Autoritate de lucru judecat Conditii

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila rep.: art. 431 alin.(1)

Nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia I civila, Decizia civila nr. 140 din 10 septembrie 2015, F.S.

Prin sentinta civila nr. 193/04.02.2015 pronuntata in dosar nr.

8951/30/2013*,Tribunalul Timis a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata din oficiu si a respins actiunea formulata de reclamantele U.R si B.M. in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor(ANRP).

Instanta a retinut ca, prin cererea inregistrata la 05.09.2013, reclamantele au chemat in judecata parata, solicitand obligarea acesteia la emiterea titlului de plata referitor la suma de 348.459,26 lei reactualizata la zi cu titlu de despagubiri, in termen de 30 de zile de la data ramanerii irevocabile a hotararii ce se va pronunta si la transmiterea titlului de plata organelor financiare ale statului in vederea efectuarii platii.

In motivare, au aratat ca, desi mama lor C.G., in prezent decedata, s-a adresat Statului Roman inca din anul 2001 cu cerere privind acordarea de teren in schimbul celui expropriat sau despagubiri juste si echitabile la valoarea terenului pe care Statul Roman a construit blocuri de locuinte, nici pana in prezent, dupa trecerea a doisprezece ani, nu au fost despagubite. Or, statul trebuia sa elimine toate obstacolele care se opun exercitiului efectiv al dreptului de proprietate sau sa aleaga un remediu adecvat prin acordarea de despagubiri juste si echitabile. De asemenea, statul trebuie sa garanteze realizarea efectiva si rapida a dreptului la restituire, in conformitate cu principiile preeminentei dreptului si legalitatii, precum si a protectiei drepturilor patrimoniale enuntate la art. 1 din Protocolul nr. 1, tinand cont si de principiile enuntate si de jurisprudenta Curtii in materie de despagubire sau indemnizatie, aceste obligatii nefiind respectate.

Astfel, incepand cu anul 2005, mama lor a solicitat schimbarea titlurilor de valoare nominala in titlul de despagubire, conform Legii nr. 10/2001 si, in acest sens, a depus sub nr.1/2005 un numar de 124 titluri de valoare nominala in valoare de

1. lei vechi la reprezentantii paratei. Ulterior, la 10.12.2007 a revenit cu o cerere la parata aratand ca nu intelege de ce tergiverseaza dosarul sau si ca varsta, sanatatea si situatia financiara nu-i permit dese deplasari la Bucuresti, insa nu a primit nici un raspuns.

Dupa inca un an, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor Bucuresti a emis Decizia de Despagubire nr. 3/2008.

Prin adresele din 20.11.2008 si 09.01.2009, mama reclamantelor a solicitat paratei urgentarea dosarului si a optat pentru acordarea despagubirilor banesti, iar la

2009. a formulat cerere de optiune in despagubiri banesti in limita plafonului acordat de lege, respectiv pana la 500.000 lei noi.

La 17.02.2009, parata i-a comunicat ca a luat act de cerere si ca o va fi analiza cu prioritate, ceea ce nu s-au intamplat.

Desi art. 3 lit. h) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 81/2007 prevede ca sumele aferente despagubirilor in numerar se platesc in doua transe pe parcurs a doi ani, calculati cu data inceperii emiterii titlului de plata,iar titlul de despagubire a fost emis in noiembrie 2008, titlul de plata nu a fost emis pana in prezent in mod nejustificat.

La 16.11.2010 mama reclamantelor a revenit cu inca o cerere prin care solicita din nou solutionarea dosarului aratand ca este grav bolnava, fara a primi raspuns.

Prin sentinta civila nr. 113/22.01.2014, Tribunalul Timis a respins actiunea reclamantelor ca lipsita de interes, iar prin decizia civila nr. 105/17.09.2014 Curtea de Apel Timisoara a anulat sentinta si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timis.

Dupa casare dosarul a fost inregistrat sub nr.8951/30/2013*, iar instanta a invocat din oficiu exceptia autoritatii de lucru judecat si a ramas in pronuntare asupra acestei exceptii, avand in vedere urmatoarele:

In dosarul nr. 864/59/2013 reclamantele din cauza au formulat cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu aceeasi parata, solicitand ca aceasta sa fie obligata sa emita titlul de plata si sa efectueze plata sumei de 348.459,26 lei reactualizata la zi, cu titlu de despagubiri, asa cum a fost stabilita prin Decizia nr. 3565/10.11.2008 emisa de Comisia pentru Stabilirea Despagubirilor Bucuresti.

Cererea a fost solutionata de Tribunalul Timis prin sentinta civila nr. 69/14.01.2014, devenita irevocabila prin Decizia civila nr. 405/23.01.2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara prin care s-a admis recursul ANPR, s-a casat sentinta si in rejudecare s-a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamante.

Instanta de recurs a constatat ca reclamantele au formulat mai multe actiuni avand acelasi obiect si aceeasi cauza juridica, in contradictoriu cu aceeasi parata, solutionate deja irevocabil,astfel ca a admis exceptia autoritatii de lucru judecat,a admis recursul paratei si a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamante.

Tribunalul a constatat ca in prezentul litigiu exista identitate de obiect, parti si cauza juridica cu litigiul mai sus-aratat.

Astfel,in prima instanta, cererea de chemare in judecata din dosarul nr. 864/59/2013 a fost solutionata in temeiul dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 81/2007, Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Legii nr. 165/2013, Deciziei Curtii Constitutionale nr. 528/2013, art. 6 din Conventia pentru Protectia Omului si Libertatilor Fundamentale, art. 1 din Primul Protocol aditional la Conventie, art. 11 alin. (1) si alin. (2) si art. 148 alin. (2) si alin. (4) din Constitutia Romaniei, jurisprudentei Curtii de justitie a Comunitatilor Europene, din cauzele Flaminio Costa v. Enel si Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a. Or, in prezentul litigiu, reclamantele au solicitat ca cererea lor de chemare in judecata sa fie solutionata potrivit dispozitiilor legale retinute prin sentinta civila nr. 69/14.01.2014 pronuntata in dosarul nr. 864/59/2013.

Potrivit dispozitiilor art. 431 Codul de procedura civila, nimeni nu poate fi chemat in judecata de doua ori in aceeasi calitate, in temeiul aceleiasi cauze si pentru acelasi obiect, oricare dintre parti putand opune lucrul anterior judecat intr-un alt litigiu, daca are legatura cu solutionarea acestuia din urma.

Pentru aceste considerente, tribunalul a admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocata din oficiu si a respins cererea de chemare in judecata.

Impotriva sentintei au declarat apel reclamantele, solicitand anularea hotararii si trimiterea cauzei in vederea judecarii fondului cauzei.

In motivare, au aratat ca prima instanta a depasit atributiile puterii judecatoresti interpretand in mod eronat petitele obiectului actiunii din acest dosar, constatand nefondat si nelegal ca sunt identice cu cele din dosarul nr. 864/59/2013*, desi la o simpla lecturare se poate constata ca obiectele nu sunt identice si nici partile nu sunt aceleasi.

Astfel, obiectul actiunii din prezentul dosar se refera la obligarea paratei la emiterea titlului de plata, pe cand obiectul actiunii din dosarul nr. 864/59/2013* se refera la obligarea paratei la solutionarea cu prioritate a dosarului de despagubire, respectiv la comunicarea numarului de dosare solutionate dupa numarul arondat dosarului reclamantelor si care au fost motivele pentru care acelea au fost solutionate inaintea dosarului lor

Intre cele doua actiuni nu este intrunita nici identitatea de cauza, intrucat cauza din dosarul nr. 500/59/2012 se referea la un refuz nejustificat de a pune in executare decizia urmata de aplicarea unei amenzi civile presedintelui institutiei, cauza din dosarul 864/59/2013* se refera la comunicarea de catre ANRP a numarului de dosare solutionat dupa numarul arondat dosarului reclamantelor, a motivelor pentru care acelea au fost solutionate deja, precum si solutionarea cu prioritate a dosarului lor,iar in prezentul litigiu cauza se refera strict la obligarea paratei la emiterea titlului de plata pentru suma stabilita cu titlu de despagubiri.

De asemenea, intre cele doua cauze nu este intrunita nici identitatea de parti, intrucat in cauza cu numarul 864/59/2013* au calitatea de parati ANRP si presedintele institutiei in nume personal. In cauza cu numarul 500/59/2012, acest din urma nu figureaza ca parte, in acea cauza fiind parati Comisia Centrala pentru Stabilirea Despagubirilor si Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor. In prezentul dosar calitate de parat are doar Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.

Neputand fi intrunite in mod cumulativ cele trei conditii ale autoritatii de lucru judecat aceasta exceptie nu putea fi admisa, prima instanta savarsind o greseala care a determinat darea unei solutii gresite.

 

Deliberand asupra apelului, Curtea a retinut ca sustinerile apelantelor sunt nefondate.

Astfel, in dosarul nr. 864/59/2013 reclamantele au solicitat, in contradictoriu cu acelasi parat , ca acesta sa fie obligat sa efectueze plata sumei de 348.459,26 lei, reactualizata la zi, cu titlu de despagubiri la Legea nr. 10/2001, asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 3/2008, emisa de Comisia pentru Stabilirea Despagubirilor Bucuresti.

Aceasta actiune a fost solutionata irevocabil prin decizia civila nr. 405/23.01.2015 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara, instanta care a admis recursul ANPR si, in rejudecare, a respins cererea reclamantelor.

Prezenta actiune are acelasi obiect, parti si cauza juridica cu procesul ce a facut obiectul dosarului solutionat prin sus-mentionata decizie, tribunalul retinand in mod corect ca in motivarea hotararii pronuntata in dosarul nr. 864/59/2013 au fost avute in vedere dispozitiile legilor nr. 247/2005 si nr. 165/2013, ale deciziei Curtii Constitutionale nr. 528/2013 si ale art. 6 din Conventia pentru Protectia Omului si Libertatilor Fundamentale.

In consecinta, retinand ca tribunalul a facut corecta aplicare a art. 431 Codul de procedura civila, instanta a respins apelul reclamantelor.