Calculul si implinirea termenului de declarare in cazul expedierii cererii de apel prin e-mail

Codul de procedura civila, art. 181 alin. 2, art. 182 alin. 2, art. 183, art. 471

Legea nr. 62/2011, art. 215

Hotararea judecatoreasca prin care a fost solutionat un conflict de drepturi poate fi atacata cu apel, intr-un termen de 10 zile de la comunicarea ei, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 181 si art. 182 din Codul procedura civila.

Apelantul are posibilitatea sa inregistreze apelul la registratura instantei care a pronuntat hotararea atacata pana in ultima zi a termenului de apel in timpul programului de lucru cu publicul al acestei instante sau sa il depuna, prin scrisoare recomandata, la oficiul postal ori la un serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare pana in ultima zi a termenului de apel in timpul programului de lucru cu publicul a acestor institutii.

Daca apelantul expediaza cererea de apel, prin posta electronica, pe adresa electronica a secretariatului instantei de judecata, in ultima zi a termenului de apel pana la ora 24,00, dar dupa inchiderea programului de lucru cu publicul a acestei instante, mentiunea privind data si ora expedierii cererii, cuprinsa in extrasul din cutia postala electronica a apelantului, nu constituie data certa, neputand fi verificata, in afara programului de lucru al instantei. Acest e-mail primeste data certa la momentul receptionarii lui in timpul zilei de lucru imediat urmatoare. Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca, ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin e-mail in afara programului de lucru al instantei si deschis ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres aceasta posibilitate la art. 183 din Codul de procedura civila. De altfel, art. 182 alin. 2 din Codul de procedura civila prevede ca: „daca este vorba de un act ce trebuie depus la instanta sau intr-un alt loc, termenul se va implini la ora la care activitatea inceteaza in acel loc in mod legal, dispozitiile art. 183 fiind aplicabile". Partea poate expedia calea de atac prin e-mail, insa data inregistrarii acesteia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia litigii de munca si asigurari sociale, decizia civila nr. 816 din 17 septembrie 2014, dr. C.P.

Prin sentinta civila nr. 861/24 aprilie 2014, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 10442/30/2013, a fost admisa in parte actiunea formulata de catre reclamanta B.E. in contradictoriu cu parata SC E.S.C. SRL Bucuresti si a fost obligata parata la plata catre reclamanta a drepturilor salariale restante in suma de 1050 lei, aferente lunii mai 2013, precum si la plata contravalorii concediului de odihna neefectuat de reclamanta, corespunzator perioadei 03.12.2012-30.05.2013.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, tribunalul a retinut, in esenta, ca, reclamanta a fost angajata societatii parate, in baza contractului individual de munca nr. 371/29.11.2012, pe postul de ingrijitor cladiri.

Avand in vedere dispozitiile art. 40 alin. 2 lit. c, ale art. 159 alin. 2, ale art. 166 alin. 1 si ale art. 168 alin. 1 din Codul muncii si ale art. J din contractul individual de munca, precum si faptul ca angajatorul nu a prezentat nici un stat de plata cu semnatura de primire a reclamantei sau alt document justificativ a drepturilor

salariale cuvenite reclamantei pe perioada in litigiu, tribunalul a apreciat ca petitul avand ca obiect obligarea paratei la plata catre reclamanta a drepturilor salariale restante in suma de 1050 lei, aferente lunii mai 2013, este intemeiat, in conditiile in care reclamanta a sustinut ca la data de 30.05.2013 a incetat contractul individual de munca, iar angajatorul nu a contestat acest aspect.

Dat fiind ca angajatorul nu a depus vreun document justificativ al efectuarii concediului de odihna sau al compensarii in bani a concediului de odihna neefectuat, conform art. 272 coroborat cu art. 146 alin. 3 si alin. 4 din Codul muncii si cu prevederile art. I din contractul individual de munca, prima instanta a admis si capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la plata catre reclamanta a contravalorii concediului de odihna neefectuat de aceasta si corespunzator perioadei 03.12.2012

30.05.2013.

Impotriva sentintei civile nr. 861/24 aprilie 2014, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 10442/30/2013, a formulat apel reclamanta-apelanta B.E., solicitand admiterea apelului si modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul obligarii societatii parate la eliberarea lichidarii si a deciziei de incetare a contractului individual de munca nr. 371/29.11.2012, al actualizarii drepturilor salariale restante cu rata indicelui de inflatie la momentul platii si la plata de dobanzi legale corespunzatoare acestor drepturi salariale restante, precum si la plata sumei de

1. de lei, reprezentand cuantumul ajutorului de somaj pierdut pe lunile iunie 2013- octombrie 2013, ca urmare a faptului ca nu a putut beneficia de somaj, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea apelului, s-a aratat, in esenta, ca prima instanta a pronuntat o hotarare nelegala si netemeinica, intrucat nu a dispus plata drepturilor salariale restante pe luna mai 2013 actualizate cu rata indicelui de inflatie la momentul platii, precum si plata de dobanzi legale corespunzatoare acestor drepturi, conform prevederilor art. 161 alin. 4 din Codul muncii coroborate cu cele ale art. 1530, art. 1531 si art. 1535 din Codul civil si avand in vedere natura lor juridica diferita.

O alta critica a vizat faptul ca tribunalul a retinut ca reclamanta nu a facut dovada ca s-a adresat societatii parate cu o cerere scrisa in vederea comunicarii deciziei de incetare a contractului individual de munca si a tuturor actelor aferente acesteia, fara a da eficienta cuvenita inscrisurilor depuse la dosar, respectiv borderoul nr. 40/10.06.2013 si dovada inregistrarii cererii de somaj nr. 12.217/17.06.2013, adresata Agentiei de Somaj Timis, din care rezulta solicitarea anterioara a acestor inscrisuri, coroborate cu refuzul de a raspunde la interogatoriu.

In mod evident reclamanta nu a putut beneficia de ajutor de somaj, intrucat nu detinea intreaga documentatie necesara.

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 466 si urmatoarele din Codul de procedura civila.

Intimata nu a depus intampinare, desi a fost citata cu aceasta mentiune.

La termenul de judecata din 10.09.2014, Curtea, din oficiu, in temeiul art. 245, art. 246 alin. (1), art. 247 alin. (1), art. 248 alin. (1) si art. 468 alin. (1) si alin. (2) din Codul de procedura civila raportate la art. 214 si art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social coroborate cu art. 185 alin. 1 din Codul de procedura civila, a invocat exceptia tardivitatii formularii cererii de apel si a retinut cauza in pronuntare pe aceasta exceptie.

Desi a solicitat amanarea pronuntarii asupra exceptiei tardivitatii cererii de apel pentru a depune concluzii scrise cu privire la aceasta exceptie, reclamanta- apelanta nu a depus concluzii scrise in acest sens.

Analizand exceptia de tardivitate a apelului declarat de catre reclamanta, prin prisma dispozitiilor art. 468 alin. (1) si alin. (2) din Codul de procedura civila raportate la art. 214 si art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, care instituie un termen de apel special de 10 zile de la comunicarea hotararii recurate pentru cauzele ce au ca obiect solutionarea unui conflict de drepturi, Curtea constata ca aceasta exceptie este intemeiata, pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

La data de 29.05.2014 a fost comunicata reclamantei sentinta civila nr. 861/24.04.2014 a Tribunalului Timis, pronuntata in dosarul nr. 10442/30/2013, asa cum rezulta din dovada de comunicare a hotararii aflata la fila 30 din dosarul de fond. Reclamanta avea la dispozitie un termen de 10 zile de la aceasta comunicare pentru a formula apel, conform art. 215 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, termen care se calculeaza in conformitate cu dispozitiile art. 181 alin. 2 Cod procedura civila. In aceste conditii, ultima zi de declarare a apelului a fost 10.06.2014.

Reclamanta avea posibilitatea sa inregistreze apelul la registratura instantei, in timpul programului de lucru cu publicul, pana cel mai tarziu in data de 10.06.2014, sau sa il depuna, prin scrisoare recomandata, la oficiul postal ori la un serviciu de curierat rapid sau la un serviciu specializat de comunicare, pana cel mai tarziu in data de 10.06.2014, conform art. 471 coroborat cu art. 183 din Codul de procedura civila.

Reclamanta nu a depus cererea de apel in aceasta modalitate, ci in data de

2014. la ora 8,23 PM, a expediat un e-mail pe adresa de secretariat a Tribunalului Timis. Mentiunea privind aceasta data si ora, cuprinsa in extrasul din cutia postala electronica, nu constituie, insa, data certa, neputand fi verificata, in afara programului de lucru al instantei si al serviciilor postale, sens in care sunt si prevederile art. 199 din Codul de procedura civila. E-mailul a fost receptionat in timpul zilei de lucru imediat urmatoare, moment in care a fost inregistrat la registratura Tribunalului Timis si a primit data certa, respectiv data de 11.06.2014.

Procedura reglementata de art. 183 din Codul de procedura civila in ceea ce priveste actele procedurale depuse la posta, servicii specializate de curierat, unitati militare sau locuri de detinere conduce la concluzia ca legiuitorul a urmarit, prin cerintele formale impuse, sa permita procurarea de catre parte a unei dovezi certe referitoare la data indeplinirii actului de procedura, respectiv a expedierii actului de procedura, in speta a exercitarii caii de atac.

O astfel de procedura, chiar daca poate fi considerata formalista, se justifica prin efectele juridice determinate de exercitarea caii de atac in termen legal.

Daca legiuitorul ar fi dorit sa recunoasca, ca act de procedura efectuat in termen, actul de procedura expediat prin e-mail in afara programului de lucru al instantei si deschis ulterior expirarii termenului, ar fi prevazut expres aceasta posibilitate la art. 183 din Codul de procedura civila.

Instanta nu neaga posibilitatea de a se expedia calea de atac prin e-mail, insa data inregistrarii acesteia la instanta este data certa aplicata de serviciul registratura.

Cum dispozitiile mentionate anterior sunt dispozitii de procedura, ele sunt de stricta interpretare, astfel incat Curtea apreciaza ca apelul a fost depus la Tribunalul Timis la data de 11.06.2014.

Prin urmare, Curtea constata ca termenul de declarare a apelului a fost depasit, reclamanta-apelanta fiind decazuta din dreptul de a mai exercita calea de atac, potrivit prevederilor art. 185 alin. (1) Cod procedura civila.

Dat fiind ca exceptia tardivitatii apelului formulat de catre reclamanta-apelanta a fost apreciata ca intemeiata, instanta de apel nu a mai analizat motivele de apel invocate tardiv de catre reclamanta.

Pe cale de consecinta, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea a respins apelul reclamantei ca tardiv formulat, fara a acorda cheltuieli de judecata in apel.