Baza de calcul a contributiilor sociale retinute.

 

Art. 296 ind.4 al.1 lit. u Legea 571/2003

Art. 296 ind.5 din Legea 571/2003

 

Cu privire la contributiile sociale retinute, Curtea retine ca potrivit art.296 ind.4 al.1 lit.u Legea 571/2003, baza de calcul a contributiilor sociale include orice alte sume de natura salariala sau avantaje asimilate salariilor in vederea impunerii.

Astfel,  potrivit art.55 al.2 Legea 571/2003, dobanzile  acordate in legatura cu salarii sunt asimilate salariilor, iar potrivit art.296 ind.5 din Legea 571/2003, in cazul contributiilor sociale datorate de angajatori baza lunara de calcul reprezinta suma castigurilor brute realizate de persoanele fizice din salariu sau asimilate salariilor.

De asemenea, potrivit art.2 al.2 din Legea 571/2003, contributiile sociale reglementate prin prezentul Cod sunt a) contributiile de asigurari sociale datorate bugetului asigurarilor de stat si d) contributiile asigurarilor pentru somaj datorate bugetului asigurarilor pentru somaj.

Ca atare, in mod legal au fost retinute impozitul pe venit si contributiile sociale, iar pretentia reclamantilor de a nu li se calcula si retine impozitul pe venit si contributii sociale, pentru dobanzile legale incasate ca o consecinta a platii cu intarziere a drepturilor salariale nu are o baza legala, fiind neintemeiata.

 

(Decizia civila nr. 405/R-CONT
/
4 Aprilie 2017)

 

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Arges la data de 23.09.2016 reclamantii PV s.a., toti prin mandatar comun PV au chemat in judecata pe paratii Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Dolj, solicitand sa fie obligati paratii la restituirea sumelor retinute cu titlu de impozit si contributii sociale obligatorii aferente transelor achitate in baza sentintelor civile nr.3313/04.04.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.2861/63/2013, definitiva prin Decizia nr.7392/2013 a Curtii de Apel Craiova si respectiv nr.3492/10.04.2013 a Tribunalului Dolj, definitiva prin Decizia nr.8575/01.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 2862/63/2013, iar pe viitor sa procedeze la plata transelor fara retinerea impozitului si a contributiilor sociale obligatorii.

In motivarea actiunii reclamantii au aratat ca prin sentintele civile nr. 3313/04.04.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.2861/63/2013, definitiva prin Decizia nr.7392/2013 a Curtii de Apel Craiova si respectiv nr. 3492/10.04.2013 a Tribunalului Dolj, definitiva prin Decizia nr. 8575/01.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 2862/63/2013, paratii au fost obligati in solidar sa plateasca reclamantilor daune moratorii sub forma dobanzii legale aferente creantelor cuvenite fiecarui reclamant cuprinse in titlurile executorii. Paratii au procedat la plata esalonata a dobanzilor in baza art.54 din OUG nr.47/2015, raportat la art.34 si 35 din OUG nr.83/2014, cu aplicarea regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii.

S-a mai sustinut de catre reclamanti ca prin decizia nr. 2/2014 pronuntata in recurs in interesul legii de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a statuat ca pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale din sectorul bugetar in conditiile OUG nr.71/2009, aprobate cu modificari prin Legea nr.230/2011. Astfel, aceste daune interese moratorii sunt datorate pentru executarea cu intarziere a obligatiei de plata stabilita printr-o hotarare judecatoreasca.

De asemenea, prin decizia nr.21/2015 pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat, in raport de considerentele deciziei nr.2/2014, ca dobanzile nu au caracter accesoriu debitului principal si nu reprezinta daune interese datorate in temeiul art.166 alin. 4 din Codul muncii. Nefiind un accesoriu al debitului principal aceste dobanzi nu intra in categoria veniturilor asimilate salariilor, fiind acordate ca forma de penalizare a debitorului care nu si-a indeplinit la timp obligatia de executare a hotararii judecatoresti, nefiind insa considerata o pretentie noua. Astfel, dobanda curge de drept de la momentul pronuntarii hotararii, avand legatura cu litigiul anterior, insa nefiind vorba despre dobanda accesorie dreptului salarial.

Paratii au procedat in mod gresit la retinerea impozitului a contributiilor de asigurari sociale aferente dobanzilor acordate prin hotarare judecatoreasca, acestea fiind exceptate de la impozitare potrivit art. 42 lit. b Cod fiscal (art. 62 lit. h din noul Cod fiscal).

Paratul Ministerul Justitiei prin intampinare a invocat in principal exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa, sustinand ca tribunalele si curtile de apel au personalitate juridica iar drepturile banesti stabilite prin sentinte au fost calculate si platite direct de catre institutia angajatoare, Tribunalul Alba, care a calculat si virat contributiile sociale catre stat. Angajatorul are obligatia de a calcula, de a retine si de a vira lunar contributiile de asigurari sociale si impozitul pe venit. Ministerul si-a indeplinit obligatia legala de alocare a fondurilor necesare platii debitului.

Prin intampinare paratul Tribunalul Dolj a solicitat respingerea actiunii. In motivarea intampinarii paratul a sustinut ca a achitat reclamantilor sumele reprezentand dobanzi legale penalizatoare stabilite printr-o hotarare judecatoreasca, asa cum au fost ele alocate de catre Ministerul Justitiei, adica sume brute. In situatia in care Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor ar fi considerat ca dobanzile nu se supun prevederilor art. 55 alin. 2 lit. j din Legea 571/2003 privind codul fiscal si ar fi alocat sume neimpozabile s-ar fi pornit la calculul dobanzilor de la sumele nete la care ar fi calculat dobanzile datorate si la care nu s-ar fi calculat si virat contributiile legale catre bugete. Reclamantii ar fi incasat exact aceleasi sume de bani indiferent de modul de calcul. Solicitarea reclamantilor de a le fi restituite sumele retinute cu titlu de contributii sociale si impozit nu are nicio acoperite intrucat aceste sume nu au diminuat o suma neta ce trebuia incasata de reclamanti, ci o suma bruta alocata cu aceasta destinatie de la bugetul de stat, contributiile intorcandu-se inapoi la bugetul de stat.

S-a aratat ca in adresa nr. 1/100996/09.12.2015 a Ministerului Justitiei este precizat faptul ca fondurile aprobate si alocate cu destinatia platii sumelor cu titlu de dobanda obtinute prin hotarari judecatoresti intra sub incidenta regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii. Prin urmare Tribunalul Alba, in calitate de ordonator tertiar de credite a fost obligat sa respecte cu strictete destinatia creditelor aprobate pentru plata dobanzilor.

Instanta a analizat prioritar exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Justitiei, pe care a apreciat-o ca neintemeiata si a respins-o ca atare.

Prin sentinta civila nr.1221 din 12 decembrie 2016, Tribunalul Arges a admis actiunea si a obligat paratii sa restituie catre reclamanti sumele retinute cu titlu de contributii sociale si impozit din penalitatile acordate ca daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale, prin Sentinta nr.3313/04.04.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.2861/63/2013, definitiva prin Decizia nr.7392/2013 a Curtii de Apel Craiova si respectiv prin Sentinta nr.3492/10.04.2013 a Tribunalului Dolj, definitiva prin Decizia nr.8575/01.10.2013, pronuntata in dosarul nr.2862/63/2013, cu consecinta executarii hotararii judecatoresti fara retinerea unor sume de bani cu acest titlu.

Paratul Ministerul Finantelor Publice a fost obligat sa restituie catre ceilalti parati sumele ce au fost virate cu titlu de contributii sociale si impozit din penalitatile acordate ca daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale, prin Sentinta nr.3313/04.04.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.2861/63/2013, definitiva prin Decizia nr.7392/2013 a Curtii de Apel Craiova si respectiv prin Sentinta nr.3492/10.04.2013 a Tribunalului Dolj, definitiva prin Decizia nr.8575/01.10.2013, pronuntata in dosarul nr.2862/63/2013, pentru reclamanti.

Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:

Prin sentintele civile nr.3313/04.04.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.2861/63/2013, definitiva prin Decizia nr.7392/2013 a Curtii de Apel Craiova si respectiv nr.3492/10.04.2013 a Tribunalului Dolj, definitiva prin Decizia nr.8575/01.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 2862/63/2013, paratii au fost obligati in solidar sa plateasca reclamantilor daune moratorii sub forma dobanzii legale aferente creantelor cuvenite fiecarui reclamant – pentru transele achitate dupa data de 01.10.2011, calculate incepand cu data de 01.10.2011 si pana la data achitarii acestora, cat si pentru transele cuprinse in acelasi titlu executoriu si neachitate pana in prezent, calculate incepand cu data de 01.10.2011 si pana la data achitarii efective a acestora.

Reclamantilor li s-a facut o plata esalonata a dobanzilor acordate in baza titlului executoriu anterior mentionat, in baza art.54 din OUG nr.47/2015, raportat la art.34 si 35 din OUG nr.83/2014. Sumele acordate reclamantilor au fost supuse regulilor de impunere proprii veniturilor di salarii.

S-a retinut ca prin actiunea de fata reclamantii solicita restituirea sumelor ce le-au fost retinute cu titlu de impozit si contributii sociale obligatorii aferente transelor achitate in baza sentintei civile anterior mentionata, iar pe viitor sa se procedeze la plata transelor fara retinerea impozitului si a contributiilor sociale obligatorii, intrucat aceste sume nu sunt supuse regimului fiscal prevazut de art. 55 alin. 2 lit. j

¹

si art. 296

³

Cod fiscal din 2003, respectiv art. 76 alin. 2 lit. p si art. 137 alin. 1 lit. a din noul Cod fiscal, ci sunt exceptate de la impozitare potrivit art. 42 lit. b Cod fiscal (art. 62 lit. h din noul Cod fiscal).

Dupa cum se poate observa, Codul fiscal mentioneaza la lit. j

¹

si sumele reprezentand salarii, diferente de salarii, dobanzi acordate in legatura cu acestea, precum si actualizarea lor cu indicele de inflatie, stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile.

Instanta a analizat insa natura drepturilor platite de catre parati in baza sentintele civile nr.3313/04.04.2013 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.2861/63/2013, definitiva prin Decizia nr.7392/2013 a Curtii de Apel Craiova si respectiv nr.3492/10.04.2013 a Tribunalului Dolj, definitiva prin Decizia nr.8575/01.10.2013, pronuntata in dosarul nr. 2862/63/2013.

Astfel, reclamantii au obtinut dreptul la daune moratorii sub forma dobanzii legale aferente unor creante cuvenite in baza unor alte hotarari judecatoresti. Executarea acestor hotarari judecatoresti a fost esalonata in timp, astfel ca instanta a considerat ca neexecutarea a produs prejudicii reclamantilor. In aceste conditii, dobanzile acordate cu titlu de daune interese moratorii nu reprezinta un accesoriu al drepturilor salariale si nici nu au fost acordate in temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii.

Prejudiciul suferit de catre reclamanti s-a datorat insa executarii cu intarziere a titlului executoriu prin care le-au fost acordate restante de drepturi de natura salariala, fapt sustinut si de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie care s-a pronuntat asupra acestei probleme in recurs in interesul legii prin decizia nr.2/2014. Prin aceasta decizie ICCJ a retinut ca se impune repararea integrala a prejudiciului suferit de catre creditori prin acordarea nu numai de daune-interese compensatorii (damnum emergens), cat si prin acordarea beneficiului de care au fost lipsiti (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale. Acest prejudiciu este tocmai efectul executarii esalonate a titlurilor executorii.

De asemenea, in cuprinsul deciziei nr.21/2015, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat ca aceste dobanzi nu au un caracter accesoriu debitului principal si nu reprezinta daune-interese datorate in temeiul art.166 alin.(4) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, pentru salariul neachitat, pentru care angajatorul este de drept in intarziere de la data scadentei obligatiei de plata a salariului. Aceste dobanzi sunt distincte de cele aferente dreptului salarial a carui neplata a fost sanctionata prin hotararea ce constituie titlu executoriu.

In aceste conditii, tribunalul a apreciat ca acestor dobanzi nu le pot fi aplicate regulile de impunere proprii veniturilor din salarii. Acestora le sunt aplicabile dispozitiile art. 42 alin. 1 lit. b din Codul fiscal („In intelesul impozitului pe venit, urmatoarele venituri nu sunt impozabile: b) sumele incasate din asigurari de orice fel reprezentand despagubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daunele morale;”), respectiv ale art. 62 lit. h din noul Cod fiscal.

Impotriva sentintei au declarat recurs paratii Ministerul Finantelor Publice, Ministerul Justitiei, Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Dolj, criticand-o pentru motive de nelegalitate si netemeinicie.

Ministerul Finantelor Publice, in motivarea recursului, a aratat ca hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza, fiind data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Instanta de fond nu a procedat la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si elementelor de proba mentionate de recurenta in intampinare sau, cel putin, de a le aprecia.

Prin indicarea articolelor din contract, instanta nu arata in baza caror argumente logico-juridice a ajuns la concluzia ca reclamantii nu datoreaza impozit pe profit impus de organele fiscale, avand in vedere ca doar reitereaza cateva paragrafe din actiune, care nu sunt lamuritoare in cauza.

Instanta nu precizeaza in niciun mod care sunt propriile argumente pentru care considera ca reclamantilor nu le sunt incidente dispozitiile invederate de organul fiscal, implicit art.55 alin.2 Cod fiscal, simpla citare a unor texte de lege pe care le considera aplicabile in cauza, neputand fi suficiente pentru a da consistenta motivarii hotararii.

Motivarea sumara si confuza a unei hotarari judecatoresti echivaleaza cu nemotivarea hotararii, insa, in speta, nu este vorba nici macar de o motivare sumara cu privire la neaplicarea dispozitiilor legale mentionate de organul fiscale in actele contestate.

Mai sustine recurentul ca instanta de fond nu s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Finantelor Publice, care, potrivit art.3 din HG nr.34/2009, acesta poate fi citat in justitie sa reprezinte interesele statului numai atunci cand reprezinta statul ca subiect de drepturi si obligatii in fata organelor de justitie, precum si in orice alte situatii in care participa nemijlocit in nume propriu, in raporturile juridice si unde legea nu a stabilit alte organe in acest sens.

Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Justitiei sunt ordonatori principali de credite, iar atributii in angajarea si salarizarea reclamantilor au institutia angajatoare a acestora, Ministerul Justitiei implicit Curtea de Apel Craiova – Tribunalul Dolj, fara ca Ministerul Finantelor Publice sa aiba vreun rol in aceste raporturi.

Instanta de fond a aplicat gresit a normelor de drept atunci cand a obligat recurentul sa aloce fondurile banesti.

Prin urmare, reglementarile cu caracter special din OUG nr.71/2009 este imperios necesara sa se respecte un calendar de executare a hotararilor judecatoresti prin care au fost stabilite drepturi de natura salariala in favoarea personalului din sectorul bugetar, tocmai pentru a nu se produce un dezechilibru bugetului de stat.

Mai arata recurentul ca instanta europeana a apreciat ca masurile luate pentru mentinerea echilibrului bugetar intre cheltuielile si veniturile publice urmareau un scop de utilitate public, erau proportionate cu scopul urmarit, nu afecteaza substanta dreptului reclamantilor, iar plata esalonata a sumelor datorate nu poate fi considerata nerezonabila.

Asadar, obligarea Ministerului Finantelor Publice la majorarea creditelor bugetare aprobate Ministerului Justitiei prin lege, in sensul asigurarii fondurilor necesare platii drepturilor salariale solicitate de reclamanti este inadmisibila.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului cu retinerea cauzei spre rejudecare in scopul aplicarii corecte a legii raportat la imprejurarile de fapt si de drept care au fost mentionate in fond si recurs.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.483, 488 Cod procedura civila, art.1, art.8, art.20 din Legea nr.554/2004, Legea nr.571/2003, HG nr.44/2004.

Paratul Ministerul Justitiei critica sentinta in sensul ca a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor legale.

Argumentand critica, arata ca in mod gresit a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.

Faptul ca retinerile privind impozitul si contributiile de asigurari sociale au fost efectuate de catre Tribunalul Alba si Curtea de Apel Alba Iulia, conform indicatiilor ordonatorului principal de credite Ministerul Justitiei, nu ii confera acestuia calitate procesuala pasiva in litigiul avand ca obiect restituirea retinerilor ce se pretinde a fi fost efectuate nelegal.

Ministerul si-a indeplinit integral obligatiile impuse de legislatia in materie, alocand fondurile necesare platii debitelor stabilite prin hotarari judecatoresti, in conformitate cu prevederile OUG nr.71/2009, cu modificarile si completarile ulterioare si cu solicitarile departamentului economic al Tribunalului Alba.

Pe fondul cauzei, considera ca sunt aplicabile dispozitiile art.55 alin.2 lit.j

¹

din Codul fiscal, care stabilesc ca dobanzile acordate pentru diferentele salariale, precum si actualizarea lor cu indicele de inflatie stabilite prin hotarari judecatoresti definitive, sunt supuse regulilor de impunere proprii veniturilor din salarii.

In drept, recursul este intemeiat pe dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila.

Curtea de Apel Craiova, in recursul sau, a aratat ca temeiul de drept avut in vedere de instanta in hotararile prin care li s-a stabilit reclamantilor dreptul la dobanda a fost art.166 alin.4 din Codul muncii si nu deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie (decizia nr.2/2014 si nr.21/2015), acestea fiind ulterioare emiterii titlurilor privind dobanda, deci producandu-si efectele numai pe viitor.

Dobanzile de care beneficiaza reclamantii, fiind un accesoriu al salariului, intra sub incidenta art.296

⁴

alin.1 lit.k si u din Legea nr.571/2003.

Prin urmare, potrivit legii, dobanzile acordate prin hotararile judecatoresti de care se prevaleaza reclamantii sunt asimilate salariilor si sunt supuse regulilor de impunere.

Astfel, se poate concluziona ca venitul obtinut de reclamanti este impozabil atata vreme cat el se obtine in baza unui contract de munca sau a unui statut special indiferent de denumirea pe care o primeste.

Pretentia reclamantilor de a nu li se calcula si retine impozitul pe venit si contributia de asigurari sociale de sanatate pentru veniturile asimilate salariilor, respectiv dobanzi acordate in legatura cu acestea, nu are o baza legala, fiind neintemeiata.

Recurenta a invocat in acest sens, adresa nr.432025/17.12.2015 emisa de Ministerul Finantelor Publice referitor la prevederile vechiului Cod fiscal.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului si schimbarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.486 si urmatoarele Cod procedura civila.

In recursul sau, Tribunalul Dolj a aratat ca instanta de fond a apreciat in  mod gresit cand a considerat ca dobanzile legale aferente hotararilor judecatoresti au fost acordate cu titlu de daune interese moratorii si nu in temeiul art.166 alin.4 din Codul muncii si nu reprezinta un accesoriu al drepturilor salariale.

Temeiul juridic avut in vedere de instanta in hotararile prin care li s-a stabilit dreptul la dobanda a reclamantilor a fost art.166 alin.4 din Codul muncii si nu deciziile pronuntate de Inalta Curte de Casatie si Justitie (decizia nr.2/2014 si nr.21/2015), acestea fiind ulterioare emiterii titlurilor privind dobanda.

Dobanzile de care beneficiaza reclamantii, fiind un accesoriu al salariului, intra sub incidenta art.296

⁴

alin.1 lit. k si u din Legea nr.571/2003.

Prin urmare, potrivit legii, dobanzile acordate prin hotararile judecatoresti de care se prevaleaza reclamantii sunt asimilate salariilor si sunt supuse regulilor de impunere.

Pretentia reclamantilor de a nu li se calcula si retine impozitul pe venit si contributia de asigurari sociale de sanatate pentru veniturile asimilate salariilor, respectiv dobanzi acordate in legatura cu acestea, nu are o baza legala, fiind neintemeiata.

A fost invocata adresa nr.432025/17.12.2015 emisa de Ministerul Finantelor Publice referitor la prevederile vechiului Cod fiscal.

Fata de motivele invocate, se solicita admiterea recursului si schimbarea sentintei in sensul respingerii actiunii ca neintemeiata.

In drept, au fost invocate dispozitiile art.486 si urmatoarele Cod procedura civila.

Examinand sentinta atacata in raport de criticile formulate in cele patru recursuri, din ansamblul probelor de la dosar care au fost coroborate si de textele legale in materie, Curtea retine urmatoarele:

Recursurile sunt fondate pentru urmatoarele considerente:

Criticile formulate de parati sunt intemeiate, in esenta, pe aceleasi dispozitii legale, astfel ca vor fi analizate impreuna de Curte.

Sub acest aspect, Curtea constata ca in speta sunt incidente prevederile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, in sensul ca, hotararea atacata a fost data cu aplicarea si interpretarea gresita a prevederilor legale in materie.

Recurentii critica legalitatea si temeinicia restituirii catre reclamanti a sumelor retinute cu titlu de contributii sociale si impozit din daunele-interese moratorii sub forma dobanzii legale prin hotarari judecatoresti.

Astfel, tribunalul a apreciat ca acestor dobanzi nu le pot fi aplicate regulile de impunere proprii veniturilor din salarii, acestora le sunt aplicabile dispozitiile art. 42 alin. 1 lit. b din Codul fiscal.

Potrivit art.42 lit.b din Codul fiscal sunt neimpozabile, veniturile incasate din asigurari de orice fel, reprezentand despagubiri, sume asigurate, precum si orice alte drepturi, cu exceptia castigurilor primite de la societatile de asigurari, ca urmare a contractului de asigurare incheiat intre parti, cu ocazia tragerilor de amortizare. Nu sunt venituri impozabile, despagubirile in bani sau in natura primite de catre o persoana fizica ca urmare a unui prejudiciu material suferit de aceasta, inclusiv despagubirile reprezentand daune morale.

Potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea lit.b), sunt neimpozabile despagubirile, sumele asigurate si orice alte drepturi acordate asiguratilor, beneficiarilor sau tertelor persoane pagubite, din asigurarile de orice fel.

In consecinta, sunt exceptate de la impozitare potrivit art.42 lit.b Cod fiscal anterior sumele incasate din asigurari, nefiind aplicabil situatiei din prezenta speta prin care se solicita exceptarea de la impozitare a daunelor-interese moratorii acordate sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar.

In ceea ce priveste impozitarea unor astfel de dobanzi acordate prin hotarari judecatoresti, Curtea constata aplicabil art.55 alin.2 lit.j

¹

din Codul fiscal anterior (Legea 571/2003),  potrivit caruia regulile de impunere proprii veniturilor din salarii se aplica si urmatoarelor tipuri de venituri, considerate asimilate salariilor, respectiv sumelor reprezentand diferente de salarii, dobanzi acordate in legatura cu acestea, precum si actualizarea lor cu indicele de inflatie, stabilite in baza unor hotarari judecatoresti, ramase definitive si irevocabile.

De asemenea, potrivit dispozitiilor art.57 alin.2

²

din Legea 571/2003, in cazul veniturilor reprezentand diferente de salarii, dobanzi acordate in legatura cu acestea, precum si actualizarea lor cu indicele de inflatie, stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, impozitul se calculeaza si se retine la data efectuarii platii, in conformitate cu  reglementarile legale in vigoare la data platii.

Curtea nu poate retine concluzia instantei de fond potrivit careia deciziile pronuntate de ICCJ in recursul in interesul legii nr.2/2014, respectiv in dezlegarea data prin hotararea prealabila nr. 21/2015, indreptatesc reclamantii la restituirea impozitului si a contributiilor sociale.

Astfel, potrivit deciziei pronuntate in RIL 2/2014, ICCJ pot fi acordate  daune interese moratorii sub forma dobanzilor legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ca o consecinta a faptului ca executarea cu intarziere a unei obligatii de plata stabilita printr-o hotarare judecatoreasca implica angajarea raspunderii civile si obligarea la repararea integrala a prejudiciului.

De asemenea, prin hotararea prealabila nr. 21/2015 ICCJ arata ca aceste dobanzi solicitate sunt distincte de cele aferente dreptului salarial a carui neplata a fost sanctionata prin hotarare judecatoreasca, dar dobanzile nu pot fi considerate o pretentie noua, absolut independenta de litigiul anterior, dobanda legala incepand sa curga pentru drepturile salariale cuprinse in titlul a carui executare silita a fost esalonata de la data pronuntarii hotararii.

De asemenea, prin decizia 7 din 27 aprilie 2015 a ICCJ s-au dat dezlegari cu privire la prescriptia dreptului de a solicita aceste dobanzi, retinandu-se ca  litigiile avand ca obiect plata daunelor interese moratorii sunt litigii de munca.

In consecinta, deciziile ICCJ invocate de reclamanti si retinute de instanta de fond indica temeiul acordarii daunelor moratorii sub forma dobanzilor legale, precum si faptul ca nu exista identitate de obiect si cauza intre litigiul referitor la plata drepturilor salariale si cel referitor la plata dobanzilor, insa nu schimba cu nimic regimul de impozitare a dobanzilor acordate pentru plata cu intarziere a unor drepturi salariale stabilite in baza unor hotarari judecatoresti ramase definitive, acesta fiind reglementat de art.55 alin.2 lit.j

¹

din Legea 571/2003 coroborat cu art.57 alin.2

²

din Legea 571/2003. De asemenea, nu se poate retine ca potrivit dezlegarilor ICCJ, veniturile incasate din astfel de dobanzi pot fi exceptate de la impozitare conform art. 42 lit. b din Legea 571/2003,  care se refera exclusiv la exceptarea sumelor incasate din asigurari: despagubiri, sume asigurate, despagubiri ca urmare a unui prejudiciu material suferit de persoana fizica, inclusiv despagubirile reprezentand daune morale.

Cu privire la contributiile sociale retinute, Curtea retine ca potrivit art.296 ind.4 al.1 lit.u Legea 571/2003, baza de calcul a contributiilor sociale include orice alte sume de natura salariala sau avantaje asimilate salariilor in vederea impunerii.

Astfel,  potrivit art.55 al.2 Legea 571/2003, dobanzile  acordate in legatura cu salarii sunt asimilate salariilor, iar potrivit art.296 ind.5 din Legea 571/2003, in cazul contributiilor sociale datorate de angajatori baza lunara de calcul reprezinta suma castigurilor brute realizate de persoanele fizice din salariu sau asimilate salariilor.

De asemenea, potrivit art.2 al.2 din Legea 571/2003, contributiile sociale reglementate prin prezentul Cod sunt a) contributiile de asigurari sociale datorate bugetului asigurarilor de stat si d) contributiile asigurarilor pentru somaj datorate bugetului asigurarilor pentru somaj.

Ca atare, in mod legal au fost retinute impozitul pe venit si contributiile sociale, iar pretentia reclamantilor de a nu li se calcula si retine impozitul pe venit si contributii sociale, pentru dobanzile legale incasate ca o consecinta a platii cu intarziere a drepturilor salariale nu are o baza legala, fiind neintemeiata.

   Pentru toate aceste considerente, in baza art.496 Cod procedura civila, Curtea a admis recursurile promovate de parati si a casat sentinta, iar pe fond a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanti.