Bunuri imobile Comunitate de bunuri, Exequator

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila rep.: art. 1093 - 1097 Regulamentului CE nr.44/2001

Conform reglementarilor aplicabile in speta, doar instantele romane au competenta de a se pronunta asupra inlaturarii prezumtiei de bunuri comune in privinta bunurilor imobile de pe teritoriul Romaniei dobandite de soti in timpul casatoriei sub vechea reglementare a Codului familiei, in cadrul unei actiuni de drept comun,

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 145 din 10 septembrie 2015, F.S.

Prin sentinta civila nr. 2913/PI/03.12.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 3939/30/2014 s-a respins actiunea formulata de reclamanta RMP in contradictoriu cu paratii Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Timisoara si T.S.

Pentru a dispune astfel,instanta a retinut ca prin cererea din 05.06.2014 reclamanta a solicitat in contradictoriu cu paratii sa fie recunoscute in Romania efectele actului de casatorie nr. 26/2002 incheiat in Italia si a mentiunii din cuprinsul acestuia cu privire la regimul separatiei de bunuri, cu consecinta modificarii regimului juridic albunurilor dobandite in timpul casatoriei in Romania de catre reclamanta din bunuri comune in bunuri proprii; notarea in CF a modificarii regimului juridic al bunurilor din bun comun in bun propriu, potrivit mentiunii din cuprinsul actului de casatorie mentionat, respectiv regimul separatiei de bunuri asupra imobilelor pe care le-a individualizat.

In motivare, a aratat ca s-a casatorit in Italia cu T.S., cetatean italian, conform actului de casatorie nr. 2/2002, in cuprinsul caruia s-a facut mentiune si cu privire la regimul separatiei de bunuri ales de catre acestia la incheierea casatoriei.

Ulterior, in anul 2009, reclamanta a achizitionat imobilele mentionate, la incheierea contractului de vanzare-cumparare acestea fiind intabulate ca bunuri comune al acestora, desi trebuiau intabulate pe numele sau ca bunuri proprii, cata vreme ce a ales regimul separatiei de bunuri inscris in actul de casatorie.

A solicitat sa se observe si declaratia data pe proprie raspundere de sotul sau prin care acesta este de acord ca reclamanta sa poata intreprinde toate demersurile judiciare si extrajudiciare in vederea rectificarii regimului juridic al imobilelor. Astfel, prin aceasta declaratie, acesta isi exprima in mod expres vointa ca cele doua imobile sa fie intabulate ca bun propriu al reclamantei si nu ca bun comun al sotilor.

In drept, a invocat dispozitiile Legii nr. 7/1996 si ale Regulamentului nr. 44/2001 privind competenta, recunoasterea si punerea in executare a hotararilor in materie civila si comerciala.

Astfel sesizata, prima instanta a respins cererea cu urmatoarele argumente:

Reclamanta a promovat prezenta cerere avand ca obiect exequator cu scopul modificarii regimului juridic a imobilelor dobandite in Romania impreuna cu paratul T.S., sotul sau, cetatean italian, din bunuri comune in bunuri proprii.

Modalitatea procedurala aleasa de reclamanta, art. 902 si 911 din Codul de procedura civila coroborate cu prevederile Regulamentului CE nr.44/2001 este nelegala raportat la dispozitiile art.1093, 1094 si 1096 din Codul de procedura civila.

Astfel, actul de casatorie incheiat in Italia de parti si care prevede regimul separatiei de bunuri reprezinta un act de jurisdictie necontencioasa, al Serviciului de stare civila din C., Italia si care, pentru a produce efecte in Romania, trebuie sa nu fie contrar ordinii publice de drept international privat roman si,respectiv,sa nu urmareasca a sustrage cauza incidentei legii aplicabile conform dreptului international privat roman.

Or, imobilele asupra carora reclamanta solicita constatarea calitatii de bun propriu in procedura exequatorului au fost dobandite sub imperiul Codului familiei, in vigoare la data dobandirii, astfel ca regimul lor juridic este acela de bun comun, o stabilire a

Pagina 23 din 43

calitatii de bun propriu a imobilelor (chiar cu acordul exprimat in scris al paratului) putandu-se face in cadrul unei actiuni de drept comun, cu respectarea legii romane in vigoare la data dobandirii imobilelor.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta solicitand schimbarea ei in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.

In motivare, a aratat ca hotararea este netemeinica si nelegala, avand in vedere faptul ca intre parti a intervenit regimul separatiei de bunuri inscris in Actul de casatorie nr. 2/2002 incheiat in Italia si ca, prin declaratie pe proprie raspundere, paratul a aratat ca este de acord ca reclamanta sa intreprinda toate demersurile in vederea rectificarii regimului juridic al celor doua imobile, exprimandu-si in mod expres vointa ca acestea sa fie intabulate ca bun propriu al reclamantei si nu ca bun comun al sotilor.

Cata vreme mentiune privitoare la separarea bunurilor sotilor este cuprinsa in actul de casatorie, se impuneau a fi recunoscute efectele acestuia de catre instanta de judecata din Romania.

Dispozitiile imperative ale legii se refera la competenta exclusiva a instantei de la locul situarii imobilului care sunt supuse partajului judiciar, insa aceasta prevedere legala nu este incidenta in speta de fata, astfel cum instanta de fond a apreciat, intrucat intre soti a intervenit separarea bunurilor, aspect care are regimul juridic al unui partaj conventional prin buna invoiala a partilor.

Recunoasterea hotararilor straine poate fi refuzata in situatia in care se invoca incalcarea ordinii publice de drept international si a dreptului intern, situatie ce nu se regaseste in cauza.

In drept, a invocat dispozitiile art. 466, art. 480, art. 453, art. 411 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedura civila.

Deliberand asupra apelului, Curtea a retinut urmatoarele:

Reclamanta a formulat cererea de chemare in judecata pentru a se recunoaste efectele actului de casatorie incheiat in Italia in anul 2002 cu privire la constatarea caracterului de bun propriu al celor doua imobile mentionate, invocand dispozitiile Regulamentului CE nr.44/2001.

In mod legal si temeinic a constatat instanta de fond ca, pe de o parte, imobilele dobandite de catre reclamanta in anul 2009 sub imperiul Codului familiei au regim de bunuri comune conform prezumtiei instituite prin art. 30 din Codul familiei, fiind inscrise ca atare in cartea funciara si, pe de alta parte, ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art.1093-1096 din Codul de procedura civila.

Pagina 24 din 43

Conform art.1093 din Codul de procedura civila, termenul de hotarari straine se refera la actele de jurisdictie contencioasa sau necontencioasa ale instantelor judecatoresti, cele notariale sau ale oricaror autoritati competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 1096 alin.(1) lit. e) din Codul de procedura civila, recunoasterea hotararii straine poate fi refuzata in cazul in care instantele romane aveau competenta exclusiva pentru judecarea cauzei.

De asemenea, art. 57 alin. (1) din Regulamentului CE nr. 44/2001 (invocat de reclamanta) dispun ca actele autentice inregistrate si care sunt executorii intr-un stat membru sunt, la cerere, declarate executorii intr-un alt stat membru, in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 38 si urmatoarele.

Articolul 45 alin. (1) din acelasi regulament prevede ca instanta sesizata cu actiunea prevazuta la articolul 43 sau 44 nu poate refuza sau revoca o hotarare de incuviintare a executarii decat pentru unul dintre motivele prevazute la articolele 34 si 35, iar art. 35 alin.(1) din regulament arata ca o hotarare nu este recunoscuta daca sunt nesocotite dispozitiile din sectiunile 3, 4 si 6 din capitolul II sau intr-unul din cazurile prevazute la articolul 72.

Potrivit art. 22 din sectiunea 6 a regulamentului, in materie de drepturi reale imobiliare sau de inchiriere a unor imobile au competenta exclusiva, indiferent de domiciliu, instantele din statul membru pe teritoriul caruia este situat imobilul.

Prin urmare, conform reglementarilor mai sus mentionate, doar instantele romane au competenta de a se pronunta asupra inlaturarii prezumtiei de bunuri comune in privinta bunurilor imobile de pe teritoriul Romaniei dobandite de soti in timpul casatoriei sub vechea reglementare a Codului familiei in cadrul unei actiuni de drept comun, asa cum in mod corect a retinut si tribunalul, iar pe cale de consecinta, nu poate fi admisa solicitarea reclamantei de a se recunoaste in Romania efectele actului de casatorie incheiat in Italia avand nr. 2/2002 si a mentiunii din cuprinsul acestuia cu privire la regimul separatiei de bunuri cu consecinta modificarii regimului juridic al bunurilor dobandite in timpul casatoriei in Romania de catre reclamanta din bunuri comune in bunuri proprii,imprejurarea ca paratul T.S. a fost de acord cu schimbarea regimului juridic al imobilelor neputand inlatura incidenta dispozitiile legale ce reglementeaza exceptiile de la recunoasterea actelor autentice inregistrate in alt stat membru UE.

Pentru aceste considerente, instanta a respins apelul reclamantei.