Caracterul public al sediului social al persoanei juridice inregistrata in registrul comertului.

Art.21-22 din Legea nr.26/1990 privind Registrul Comertului

Art.172 Cod procedura civila

 

Curtea retine ca sediul social al persoanei juridice inregistrata in registrul comertului este public si ca pana la anuntarea schimbarii sediului, cel mentionat in registrul comertului este opozabil tertilor. In consecinta in lipsa unui anunt a schimbarii sediului, persoana juridica aratata va fi citata legal la sediul anuntat public. Persoana juridica nu-si poate invoca propria culpa, omisiunea de a anunta schimbarea sediului, atunci cand agentul procedural afla ca persoana juridica aratata nu mai are sediul social la adresa mentionata in registrul comertului si sa se prevaleze astfel de regulile art.167 Cod procedura civila.

Acest rationament este conform cu ratiunea regulilor art.21-22 din Legea nr.26/1990, privind Registrul Comertului, care obliga persoana juridica sa faca publica orice modificare in registrul comertului pentru orice schimbare care nu ar fi conforma cu mentiunile existente in registrul comertului, cum ar fi cea privind sediul societatii. Persoanele fizice nu sunt tinute de o astfel de obligatie si in consecinta regula art.167 Cod procedura civila este destinata lor.

O regula asemanatoare celei prevazuta in art.21-22 din Legea nr.26/1990 este cea stipulata in art.172 Cod procedura civila, care obliga partea in proces sa anunte schimbarea domiciliului intervenita in timpul procesului sub sanctiunea neluarii in seama a schimbarii domiciliului, in acest caz procedura fiind considerata legal indeplinita prin citarea la adresa la care a fost indeplinita procedura in cursul procesului, pana la data intervenirii schimbarii domiciliului.

Pentru ratiuni asemanatoare celei prevazuta in art.172 Cod procedura civila, Curtea considera ca in speta procedura este considerata indeplinite prin citarea persoanei juridice la sediul anuntat public in registrul comertului.

 

(Decizia nr.146/R-COM
/
26 ianuarie 2016)

 

Prin incheierea din data de 11 mai 2015, Tribunalul Valcea a dispus suspendarea solutionarii cererii formulate de reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului Bucuresti, prin Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea, impotriva paratei SC D SRL Rm.Valcea, pana la plata onorariului avocatului curator de catre reclamant.

Pentru a se decide astfel, tribunalul a constatat ca la data de 19.11.2014, a fost inregistrata sub nr.4081/90/2014, cererea formulata de reclamantul Oficiul National al Registrului Comertului Bucuresti, prin Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea, care a solicitat instantei sa se dispuna dizolvarea paratei SC D SRL Rm.Valcea, in temeiul art.237 alin.(1) lit.c) din Legea nr.31/1990, cu motivarea ca parata nu a depus la Oficiul Registrului Comertului Valcea mentiunile de actualizare a datelor cu privire la sediul social, ca parata a fost citata la sediul social mentionat in actiune insa procedura a fost returnata cu mentiunea ca „destinatarul este mutat de la adresa; nu se cunoaste noua adresa”, iar din datele furnizate de Oficiul Registrului Comertului Valcea a rezultat ca sediul social a fost stabilit la adresa respectiva in baza unui contract de comodat a carui durata a expirat la data de 21.09.2010.

Tribunalul a retinut ca sunt aplicabile regulile art.167 din Codul de procedura civila si a dispus citarea paratei prin publicitate si numirea unui curator dintre avocatii Baroului Valcea, conform dispozitiei imperative prevazute de art.167 alin.3 din Codul de procedura civila si totodata a facut aplicarea dispozitiilor art.48 din O.U.G. nr.80/2013, potrivit carora avansarea remuneratiei curatorului special numit de instanta in conditiile art.58 si art.167 din Codul de procedura civila este in sarcina persoanei ale carei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului; ca in cauza, curatorul este numit pentru ocrotirea intereselor paratei, astfel incat aceasta ar trebui sa avanseze onorariul curatorului, insa, aceasta nu a putut fi gasita si in aceasta situatie, revine reclamantei, in temeiul art.48 alin.2 din O.U.G. nr.80/2013, sarcina sa avanseze onorariul curatorului in suma de 100 lei.

Tribunalul a mai retinut ca, reclamanta nu a achitat aceasta suma, sustinand ca aceasta cheltuiala ar trebui suportata din averea paratei, astfel ca in baza art.242 din Codul de procedura civila a decis suspendarea solutionarii cauzei pana la plata onorariului avocatului curator de catre reclamant.

La 24.08.2015, reclamantul Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Valcea a formulat recurs impotriva incheierii de suspendare pronuntata la data de 11.05.2015.

Recurenta critica incheierea ca nelegala, solicitand admiterea recursului, inlaturarea masurii suspendarii, dispunerea continuarii judecarii cauzei, cu solicitarea ca onorariul curatorului special sa fie dat din bugetul statului sau in sarcina debitoarei.

In motivare, se arata ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.26

¹

, art.21 si art.22 din Legea nr.26/1990, opozabilitatea prelungirii duratei contratului fiind o operatiune care se realizeaza de catre reprezentantii entitatii parate prin depunerea unui inscris, in scopul asigurarii opozabilitatii si efectuarii formalitatilor de publicitate prin completarea de catre solicitant a formularului cerere de depunere si mentionare acte, atasandu-se inscrisuri doveditoare ale actelor si faptelor mentionat, cu achitarea taxelor si tarifelor, asa cum rezulta si din art.183-184 din Ordinul M.J. nr.2594/2008.

Recurentul invoca si prevederile art.21 lit.h), coroborat cu art.12 alin.2 si 5, art.5 alin.1 si alin.2 din Legea nr.26/1990 si art.6 alin.3 din O.U.G.nr.116/2009, care prevad faptul ca opozabilitatea cererilor ce au ca solutie admiterea inregistrarilor in registrul comertului a datelor si faptelor care nu conduc la modificarea actelor constitutive, se realizeaza si prin publicitatea pe site-ul ONRC, rezultand asadar ca responsabilitatea declararii si a actualizarii datelor privind coordonatele sediului social si ale punctelor de lucru incumba persoanei juridice, prin reprezentantii sai legali.

Se mai arata ca aceasta situatie nu trebuie sa conduca la penalizarea Oficiului Registrului Comertului Valcea, care cu buna-credinta prin promovarea cererilor de chemare in judecata in conditiile art.237 alin.1 lit.c) din Legea nr.31/1991, urmareste indeplinirea unui serviciu public ce rezida expres din dispozitiile legale si nu un interes personal, pentru a se retine in sarcina acestei institutii obligatia de achitare a onorariului curatorului desemnat.

Recurenta considera ca art.58 NCPC stabileste limitativ cele doua ipoteze in care se impune desemnarea curatorului special, pentru protejarea intereselor unei persoane juridice si ca actiunile formulate de Oficiul National al Registrului Comertului impotriva societatilor care nu-si indeplinesc obligatiile legale nu sunt supuse taxei de timbru si prin urmare nici unei obligatii care ar rezulta din promovarea unor astfel de actiuni.

Este fondata critica recurentului, incadrata din oficiu de Curte in motivul prevazut de art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Curtea retine ca sediul social al persoanei juridice inregistrata in registrul comertului este public si ca pana la anuntarea schimbarii sediului, cel mentionat in registrul comertului este opozabil tertilor. In consecinta in lipsa unui anunt a schimbarii sediului, persoana juridica aratata va fi citata legal la sediul anuntat public. Persoana juridica nu-si poate invoca propria culpa, omisiunea de a anunta schimbarea sediului, atunci cand agentul procedural afla ca persoana juridica aratata nu mai are sediul social la adresa mentionata in registrul comertului si sa se prevaleze astfel de regulile art.167 Cod procedura civila.

Acest rationament este conform cu ratiunea regulilor art.21-22 din Legea nr.26/1990, privind Registrul Comertului, care obliga persoana juridica sa faca publica orice modificare in registrul comertului pentru orice schimbare care nu ar fi conforma cu mentiunile existente in registrul comertului, cum ar fi cea privind sediul societatii. Persoanele fizice nu sunt tinute de o astfel de obligatie si in consecinta regula art.167 Cod procedura civila este destinata lor.

O regula asemanatoare celei prevazuta in art.21-22 din Legea nr.26/1990 este cea stipulata in art.172 Cod procedura civila, care obliga partea in proces sa anunte schimbarea domiciliului intervenita in timpul procesului sub sanctiunea neluarii in seama a schimbarii domiciliului, in acest caz procedura fiind considerata legal indeplinita prin citarea la adresa la care a fost indeplinita procedura in cursul procesului, pana la data intervenirii schimbarii domiciliului.

Pentru ratiuni asemanatoare celei prevazuta in art.172 Cod procedura civila, Curtea considera ca in speta procedura este considerata indeplinite prin citarea persoanei juridice la sediul anuntat public in registrul comertului.

Pe de alta parte, Curtea considera ca numirea unui curator in speta este ineficienta pentru realizarea scopului prevazut de lege, protejarea persoanei.

In fond, obiectul litigiului este dizolvarea persoanei juridice a carui contract de inchiriere a spatiului unde aceasta isi are sediul a expirat. Avocatul numit curator nu va putea sa incheie el un contract care sa impiedice sanctiunea dizolvarii persoanei juridice, deci avocatul nu are niciun rol in acest tip de proces, unde solutia depinde de existenta sau nu a unui document.

Pe de alta parte, Registrul comertului ar trebui sa isi prevada in buget, ca sursa bugetara, cheltuieli foarte mari pentru toate aceste ipoteze in care instantele vor impune obligatia suportarii cheltuielii pentru persoanele juridice care isi incalca obligatia de a prelungi contractul de inchiriere pentru sediul sau.

Desi este scutita de taxa de timbru, se vede obligata sa plateasca sume exorbitante pentru a proteja o persoana care isi incalca obligatiile legale de a regla situatia sediului sau social.

In fine, aceste cheltuieli sunt irecuperabile, pentru ca societatile dizolvate pentru acest motiv sunt insolvente dar si insolvabile.

In concluzie, Curtea considera ca in speta procedura de citare este indeplinita prin citarea la sediul anuntat la registrul comertului si ca nu este aplicabila regula art.167 alin.3 Cod procedura civila.

Vazand si dispozitiile art.498 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul,  a casat incheierea si trimite cauza pentru continuarea judecatii.