Baza de calcul a contributiei de asigurari sociale platita pentru personalul salariat anterior datei de 01.04.2001

Art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977

 

Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, privind pensiile de asigurari sociale de stat si asistenta sociala, fondul necesar pensiilor s-a constituit din contributiile platite de angajator si sumele alocate de la bugetul de stat in acest scop.

Baza de calcul a contributiei de asigurari sociale a constituit-o castigul brut realizat de catre salariati in grupele superioare de munca si salariul brut primit in limita prevazuta de lege in cazul personalului casnic angajat de persoanele fizice pentru ingrijirea celor aflati in varsta, a persoanelor cu handicap si a copiilor, fiind stabilita in mod diferentiat.

Sumele care nu pot constitui baza de calcul a contributiei de asigurari sociale sunt enumerate expres si limitativ in art.2 din decretul nr.389/1972, ceea ce presupune ca orice venituri dobandite de salariatul care a desfasurat activitate permanenta si nu face parte din acelea excluse de legiuitor trebuie sa fie avute in vedere la calculul dreptului la pensie.

(Decizia civila nr. 1950/15.06.2017)

 

Constata ca prin actiunea inregistrata sub nr.2577/109/2016 pe rolul Tribunalului Arges, la data de 26.05.2016, reclamantul E.M. a chemat in judecata pe parata C.J.P. Arges, solicitand recalcularea drepturilor de pensie pentru invaliditate prin valorificarea salariilor brute din adeverinta nr.261/19.10.2015 eliberata de S.C. S. S.A. si a celor obtinute in acord din adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti si sa plateasca acestuia diferentele drepturilor de pensie rezultate din aceasta recalculare, incepand cu data de 1.12.2015.

Reclamantul a aratat ca prin cererea nr.72682/23.11.2015 a solicitat paratei valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a veniturilor brute, respectiv obtinute in acord, asa cum rezulta din adeverintele de mai sus, insa aceasta a respins cererea, prin decizia nr.342437/25.03.2016, incalcand principiul contributivitatii, intrucat pentru aceste venituri a fost retinuta contributia de asigurari sociale.

Prin intampinarea formulata parata a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, cu motivarea ca veniturile din adeverintele in litigiu nu pot fi valorificate la recalcularea pensiei reclamantului, in raport de dispozitiile art.165 din Legea nr.263/2010, deoarece nu reprezinta venituri cu caracter permanent si nu au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare. In plus, dovedirea sporurilor care sunt parte componenta a „salariului brut” este responsabilitatea unitatii angajatoare, care trebuia sa elibereze adeverinta in conformitate cu actele normative in vigoare (Anexa nr.15 la normele de aplicare a Legii nr.263/2010), anume sa evidentieze, in mod concret, din ce se compun aceste venituri.

Prin sentinta civila nr.2580 din 26 octombrie 2016 a fost admisa

actiunea si a fost obligata parata sa recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin luarea in calcul a veniturilor mentionate in adeverintele nr.261/19.10.2015 eliberata de S.C. S. S.A si nr.842/15.10.2015 eliberata de S.C. T. S.A. Bucuresti si sa plateasca acestuia diferentele drepturilor de pensie incepand cu data de 1.12.2015.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin cererea nr.72682/23.11.2015 reclamantul a solicitat paratei recalcularea pensiei in raport de veniturile brute din adeverintele mentionate mai sus. Parata a emis decizia nr.342437/25.03.2016, prin care a respins solicitarea reclamantului, retinand ca, potrivit art.165 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor anuale pana la data de 1.04.2001 se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inregistrare a acestora in carnetul de munca, precum si sporurile cu caracter permanent inregistrate in carnetul de munca sau dovedite cu adeverinte completate conform legii.

Potrivit art.165 alin.1 din Legea nr.263/2010, la determinarea punctajelor lunare, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, se utilizeaza salariile brute sau nete, dupa caz, in conformitate cu modul de inscriere a acestora in carnetul de munca, respectiv salariile brute, pana la data de 1 iulie 1977; salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 pana la data de 1 ianuarie 1991; salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. Insa alin.2 al art.165 mentioneaza ca la determinarea punctajelor lunare, pe langa salariile prevazute la alin.1 se au in vedere si sporurile cu caracter permanent care, dupa data de 1 aprilie 1992, au facut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare si care sunt inscrise in carnetul de munca sau sunt dovedite cu adeverinte eliberate de unitati, conform legislatiei in vigoare.

In cauza de fata, reclamantul a beneficiat de o astfel de adeverinta, nr. 261/19.10.2015 eliberata de SC S. SA, din care rezulta ca angajatorul a virat contributiile de asigurari sociale in raport cu veniturile realizate si incasate.

Coroborand aceste dispozitii cu art.2 lit. c din aceeasi lege, care reglementeaza principiul contributivitatii, conform caruia drepturile de asigurari sociale se cuvin in temeiul contributiilor de asigurari sociale platite, tribunalul a retinut ca plata contributiei la bugetul asigurarilor sociale de stat este o conditie pentru recunoasterea si stabilirea dreptului la pensie. De asemenea, potrivit art.96 alin.2 din Legea nr.263/2010, punctajul lunar se calculeaza prin raportarea castigului salarial brut/solda bruta sau, dupa caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, la castigul salarial mediu brut din luna respectiva, comunicat de Institutul National de Statistica. In acest sens s-a pronuntat si ICCJ in recurs in interesul legii, prin decizia nr.19/2011, in considerentele careia a statuat ca neluarea in considerare a unor sume care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale echivaleaza cu o incalcare a principiului contributivitatii.

Prin urmare, la calculul drepturilor de pensie in temeiul Legii nr.263/2010 se au in vedere toate veniturile care au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale.

Tribunalul a apreciat ca art.165 din Legea nr.263/2010 are menirea de a clarifica, avand in vedere succesiunea in timp a legilor, modalitatea de inscriere in carnetul de munca a salariilor in cursul anilor, precum si modalitatea de stabilire a bazei de calcul pentru contributia de asigurari sociale. Altfel spus, textul de lege prevede ce salarii „se utilizeaza” la determinarea punctajelor lunare, pentru diverse perioade, in functie de legislatia in vigoare la acel moment, reglementand deci procedura de calcul a acestor punctaje ce trebuie respectata de casa de pensii si avand caracter orientativ.

In ceea ce priveste veniturile realizate in acord, tribunalul a retinut ca, potrivit art.12 si urmatoarele si art.40 si urmatoarele din Legea nr.57/1974 a retribuirii dupa cantitatea si calitatea muncii, plata in acord, cat si depasirea planului pe sectie sunt, fie forme de salarizare, fie criterii in functie de care se stabileste retributia tarifara majorata.

Potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, act normativ in vigoare pentru perioada 1984 - 1987 (la care se refera adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti), fondurile necesare platii pensiilor de asigurari sociale de stat se constituie din contributiile pe care le platesc angajatorii si din sumele alocate de la bugetul de stat.

Contributia individuala de asigurari sociale a fost reglementata prin Decretul nr.389/1972, care in art.1 a prevazut obligativitatea pentru angajator de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cat fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca.

Textul de lege instituie obligatia varsarii la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei asupra castigului brut realizat de angajat, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri.

Distinct de aceasta, art.2 din Decretul nr.389/1972 enumera drepturile banesti pentru care nu se datoreaza contributia pentru asigurarile sociale de stat, iar intre ele nu se regasesc drepturile ce fac obiectul prezentei judecati, adica formele de retribuire in acord global.

Retributia tarifara micsorata sau majorata conform art.40 alin.1 din Legea nr.57/1974, obtinuta pentru munca in acord global, este inclusa in castigul brut realizat de salariat, din care s-a retinut, potrivit art.1 din Decretul nr.389/1972, o contributie de 15% la bugetul asigurarilor sociale de stat.

Prin urmare, pentru aceste sume, angajatorul reclamantului a calculat si virat contributii de asigurari sociale, aspect confirmat prin adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti.

Reglementarea privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legile nr.19/2000 si nr.263/2010 a fost construita in jurul principiului contributivitatii, potrivit caruia orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.

In acest sens s-a pronuntat I.C.C.J. in aceeasi decizie nr.19/17.10.2011, in care a statuat ca formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin.1 lit. a din Legea nr.57/1974, vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si pentru acestea s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii, iar potrivit art.521 pct.3 N.C.pr.civ., solutiile pronuntate in recursul in interesul legii prin care se dezleaga problemele de drept sunt obligatorii pentru instanta.

In raport de principiul contributivitatii mai-sus enuntat si de mentiunile din adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti, potrivit carora pe toata durata angajarii s-au achitat lunar cotele CAS, inclusiv contributia la pensia suplimentara pentru angajat, cat si cotele aferente angajatorului, instanta a concluzionat ca reclamantul este indreptatit la valorificarea veniturilor obtinute cu titlu de „acord” mentionate in cuprinsul aceleiasi adeverinte.

Pentru toate aceste considerente, actiunea a fost admisa, conform celor de mai sus.In termen legal parata a formulat apel impotriva sentintei tribunalului, pe care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub urmatoarele aspecte:

Veniturile brute din adeverinta nr.261/19.10.2015 eliberata de S.C. S. S.A. si cele realizate in acord din adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti, nu pot fi valorificate de casa de pensii, in raport de dispozitiile art.165 din Legea nr.263/2010 si ale anexei 15 din H.G. nr.257/2011, care prevad expres acele categorii de venituri ce pot fi valorificate la calculul pensiei, ca atare nu exista temei pentru luarea in considerare a veniturilor brute.

Aplicarea principiului contributivitatii consacrat de Legea nr.19/2000 si de Legea nr.263/2010, nu se poate realiza prin ignorarea altor reguli stabilite de legiuitor in limitele competentelor sale constitutionale, prin care efectele si modalitatile de aplicare ale acestui principiu, sunt detaliate.

Mai mult, in niciuna dintre cele doua adeverinte nu se face mentiunea privind plata contributiilor de asigurari sociale.

Prin decizia civila nr. 1950/15.06.2017, Curtea de Apel Pitesti a respins ca nefondat apelul formulat de parata C.J.P. Arges, impotriva sentintei civile nr.2580 din 26 octombrie 2016 pronuntate de Tribunalul Arges in dosarul nr.2577/109/2016, intimat fiind reclamantul E.M.

Pentru a hotari astfel, Curtea a retinut urmatoarele:

Prin sentinta apelata parata a fost obligata sa recalculeze pensia reclamantului prin luarea in calcul a adeverintei nr.261/19.10.2015 eliberata de S.C. S. S.A. ce atesta veniturile brute obtinute de reclamant in fiecare luna de activitate, in perioada septembrie 1979 - decembrie 1983 si adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti , ce atesta veniturile in acord obtinute de reclamant in perioada aprilie 1984 - august 1987, pentru care unitatile angajatoare au retinut si virat contributia de asigurari sociale.

In ceea ce priveste veniturile brute, Curtea constata ca, potrivit art.96 alin.2 din Legea nr.263/2010, punctajul lunar se calculeaza in functie de castigul salarial brut care a constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale, ceea ce inseamna ca se au in vedere si sporurile si adaosurile. In acord cu aceste dispozitii, norma tranzitorie din art.165 al Legii nr.263/2010 precizeaza ca salariile obtinute in perioada anterioara datei de 1.04.2001 vor fi valorificate la determinarea punctajelor anuale indiferent de forma in care au fost consemnate in carnetul de munca, in perioade diferite, respectiv salarii brute sau nete, si nu salarii tarifare de incadrare.

Din interpretarea sistematica a celor doua texte de lege, rezulta ca ceea ce se ia in calcul nu este numai salariul inscris in carnetul de munca, ci venitul brut lunar, care cuprinde si sporuri si adaosuri pentru care legea a prevazut, iar angajatorul a retinut si virat C.A.S.

Referitor la contributiile de asigurari sociale, Curtea mai retine ca, potrivit art.3 alin.2 din Legea nr.3/1977, fondurile necesare platii pensiilor de asigurari sociale de stat se constituie din contributiile pe care le platesc angajatorii si din sumele alocate de la bugetul de stat. Contributia individuala de asigurari sociale a fost reglementata prin Decretul nr.389/1972, care, in art.1, a prevazut obligativitatea pentru angajator de a varsa la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra castigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cat fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca.

Practic textul de lege instituia obligatia virarii la bugetul asigurarilor sociale de stat a contributiei asupra castigului brut realizat de angajat, indiferent de forma in care se realizau aceste venituri. Art.2 din Decretul nr.389/1972 enumera expres si limitativ drepturile banesti pentru care nu se datora contributia pentru asigurarile sociale de stat
(„sumele reprezentand: drepturile platite asiguratilor din fondurile asigurarilor sociale de stat; drepturile platite potrivit dispozitiilor legale in cazul desfacerii contractelor de munca; diurnele de deplasare, detasare si indemnizatiile de transferare; drepturile de autor sau de colaborator extern; retributiile pentru executarea de lucrari sau pentru prestarea de servicii pe baza de contracte civile ori pentru alte categorii de lucrari care nu au la baza contracte de munca reglementate, ca atare, prin legislatia muncii; premiile acordate de unitatile economice din beneficiile realizate)
, ceea ce inseamna ca pentru celelalte venituri angajatorul platea obligatoriu respectiva contributie.

Veniturile salariale ale reclamantului nu fac parte din categoriile enumerate expres de art.2 din decret, ceea ce inseamna ca pentru acestea s-a achitat contributia de asigurari sociale, conform art.1 din Decretul nr.389/1972, chiar daca in adeverinta nu s-au facut mentiuni exprese in acest sens.

Asa cum corect a retinut tribunalul, art.165 din lege nu poate fi interpretat in sensul ca exclude de la valorificare venituri ce au constituit baza de calcul pentru contributia de asigurari sociale, pe motiv ca adeverinta eliberata de angajator evidentiaza salarii brute, nu salarii nete. Textul de lege clarifica, avand in vedere succesiunea in timp a legilor, modalitatea de inscriere in carnetul de munca a salariilor in cursul anilor, precum si modalitatea de stabilire a bazei de calcul pentru contributia de asigurari sociale, prevazand ce salarii se utilizeaza la determinarea punctajelor lunare, pentru diverse perioade, in functie de legislatia in vigoare la acel moment.

Excluderea de la valorificare a unor venituri, ce au constituit baza de calcul a contributiei de asigurari sociale reprezinta o incalcare a principiului contributivitatii.

Constatand, deci, ca pentru veniturile brute ale reclamantului angajatorul a virat la buget contributia de asigurari sociale, Curtea apreciaza ca aceste venituri trebuie avute in vedere de parata la stabilirea drepturilor de pensie ale reclamantului.

In ceea ce priveste adeverinta nr.842/15.10.2015 eliberata de T. S.A. Bucuresti, cuprinzand veniturile in acord, Curtea constata ca prin decizia nr.19 pronuntata in dosarul nr.18/2011, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat, in recurs in interesul legii, ca in interpretarea dispozitiilor art.2 lit. e, art.78 si art.164 alin.1 si 2 din Legea nr.19/2000 si ale art.1 si 2 din O.U.G. nr.4/2005, formele de retribuire obtinute in acord global, prevazute de art.12 alin.1 lit.a din Legea nr.57/1974 privind retribuirea dupa cantitatea si calitatea muncii vor fi luate in considerare la stabilirea si recalcularea pensiilor din sistemul public, daca au fost incluse in salariul brut si, pentru acestea, s-a platit contributia de asigurari sociale la sistemul public de pensii.

Pentru toate aceste considerente, Curtea, in temeiul art.480 Cod procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.