Calculul si implinirea termenului de declarare in cazul expedierii cererii de apel prin fax

- Codul de procedura civila: art. 181 alin. (2), art. 182 alin. (2), art. 183, art. 468 alin. (1) si art. 471

Apelantul are posibilitatea sa inregistreze apelul la registratura instantei care a pronuntat hotararea atacata pana in ultima zi a termenului de apel in timpul programului de lucru cu publicul al acestei instante sau sa il depuna, prin scrisoare recomandata, la oficiul postal ori la un serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare pana in ultima zi a termenului de apel in timpul programului de lucru cu publicul a acestor institutii.

Daca apelantul expediaza cererea de apel, prin fax, pe numarul de telefon al secretariatului instantei de judecata, in ultima zi a termenului de apel, dar in afara programului de lucru cu publicul al acesteia, mentiunea privind data si ora expedierii, imprimata pe cererea de apel, nu constituie data certa, neputand fi verificata.

Aceasta cerere de apel primeste data certa la momentul inregistrarii ei. Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca, ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin fax in afara programului de lucru al instantei si inregistrat ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres aceasta posibilitate la art. 183 din Codul de procedura civila. De altfel, art. 182 alin. (2) din Codul de procedura civila prevede ca: „daca este vorba de un act ce trebuie depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in mod legal, dispozitiile art. 183 fiind aplicabile". Partea poate expedia calea de atac prin fax, insa data inregistrarii acesteia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale,

decizia civila nr. 1098 din 19 noiembrie 2014, C.P.

Prin sentinta civila nr. 876 din data de 1 iulie 2014, pronuntata de Tribunalul Caras- Severin in dosarul nr. 741/115/2014, a fost respinsa exceptia tardivitatii actiunii, invocata de parata C.J.P. Caras-Severin prin intampinare, precum si actiunea formulata de catre reclamantul T.M. in contradictoriu cu paratele C.N.P.P. Bucuresti si C.J.P. Caras-Severin.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca parata nu a dovedit data comunicarii hotararii contestate, astfel incat exceptia tardivitatii introducerii cererii de chemare in judecata este nefondata.

Cu privire la fondul cauzei, tribunalul a constatat ca activitatea desfasurata de reclamant in perioada 01.11.1989-01.03.1996, in functia de economist la Combinatul Siderurgic Resita, nu poate fi valorificata ca stagiu de cotizare in grupa I de munca, conform pozitiilor 21 si 23 din Anexa nr. 1 la Ordinul MMPS nr. 50/1990, in temeiul inscrierilor din adeverinta nr. 342/05.09.2009, eliberata de SC TMK - Resita SA, respectiv ca nu poate fi asimilata cu conditii speciale de munca potrivit inscrierilor din adeverinta nr. 3166/19.05.2011, eliberata de aceeasi societate, intrucat aceasta activitate nu se incadreaza in prevederile mentionate.

Prin natura functiei indeplinite si a atributiilor de serviciu, economistii nu au desfasurat activitate in aceleasi conditii cu personalul muncitor de baza de la locurile de munca precizate la pozitiile mentionate mai sus, pentru a beneficia de incadrare in grupa I de munca in vederea pensionarii.

Referitor la nominalizarea pentru incadrarea activitatii desfasurate anterior datei de 1 aprilie 2001 si nominalizarea unor persoane in grupe superioare de munca in baza unui Protocol incheiat la data de 18.09.2009, instanta de fond a retinut ca nu mai exista baza legala, deoarece toate actele normative referitoare la incadrarea in fostele grupe I si II de munca au fost abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale.

Activitatea desfasurata in perioada 01.03.1996-31.03.2001, in functia de sef birou import - export si sef serviciu import - export la SC Combinatul Siderurgic Resita SA, nu poate fi valorificata ca stagiu de cotizare in grupa a II-a de munca, conform pozitiei 143 din Anexa nr. 2 la Ordinul MMPS nr. 50/1990, completat cu avizele ulterioare, potrivit inscrierilor din adeverinta nr. 342/05.09.2009, eliberata de S.C. TMK S.A. Resita, intrucat aceasta activitate nu se incadreaza in prevederile mentionate.

Aplicarea corecta a acestor dispozitii trebuie sa fie in sensul stabilirii corecte a faptului ca persoana a desfasurat efectiv munca in locurile sau activitatile cu conditii de munca deosebite (nocive, grele sau periculoase).

Avand in vedere cele aratate mai sus, tribunalul a apreciat ca activitatea desfasurata de reclamant in functiile de economist, sef birou si sef serviciu nu presupunea lucru in conditii nocive cu noxe care depaseau concentratia maxima admisa de Normele de protectia muncii, nici in conditii grele, intrucat nu s-a depus un efort fizic in conditii de microclimat nefavorabil, sau in conditii periculoase, deoarece activitatea reclamantului nu s-a desfasurat in locuri de munca in care exista pericol de explozie sau de contaminare, si, prin urmare, o astfel de activitate nu poate fi incadrata in grupa a II- a de munca.

Impotriva sentintei civile nr. 876/1.07.2014, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. 741/115/2014, a formulat apel reclamantul-apelant T.M., solicitand admiterea apelului, anularea in tot a hotararii judecatoresti apelate, ca fiind netemeinica si nelegala, si admiterea actiunii.

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca, in perioada 01.11.1989 -

2001. a desfasurat activitate in cadrul SC TMK Resita SA, in functiile de economist, sef birou si respectiv sef serviciu. Pentru aceasta perioada, angajatorul a eliberat adeverinta nr. 342/05.09.2009 si adeverinta 3166/19.05.2011, prin care certifica faptul ca munca prestata de catre reclamant s-a desfasurat in conditii speciale, aferente unei incadrari in grupele I si II de munca.

Intimata C.J.P. Caras-Severin nu a valorificat aceste adeverinte la emiterea Deciziei de pensionare nr. 307814/22.10.2013, considerand ca munca prestata de catre reclamant nu poate fi incadrata in conditii speciale. Aceeasi opinie a avut si intimata

100. N.P.P. - Comisia Centrala de Contestatii Pensii, care, prin Hotararea nr. 6780/27.01.2014, a dispus respingerea contestatiei reclamantului impotriva Deciziei nr. 307814/22.10.2013.

Instanta de fond a retinut gresit ca „activitatea desfasurata de contestator in functiile de economist, sef birou si respectiv de sef serviciu nu presupune lucru in conditii nocive ... nici in conditii grele ... si nici in conditii periculoase, intrucat activitatea contestatorului nu s-a desfasurat in locurile de munca in care exista pericol de explozie sau de contaminare si prin urmare a astfel de activitate nu poate fi incadrata in grupa a II-a de munca", desi acest aspect se certifica prin adeverintele nr. 342/05.09.2009 si nr. 3166/19.05.2011.

In conditiile in care reclamantul a prezentat documente valabile emise de angajator, parata C.J. P. Caras-Severin era obligata sa tina seama de ele, deoarece angajatorul poarta intreaga raspundere pentru datele cuprinse in acestea, pentru valabilitatea si corectitudinea lor, asa cum prevede art. 4 alin. (3) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 4/2005.

Parata poate contesta in fata instantei valabilitatea adeverintelor. doar daca ele ar fi anulate, fiind indreptatita, in acest caz, sa nu le ia in considerare. Aceasta conditie nu a fost indeplinita nici la data emiterii deciziei de pensionare contestate si nici la data pronuntarii hotararii judecatoresti apelate.

Incadrarea locurilor de munca in grupele de munca si nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele de munca reprezinta un atribut exclusiv al angajatorului si se exercita in conditiile Ordinului nr. 50/1990.

Avand in vedere ca adeverintele se refera la locul de munca al reclamantului, in cauza sunt incidente dispozitiile art. 3 din Ordinul nr. 50/1990. Raportat la aceste prevederi legale si la faptul ca activitatea reclamantului s-a desfasurat in procent de peste 70% la locurile de munca ce se incadreaza in grupa a II-a de munca, in mod eronat prima instanta nu a constatat ca parata C.J.P. Caras-Severin trebuia sa ia in calcul grupa a II-a de munca.

Potrivit Ordinului nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele de munca se face de catre angajator, iar conform prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005, dovada perioadelor lucrate in grupele de munca se poate face si cu adeverinte emise de catre angajator. In speta, unitatea angajatoare a eliberat reclamantului adeverintele nr. 342/05.09.2009 si nr. 3166/19.05.2011, din care reiese ca activitatea desfasurata de el a fost incadrata in grupa a II-a de munca, desfasurandu-se in procent de peste 70% in conditiile grupei a II-a. Aceste adeverinte au avut la baza documente verificabile, aflate in arhiva societatii, parata Casa Judeteana de Pensii Caras-Severin avand obligatia sa le ia in considerare.

Faptul ca, in opinia paratelor si a instantei de fond, temeiul legal, in baza caruia reclamantul a beneficiat de grupa a II-a de munca, este eronat, deoarece functia de economist, sef serviciu si sef birou nu ar avea legatura cu temeiul legal invocat in adeverintele sus-mentionate nu poate constitui motiv de legalitate si temeinicie al sentintei apelate, deoarece incadrarea in grupele de munca s-a facut in functie de activitatea desfasurata in fapt de catre salariat si conditiile in care acesta a desfasurat-o, iar nu in functie de incadrarea/functia mentionata in carnetul de munca.

Reclamantul nu a solicitat aplicarea dispozitiilor legale abrogate de Legea nr. 19/2000 decat pe perioada anterioara abrogarii lor.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Intimatele au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat.

La termenul de judecata din 19.11.2014, Curtea, din oficiu, in temeiul art. 245, art. 246 alin. (1), art. 247 alin. (1), art. 248 alin. (1) si art. 468 alin. (1) din Codul de procedura civila coroborate cu art. 185 alin. (1) din Codul de procedura civila, a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de apel si a retinut cauza in pronuntare pe aceasta exceptie.

Analizand exceptia de tardivitate a apelului declarat de catre reclamant, prin prisma dispozitiilor art. 468 alin. (1) din Codul de procedura civila, care instituie un termen de apel de 30 de zile de la comunicarea hotararii apelate, Curtea a constatat ca aceasta exceptie este intemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

La data de 1.08.2014, a fost comunicata reclamantului sentinta civila nr. 876/01.07.2014 a Tribunalului Caras-Severin, pronuntata in dosarul nr. 741/115/2014. Reclamantul avea la dispozitie un termen de 30 zile de la aceasta comunicare pentru a formula apel, conform art. 468 alin. (1) din Codul de procedura civila, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 181 alin. (2) din Codul procedura civila. In aceste conditii, ultima zi de declarare a apelului a fost

1.09.2014.

Reclamantul avea posibilitatea sa inregistreze apelul la registratura instantei, in timpul programului de lucru cu publicul, pana cel mai tarziu in data de 1.09.2014, sau sa il depuna, prin scrisoare recomandata, la oficiul postal ori la un serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare, pana cel mai tarziu in data de

2014. conform art. 471 coroborat cu art. 182 alin. (2) si art. 183 din Codul de procedura civila.

Reclamantul nu a depus cererea de apel in aceasta modalitate, ci in data de

2014. la ora 14,28 PM, a expediat un fax pe adresa de secretariat a Tribunalului Caras-Severin, in afara programului de lucru cu publicul al Tribunalului Caras- Severin. Mentiunea privind aceasta data si ora, imprimata pe cererea de apel expediata prin fax, nu constituie, insa, data certa, neputand fi verificata, sens in care sunt si prevederile art. 199 din Codul de procedura civila. Faxul a fost inregistrat la registratura Tribunalului Caras-Severin si a primit, astfel, data certa, respectiv data de 2.09.2014.

Procedura reglementata de art. 183 din Codul de procedura civila in ceea ce priveste actele procedurale depuse la posta, servicii specializate de curierat, unitati militare sau locuri de detinere conduce la concluzia ca legiuitorul a urmarit, prin cerintele formale impuse, sa permita procurarea de catre parte a unei dovezi certe referitoare la data indeplinirii actului de procedura, respectiv a expedierii actului de procedura, in speta a exercitarii caii de atac.

O astfel de procedura, chiar daca poate fi considerata formalista, se justifica prin efectele juridice determinate de exercitarea caii de atac in termen legal.

Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca, ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin fax in afara programului de lucru al registraturii instantei si inregistrat ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres aceasta posibilitate la art. 183 din Codul de procedura civila.

Instanta nu a neaga posibilitatea de a se expedia calea de atac prin fax, insa data inregistrarii acesteia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura.

Cum dispozitiile mentionate anterior sunt dispozitii de procedura, ele sunt de stricta interpretare, astfel incat Curtea a apreciat ca apelul a fost depus la Tribunalul Caras- Severin la data de 2.09.2014.

Prin urmare, Curtea a constatat ca termenul de declarare a apelului a fost depasit, reclamantul-apelant fiind decazut din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 185 alin. (1) Cod procedura civila.

Dat fiind ca exceptia tardivitatii apelului formulat de catre reclamantul-apelant este intemeiata, instanta de apel nu a mai analizat motivele de apel invocate tardiv de catre reclamant, respectiv prin memoriul separat depus la Tribunalul Caras-Severin la data de 8.09.2014.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelul reclamantului ca tardiv formulat.