de Urgenta B..

   Potrivit art. 191  Cod procedura penala inculpatul a fost obligat si la 500 lei cheltuieli judiciare catre stat.

  Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut rezumativ ca in noaptea de 10.02.2011, in jurul orelor 23,30 inculpatul M.V. i-a aplicat partii vatamate N. S. mai multe lovituri cu pumnii si picioarele in zona capului si abdomenului cu consecinta producerii unor traumatisme cranio-faciale si abdominale, care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile de ingrijiri medicale si care i-au pus in primejdie viata.

Conform raportului de expertiza medico-legala nr. A14/50/777/26.04.2011, urmare loviturilor primite, victima a suferit un traumatism cranio-facial cu escoriatii si echimoze faciale si un traumatism abdominal, contuzie renala bilaterala cu hematurie macroscopica. Datorita celui din urma traumatism, dupa pregatirea preoperatorie, in data de 19.02.2011, partea vatamata a fost supusa unei interventii chirurgicale, practicandu-se cistorafia (sutura vezicii urinare).

Spitalul Judetean de Urgenta B. unde victima a fost internata in perioada 11.02-02.03.2011-Sectia Chirurgie-Urologie, prin adresa nr.9978/03.06.2013 s-a constituit parte civila in procesul penal cu suma de 3.948,25 lei, reprezentand contravaloarea cheltuielilor de spitalizare.

Inaintea inceperii cercetarii judecatoresti, inculpatul a declarat ca recunoaste  fapta retinuta in actul de sesizare si nu solicita administrarea de probe solicitand ca judecata sa aiba loc in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, pe care le cunoaste si le insuseste.

Situatia de fapt astfel retinuta prin actul de inculpare si recunoscuta de inculpat intruneste elementele constitutive ale infractiunii de vatamare corporala grava, prevazuta  de art. 182, alin.2, Cod penal cu aplicarea art. 37, lit. a si b, Cod penal.

Starea de recidiva postexecutorie prevazuta de art. 37 lit. b, Cod penal este atrasa de condamnarea inculpatului prin sentinta penala nr.5/04.01.2002 a judecatoriei, la o pedeapsa de 1 an si 6 luni inchisoare, pedeapsa executata pana la 8 iunie 2001 iar cea de recidiva postcondamnatorie prevazuta de art. 37 lit.a Cod penal, este data de condamnarea anterioara a inculpatului la o pedeapsa de 3 ani inchisoare prin sentinta penala nr. 439/26.05.2008 pronuntata de aceeasi judecatorie , pedeapsa executata in perioada 31.12.2008-14.08.2010, cand a fost liberat conditionat cu un rest de pedeapsa ramas neexecutat de 472 zile, iar prezenta fapta a fost savarsita anterior implinirii acestei durate.

La dozarea pedepsei aplicate, instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevazute de art. 72 Cod penal  dar si statutul sau de recidivist si i-a aplicat acestuia pedeapsa de 2 ani inchisoare.

In baza art. 33 lit.a Cod penal, constatand ca infractiunea din cauza de fata este  concurenta cu infractiunile pentru care inculpatul a fost condamnat definitiv anterior, a descontopit pedeapsa de 5 ani inchisoare in pedepsele componente de 5 ani inchisoare, 4 ani inchisoare, 2 ani inchisoare, 3 ani inchisoare si 472 zile inchisoare, rest ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr.439/26.05.2008 a judecatoriei, pentru care a dispus revocarea liberarii conditionate.

Apoi, in baza art. 36 alin.1 cod penal a contopit toate pedepsele si mentinand revocarea liberarii conditionate pentru restul de pedeapsa de 472 zile inchisoare, ramas neexecutat, a stabilit pedeapsa cea mai grea de 5 ani inchisoare pe care  a  sporit-o cu 6 luni motivat de numarul infractiunilor savarsite si de pericolul social al acestora, astfel ca pedeapsa finala ce va fi executata de inculpat este de 5 ani si 6 luni inchisoare.

Instanta de fond a constatat ca inculpatul este arestat in executarea unei pedepse definitive si in  temeiul art. 36 alin. 3 cod penal, a  scazut din pedeapsa aplicata spre executare,  perioada in care inculpatul a fost retinut si arestat preventiv, precum si perioada executata, incepand cu data de 25.02.2011- la zi.

Pe cale de consecinta, a fost anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 448/2011 emis in baza sentintei penale nr. 388/10.05.2011 a judecatoriei si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei in baza prezentei sentinte.

In latura civila, instanta  a lua act ca partea vatamata N. S. nu s-a constituit parte civila.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal a exercitat recurs Parchetul de pe langa judecatorie,

criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Sub un prim aspect, recurentul-parchet a sustinut ca pedeapsa aplicata de instanta fondului nesocoteste criteriile de individualizare si nu tine seama de starea de recidiva postcondamnatorie si executorie in care inculpatul se afla si nici de urmarile produse asupra victimei careia viata i-a fost primejduita de agresiunea exercitata asupra sa prin cauzarea unor traumatisme cranio-faciale si abdominale vindecabile in 30-35 zile de ingrijiri medicale.

           Sub un al doilea aspect, s-a criticat omisiunea aplicarii dispozitiilor art.7 din Legea nr.76/2008 referitoare la prelevarea probelor biologice de la inculpat in vederea introducerii profilelor genetice in Sistemul National de Date Genetice Judiciare, in conditiile in care infractiunea comisa de acesta se afla printre cele prevazute in actul normativ sus-citat.

            Curtea, verificand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a dispozitiilor legale incidente in cauza si a actelor si lucrarilor dosarului dar si sub toate aspectele de fapt si de drept astfel cum prevede art.385

⁶

alin.3 cod pr.pen., in limita motivelor de casare prev.de art.385

⁹

alin.3 din acelasi cod, a constatat ca este afectata legalitatea si temenicia acesteia, pentru considerentele care succed:

             Prima instanta a analizat in mod corect si complet actele si lucrarile dosarului si a stabilit raspunderea penala a inculpatului M.V. pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava pevazuta de art.182 alin.2 cod  penal si pe care acesta a recunoscut-o solicitand ca judecata sa sa aiba loc conform procedurii simplificate de judecata pentru a beneficia de reducerea limitelor pedepsei, asa incat instanta de fond a evocat si aplicat corect dispozitiile art.320

¹

alin 7 cod pr.pen.

             Cu toate acestea, la individualizarea pedepsei aplicate pentru infractiunea comisa, instanta fondului desi a argumentat ca inculpatul este recidivist, fiind multiplu condamnat anterior, a orientat in mod nejustificat sanctiunea penala inspre minimul special dat de noile limite calculate dupa reducerea cu o treime a acestora, potrivit art.320

¹

alin.7 cod pr.pen, adica acelea cuprinse intre 1 an si 4 luni inchisoare si 6 ani si 8 luni inchisoare.

             Astfel, Curtea a considerat ca pedeapsa de 2 ani inchisoare este nejustificat de blanda, nefiind proportionala cu fapta savarsita care, prin consecintele produse asupra victimei coroborate cu persoana inculpatului, are o gravitate deosebita ce trebuia sanctionata astfel incat pedeapsa sa raspunda exigentelor de represiune, corectie, preventie si reeducare a infractorului.

 In egala masura, potrivit fisei de cazier judiciar aflate la fila 65 dosar urm.pen., inculpatul M. V. a fost condamnat anterior prin sentinta penala nr. 388/10.05.2011 a judecatoriei, definitiva prin decizia penala nr. 993/07.07.2011 a Curtii de Apel Ploiesti la o pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare pentru comiterea infractiunilor de furt calificat si conducerea unui autovehicul fara permis iar prin sentinta penala nr.439/26.05.2008 a aceleiasi judecatorii, la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru comiterea unor infractiuni de furt calificat.

Aceste pedepse anterioare dovedesc rezistenta opusa de inculpat fata de procesul de reeducare si indreptare dar atrag si incidenta dispozitiilor art.37 lit.a si b cod penal referitoare la recidiva poscondamnatorie si cea postexecutorie in care inculpatul se afla, asa cum in mod corect a stabilit instanta fondului.

Perseverenta infractionala, inteleasa ca staruinta si insistenta in atitudinea de a intra in conflict cu legea penala, nu poate fi negata si constituie un element important in procesul de individualizare a pedepsei care diferentiaza o persoana ce nu a savarsit infractiuni in decursul existentei sale, de cea care a comis astfel de fapte si care atrag agravarea raspunderii sale penale in conditii de recidiva postexecutorie.

Este de netagaduit ca pedeapsa si modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizate in asa maniera incat inculpatul sa se convinga de necesitatea respectarii legii si sa evite in viitor comiterea unor fapte antisociale.

Astfel, dupa o condamnare in anul 2008 la pedeapsa de 3 ani inchisoare executata in regim de detentie intre 31 decembrie 2008 si 14 august 2010, cand a fost liberat conditionat-avand un rest de pedeapsa neexecutat de 472 zile inchisoare- inculpatul M. V. a comis din nou-in timpul liberarii conditionate-alte infractiuni pentru care a fost din nou condamnat, in anul 2011 la o pedeapsa rezultanta de 5 ani inchisoare, in conditiile in care activitatea sa infractionala a inceput inca din anul 1991 cand a fost intaia data condamnat pentru comiterea unor infractiuni de furt calificat pentru care a fost arestat preventiv si apoi incredintat colectivului de munca pentru 2 ani.

In acesti termeni, in mod judicios recurentul-parchet a criticat solutia primei instante in privinta individualizarii pedepsei aplicate inculpatului pentru infractiunea retinuta in sarcina sa, in conditiile aplicarii art.320

¹

cod pr.pen. dar si ale recidivelor postcondamnatorie si postexecutorie in care acesta se afla, solicitarea agravarii raspunderii sale penale prin majorarea cuantumului pedepsei penale fiind deplin justificata.

          Drept consecinta, retinand ca fiind fondata si cea de a doua critica a recurentului referitoare la omisiunea primei instante de a dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat in vederea introducerii profilelor genetice ale acestuia in Sistemul National de Date Genetice Judiciare, desi dispozitiile art.7 din Legea nr.76/2008, Curtea a casat in parte in latura penala sentinta si rejudecand in fond, a descontopit pedeapsa rezultanta de 5 ani si 6 luni inchisoare stabilita prin sentinta recurata in pedepsele componente de: 2 ani inchisoare aplicata inculpatului pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava prev.de art.182 alin.2 cod penal cu aplic.art.37 lit.a si b cod penal si cu aplic.art.320

¹

alin.7 cod pr.pen, 5 ani inchisoare, 4 ani inchisoare, 2 ani inchisoare, 3 ani inchisoare aplicate prin sentinta penala nr.388/10.05.2011 a judecatoriei si 472 zile inchisoare, rest ramas neexecutat din pedeapsa aplicata prin sentinta penala nr.439/26.05.2008 a aceleiasi judecatorii, pentru care s-a revocat liberarea conditionata conform sentintei penale nr. 388/10.05.2011 precum si sporul de pedeapsa de 6 luni inchisoare.

           Apoi, a majorat pedeapsa aplicata inculpatului pentru comiterea infractiunii de vatamare corporala grava prev.de art.182 alin.2 cod penal cu aplic.art.37 lit.a si b cod penal si cu aplic.art.320

¹

alin.7 cod pr.pen., de la 2 ani inchisoare la 3 ani si 6 luni inchisoare pe care, in baza art.36 alin. 1 cod penal a contopit-o cu pedepsele componente precum si cu sporul de pedeapsa de 6 luni inchisoare aplicat prin sentinta penala nr.388/10.05.2011 a Judecatoriei Buzau stabilind pedeapsa rezultanta cea mai grea aceea de 5 ani si 6 luni inchisoare care va fi executata de inculpat.

          In baza art. 36 alin. 3 cod penal a dedus din pedeapsa rezultanta, perioada executata de inculpat de la 25.02.2011-la zi.

          In egala masura, in baza art.7 din Legea nr.76/2008 a dispune prelevarea probelor biologice de la inculpat in vederea introducerii profilelor lor genetice in Sistemul National de Date Genetice Judiciare, mentinand in rest celelalte dispozitii ale sentintei recurate.

                           

( Judecator  Simona Petruta Buzoianu )