Casare cu trimitere. Rol activ. Respectarea dreptului la aparare

 

C.proc.pen., art.3-4, art. 171 alin.3 si 4, art.197 alin.2, art.287                                                                                                      

 

In conditiile in care unui inculpat nu i-a fost asigurat de catre prima instanta dreptul la aparare in conditiile cerute de art.171 alin.3 si 4 C.pr.pen., nici la momentul audierii sale si nici atunci cand au fost audiati ceilalti inculpati si martorii propusi, sanctiunea acestei omisiuni este nulitatea absoluta, potrivit art.197 alin.2 C.pr.pen.

Totodata, instanta de judecata are obligatia sa dea dovada de rol activ in vederea aflarii adevarului si sa lamureasca toate aspectele cauzei prin administrarea tuturor probelor pe care le considera necesare, potrivit principiilor stabilite prin dispozitiile art.3 si 4 C.pr.pen. si prin cele ale art.287 din acelasi cod, si nu sa se rezume la a retine ca faptele nu sunt dovedite si ca inculpatii beneficiaza de regula in dubio pro reo, regula valabila si aplicabila numai in situatia in care instanta, in virtutea rolului activ, a administrat toate probele pertinente si utile cauzei, iar din analiza acestora nu rezulta vinovatia inculpatilor sau savarsirea faptei catre acestia ori exista dubii cu privire la aceste aspecte.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 595/R din 4 mai 2011.

 

Prin sentinta penala nr.193 pronuntata de Judecatoria R la 22.09.2010 in dosarul nr.2109/284/2009, in baza art.11 alin.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedura penala, s-a dispus achitarea inculpatilor NF, DI, RD, DM, LI, CT, CM, BG, DN, SI, DN si ND, sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.108 alin.1 lit.c rap. la art.108 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008.

Prin aceeasi sentinta s-a luat act ca partile vatamate CS, CG si TA nu s-au constituit parti civile, iar in conformitate cu disp. art.193 Cod procedura penala s-a stabilit ramanerea in sarcina statului a cheltuielilor judiciare.

Instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr.642/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria R au fost trimisi in judecata inculpatii pentru savarsirea infractiunii prev. de art.108 alin.1 lit.c si 108 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, intrucat la data de 14.04.2008 acestia au taiat cu ajutorul unor drujbe, din padurile apartinand partilor vatamate CS, CG si PJ, situate in apropierea comunei C, arbori din specia tei, fiind surprinsi de catre lucratori ai Politiei R in timpul acestei actiuni.

La sosirea politiei, inculpatii au abandonat carutele in care depozitasera o mare parte dintre arborii taiati si au fugit, fiind prins numai DN, singurul care a recunoscut fapta pentru care s-a dispus trimiterea sa in judecata.

In urma masuratorilor s-a stabilit ca inculpatii au taiat 35 de arbori, insumand un volum de 28,416 m.p., cu o valoare de 2663,67 lei.

S-a mai retinut in cuprinsul actului de inculpare ca la fata locului au fost gasite 4 carute, care au fost lasate in custodia Ocolului Silvic R, impreuna cu materialul lemnos care fusese incarcat, mentionandu-se totodata, ca situatia de fapt expusa este sustinuta de procesul verbal de depistare intocmit de catre organele de politie, de declaratiile inculpatilor si ale partilor vatamate si de declaratia martorului PN. In urma decesului partii vatamate PJ, a fost introdusa in cauza mostenitoarea sa TA.

Prima instanta a mai retinut ca in cursul urmaririi penale inculpatul DN a recunoscut savarsirea faptei, initial aratand ca la data de 14.04.2008 a mers in padure si a taiat singur mai multi copaci, ulterior precizand ca a taiat, impreuna cu DN si DM 2 arbori din specia tei si ca i-a vazut si pe ceilalti inculpati cu carutele in padure taind arbori, dar au fugit la aparitia politistilor. Inculpatii ND, NF, DI si LI au recunoscut, de asemenea, ca au mers in padure, unde au gasit copacii deja taiati. In faza cercetarii judecatoresti inculpatii au negat savarsirea faptelor de care au fost acuzati.

In urma analizei probelor administrate in cauza, judecatorul fondului a evidentiat ca in cauza dedusa judecatii probele administrate de catre acuzare lasa loc nesigurantei in privinta vinovatiei inculpatilor, impunandu-se pe cale de consecinta sa se dea eficienta regulii potrivit careia orice indoiala este in favoarea inculpatului.

Dupa invocarea art.69 Cod procedura penala, potrivit carora declaratiile inculpatului facute in cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului, numai in masura in care se coroboreaza cu fapte si imprejurari care rezulta din ansamblul probelor existente in cauza, instanta de fond a evidentiat faptul ca desi organele de ancheta au sustinut ca inculpatii au mers impreuna in padure, cu intentia de a sustrage material lemnos, nu a fost produsa nicio dovada in acest sens.

Chiar si inculpatii care au recunoscut comiterea faptei – LI, NF, DI si DN au relatat ca au mers singuri in padure, unde i-au vazut si pe ceilalti taind arbori.

LI a aratat ca a plecat singur de acasa, insa in padure s-a intalnit cu inculpatul CT, impreuna incarcand in carutele cu care venisera mai multi arbori pe care i-au gasit taiati.

La randul lor, inculpatii ND, NF si DI au relatat ca au plecat impreuna in padure unde au gasit arbori taiati, pe care i-au incarcat in caruta.

Martorul PN si partile vatamate nu i-au vazut pe cei care au fost in padure si au taiat arbori.

S-a stabilit astfel, ca desi valoarea totala a materialului lemnos identificat la fata locului a fost de 20 de ori mai mare decat pretul mediu al unui metru cub de masa lemnoasa pe picior la data constatarii faptei, nu a rezultat din probele administrate in cauza ca inculpatii au fost in padure pentru a sustrage arbori in baza aceleiasi rezolutii infractionale, pentru a se putea considera ca fiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de disp. art.108 alin.1 lit.c raportat la art.108 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008.

Din declaratiile inculpatilor a reiesit fie ca au mers in padure doar pentru a aduna vreascuri, fara sa urmareasca sa taie arbori, fie ca au gasit arbori deja taiati, acestea fiind contrazise insa de faptul ca la fata locului lucratorii de politie au gasit mai multe carute in care se aflau arbori din specia tei. Nu s-a stabilit insa caror inculpati apartineau carutele si material lemnos ce se afla in fiecare, pentru a se putea determina daca sunt indeplinite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art.108 alin.1 lit.c sau ale infractiunii prev. de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008.

Instanta de fond a apreciat astfel ca in lipsa acestor informatii, care nu putea fi obtinute in faza cercetarii judecatoresti, nu se poate stabili daca materialul lemnos sustras de catre fiecare inculpat depaseste valoarea prevazuta de lege pentru ca fapta sa fie calificata ca infractiune, motiv pentru care in baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d Cod procedura penala, a dispus achitarea inculpatilor, luand act ca partile vatamate nu s-au constituit parte civila.

Impotriva sentintei a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria R, care a criticat-o sub aspectele nelegalitatii si netemeiniciei.

In motivele formulate, procurorul a aratat ca instanta de fond a desfasurat cercetarea judecatoreasca cu incalcarea prevederilor art.171 alin.3 Cod procedura penala, in conditiile in care desi pedeapsa prevazuta de disp.art.108 alin.1 lit.c este inchisoarea de la 2 la 6 ani, iar cea prevazuta de disp. art.108 alin.2 lit.a este de la 2 ani la 9 ani inchisoare – situatie in care asistenta juridica in cauza era obligatorie, inculpatului DN nu i-a fost asigurata apararea.

Aparatorul ales al celorlalti 11 inculpati nu l-a aparat si pe DN (nedepunand delegatia avocatiala pentru el, mai mult, specificand la unul dintre termene, ca nu il asista juridic), iar judecatorul fondului a omis sa-i desemneze un aparator din oficiu, asa dupa cum avea obligatia in conformitate cu disp. art.171 alin.4 Cod procedura penala.

Pe cale de consecinta, toate actele efectuate de catre instanta de fond sunt lovite de nulitate absoluta potrivit disp. art.197 alin.2 Cod procedura penala.

Pe de alta parte achitarea inculpatilor a fost motivata pe considerentul ca acestia nu au recunoscut fapta in timpul cercetarii judecatoresti si ca nu rezulta din probele administrate ca au plecat in padure pentru a sustrage arbori in baza aceleiasi rezolutii infractionale. Cu toate acestea, in timpul urmaririi penale, inculpatii ND, NF, DI, LI si DN au recunoscut fapta pe care au comis-o, declaratiile lor ramanand castigate cauzei, neputand fi inlaturate de catre instanta pentru niciun motiv.

De asemenea, in timpul cercetarii judecatoresti, inculpatii SI si DI au avut aceeasi atitudine de recunoastere a faptei comise.

La urmarirea penala, inculpatul DN a aratat in mod concret si participarea celorlalti inculpati la taierea celor 35 de arbori, pentru ca in timpul cercetarii judecatoresti sa declare ca a mers in padure doar pentru a aduna crengi.

Revenirea asupra acestor declaratii nu se poate justifica decat prin incercarea de a fi exonerat de raspundere penala si de a-i favoriza pe ceilalti inculpati (DN fiind cercetat si in dosarul nr.1697/284/2010 aflat pe rolul Judecatoriei R, pentru comiterea unor infractiuni silvice).

In acelasi timp, inculpatii DN si DM au mai fost trimisi in judecata prin rechizitoriul intocmit la 31.05.2010 in dosarul nr.523/P/2010 al Parchetului de pe langa Tribunalul D pentru infractiunea prev. de disp. art.108 si 110 din Legea nr.46/2008, fiind judecati in dosarul nr.1797/284/2010 al Judecatoriei R, din situatiile prezentate rezultand ca acestia persista in comiterea unor infractiuni la regimul silvic. Rezolutia infractionala a fost aceeasi pentru toti cei 12 inculpati, care se cunosc, intrucat locuiesc intr-o comunitate restransa (in satul I, comuna C, jud. D).

Fiind vecini, inculpatii s-au inteles in prealabil si au mers impreuna in padure pentru a sustrage arbori, fiind surprinsi de catre reprezentantii organelor de politie si de martorul PN, fiind exclusa o intalnire intamplatoare a tuturor celor 12 persoane in acelasi loc si pentru efectuarea aceluiasi act infractional.

Examinand cauza prin prisma dispozitiilor art.371 si 378 C.pr.pen., tribunalul a admis apelul declarat de catre parchet ca fondat, retinand, in esenta, ca, in conformitate cu art.171 alin.2 C.p.p., in cursul judecatii, asistenta juridica este obligatorie in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare, iar potrivit alin.4 al aceluiasi articol, cand asistenta juridica este obligatorie, daca invinuitul sau inculpatul nu si-a ales un aparator, se iau masuri pentru desemnarea unui aparator din oficiu.

Prin prisma normelor procedurale invocate, este intemeiata critica formulata de catre procuror potrivit careia judecarea cauzei care a facut obiectul dosarului nr.2109/284/2009 al Judecatoriei R s-a facut de catre judecatorul fondului cu ignorarea disp. art.171 alin.3 C.p.p., in conditiile in care inculpatului DNnu i-a fost asigurata asistenta juridica.

De vreme ce prin rechizitoriul intocmit de catre procuror la 04.05.2009 in dosarul nr.642/P/2008 al Parchetului de pe langa Judecatoria R, toti cei 12 inculpati au fost trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prev. de art.108 alin.1 lit.c rap. la art.108 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008, pedepsita cu inchisoare de la 2 la 9 ani, fiecare dintre inculpati trebuia sa beneficieze de asistenta juridica, instanta fiind datoare sa verifice din oficiu acest aspect si sa ia masuri pentru ca efectuarea cercetarii judecatoresti sa fie realizata cu respectarea tuturor garantiilor procesuale si sa solicite desemnarea unor aparatori de catre Baroul D pentru inculpatii care nu si-au ales aparatori.

In aceasta situatie s-a aflat doar inculpatul DN, pentru ceilalti inculpati, ND, DN, DM, SI, DI, CM, NF, RD, LI, CT si BG asistenta juridica fiind efectuata de catre avocat CES.

Instanta de apel a mai retinut ca sanctiunea actelor efectuate de catre judecatorul fondului, in situatia expusa este cea a nulitatii absolute, reglementata de art.197 alin.2 teza a II-a C.p.p., care nu poate fi inlaturata in niciun mod.

La termenul din 12.02.2010 s-a procedat la audierea inculpatilor, considerandu-se ca apararea tuturor este asigurata, aspect consemnat in cuprinsul incheierii de sedinta, cu toate ca nu existau imputerniciri avocatiale decat pentru 11 dintre inculpati, inculpatul DN nefiind aparat in conditiile cerute de art.171 alin.3 si 4 C.p.p. Situatia s-a perpetuat si la termenele ulterioare la care au fost audiati martorii conceptati in actul de sesizare a instantei.

In incheierea de amanare a pronuntarii din data de 17.09.2010 se consemneaza ca au lipsit inculpatii, reprezentati de catre avocat SC – care insa nu fusese ales si de catre inculpatul DN pentru a-l apara, instanta de fond omitand sa-i desemneze din oficiu un avocat.

Omisiunea desemnarii unui aparator pentru inculpatul DN la judecata la instanta de fond se constituie in motivul de desfiintare a hotararii atacate si de trimitere a cauzei in vederea rejudecarii aceleiasi instante de fond, consacrat de disp. art. 379 pct.2 lit.b teza a II-a C.p.p.

Tribunalul a apreciat ca in cauza nu se poate da eficienta disp.art.382 alin.2 C.p.p., in sensul de a fi desfiintata sentinta atacata numai cu privire la inculpatul DN, intrucat nu este indeplinita si ultima conditie prevazuta de text, un asemenea mod de a se proceda impiedicand justa solutionare a cauzei si rezolvarea ei unitara, dat fiind obiectul judecatii si in concret necesitatea de a se analiza daca actiunile ilicite ale inculpatilor au fost interdependente, pornind de la elementele constitutive ale infractiunii pentru comiterea careia au fost trimisi in judecata, textul reclamand, potrivit art.108 alin.2 lit.a din Legea nr.46/2008 ca fapta sa fie savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna.

Mai mult decat atat, in cuprinsul expozitivului, judecatorul fondului a apreciat ca lipsesc informatii care nu mai puteau fi obtinute in faza cercetarii judecatoresti (legate de identificarea persoanelor carora apartineau carutele gasite la fata locului, cantitatea de material lemnos existente in fiecare etc.) cu toate ca, potrivit art.287 C.p.p. avea indatorirea de a-si exercita atributiile in mod activ, in vederea aflarii adevarului si a realizarii rolului educativ al judecatii, iar potrivit art.321 C.p.p., daca din cercetarea judecatoreasca rezulta ca pentru lamurirea faptelor sau imprejurarilor cauzei este necesara administrarea unor probe noi, instanta dispune fie judecarea cauzei in continuare, fie amanarea ei.

Abia dupa epuizarea fazei cercetarii judecatoresti, in urma completarii probelor existente, se putea constata daca s-ar fi conturat elementele infractiunii prev. de art.108 alin.1 lit.a din Legea nr.46/2008.

Tribunalul a mai constatat si ca instanta de fond a facut o analiza deficitara a probelor administrate, cu incalcarea exigentelor disp. art.63 alin.2 C.p.p., caracterizata de elemente de ambiguitate, astfel ca a admis apelul, a desfiintat sentinta atacata si a trimis cauza in vederea rejudecarii aceleiasi instante de fond, cu mentiunea ca, la reluarea judecatii, instanta de fond va avea in vedere si celelalte critici formulate de catre procuror.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul CT, solicitand instantei admiterea recursului, casarea deciziei atacate si mentinerea sentintei pronuntate de instanta de fond, intrucat in mod corect s-a dispus achitarea sa.

A aratat ca in mod gresit instanta de apel a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, avand in vedere ca la dosarul cauzei nu exista probe de vinovatie impotriva sa.

Curtea, examinand hotararea recurata in raport de actele si lucrarile dosarului, de criticile invocate de recurent si in limitele prevazute de art.385

⁶

alin.2 C.pr.pen., a constatat ca recursul declarat este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Astfel, Curtea a retinut ca instanta de apel a constatat in mod corect ca inculpatului DN nu i-a fost asigurat de catre prima instanta dreptul la aparare in conditiile cerute de art.171 alin.3 si 4 C.pr.pen., nici la momentul audierii sale si nici atunci cand au fost audiati ceilalti inculpati si martorii propusi, omisiune sanctionata cu nulitatea absoluta, potrivit art.197 alin.2 C.pr.pen.

De asemenea, instanta de apel a retinut in mod corect ca prima instanta avea obligatia sa dea dovada de rol activ in vederea aflarii adevarului si sa lamureasca toate aspectele cauzei prin administrarea tuturor probelor pe care le considera necesare, potrivit principiilor stabilite prin dispozitiile art.3 si 4 C.pr.pen. si prin cele ale art.287 din acelasi cod, si nu sa se rezume la a retine ca faptele nu sunt dovedite si inculpatii beneficiaza de regula
in dubio pro reo
. Aceasta regula este intradevar valabila si este si aplicabila, dar numai in situatia in care instanta, in virtutea rolului activ, a administrat toate probele pertinente si utile cauzei, iar din analiza acestora nu rezulta vinovatia inculpatilor sau savarsirea faptei catre acestia ori exista dubii cu privire la aceste aspecte.

Fata de aceste considerente, in baza art.385

¹⁵

pct.1 lit.b Cod procedura penala, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul CT, iar in baza art.192 alin.2 Cod procedura penala, a obligat recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare catre stat, din care suma de 200 lei, onorariu aparator din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justitiei in contul Baroului P.

De asemenea, curtea a luat act ca inculpatul este arestat in alta cauza.

 

(Judecator Lucian Craciunoiu)