Art. 36 alin. 2  Codul familiei. Partaj de bunuri comune in timpul casatoriei. Motive temeinice.

 

Codul familiei, art. 36 alin. 2

 

Potrivit art. 36 alin. 2 din Codul familiei,  bunurile comune pot fi impartite in timpul casatoriei, la cererea oricaruia dintre soti, pentru motive temeinice.

Chiar daca legea nu a definit continutul notiunii de motive temeinice pentru impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei, instantele judecatoresti au validat mai multe imprejurari de fapt care indeplinesc conditiile legale, si anume: intretinerea unui copil dintr-o casatorie anterioara, abandonarea fortata a domiciliului comun; in cazul separatiei in fapt, cand unul din soti intretine relatii de concubinaj si detine o parte din bunurile comune, cand  unul dintre soti a  inceput  sa instraineze  bunurile dobandite in timpul casatoriei, etc..

Chiar daca reclamantul are posibilitatea promovarii unei actiuni de divort, in lipsa unui asemenea demers, in virtutea principiului disponibilitatii partilor, principiu ce guverneaza procesul civil, instanta  nu poate impune introducerea  unei asemenea cereri, in contra vointei acesteia, indiferent  de motivele ce stau la baza acestei atitudini.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia nr. 236 din 23 martie 2011.

 

Prin decizia civila nr. 236/23.03.2011, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul formulat de impotriva deciziei civile nr.459 pronuntata la 2 decembrie 2010 de Tribunalul Dambovita si pe cale de consecinta a casat decizia sus mentionata si sentinta civila nr.1911 din 24.03.2010 a Judecatoriei Targoviste si a trimis cauza spre rejudecare la Judecatoria Targoviste.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut printre altele ca instantele anterioare, respingand actiunea de partaj bunuri comune in timpul casatoriei a reclamantei,  au pronuntat  hotarari cu incalcarea   si aplicarea gresita a dispozitiilor art. 36 alin. 2 din Codul familiei,  potrivit caruia  bunurile comune pot fi impartite in timpul casatoriei, la cererea oricaruia dintre soti, pentru motive temeinice.

Chiar daca legea nu a definit continutul notiunii de motive temeinice pentru impartirea bunurilor comune in timpul casatoriei, instantele judecatoresti au validat mai multe imprejurari de fapt care indeplinesc conditiile legale, si anume: intretinerea unui copil dintr-o casatorie anterioara, abandonarea fortata a domiciliului comun; in cazul separatiei in fapt, cand unul din soti intretine relatii de concubinaj si detine o parte din bunurile comune, cand  unul dintre soti a  inceput  sa instraineze  bunurile dobandite in timpul casatoriei.

Potrivit art. 30 din Codul familiei, bunurile dobandite timpul in casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale sotilor, iar in alineatul 2 din acelasi articol se prevede ca orice conventie contrarie este nula.

In speta de fata, partile sunt casatorite inca din anul 1967 si, desi  nu exista inregistrata o actiune prin care sa se solicite desfacerea casatoriei acestora, reclamanta a solicitat  partajul bunurilor comune  dobandite in timpul casatoriei, aratand  ca  a fost alungata din domiciliu, iar paratul  instraineaza din bunurile comune dobandite in timpul casatoriei.

Din contractul de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere  autentificat sub nr.4536/29.08.2007 la Biroul Notarului Public ND, rezulta ca paratul a instrainat  numitilor BA si BC  imobilele terenuri  si constructii  situate  in intravilanul comunei T, judet Dambovita.

Desi in actul de vanzare sus-aratat vanzatorul a specificat  faptul ca  bunurile sunt proprii, dat fiind faptul ca  terenul a fost dobandit  prin donatie, iar constructia este edificata in anul 1960, pe cand era necasatorit, reclamanta a formulat o actiune  in constatarea  nulitatii acestui contract, apreciind ca paratul a  instrainat  si camere ce au fost dobandite in timpul casatoriei partilor.

Aceasta actiune a fost  respinsa  prin sentinta civila nr. 2353/2008, printre considerentele  Judecatoriei Targoviste numarandu-se  si acela ca  este necesar, pe calea  unei actiuni separate  de partaj judiciar, sa se solicite iesirea din indiviziune asupra comunitatii de bunuri a celor doi soti, urmand ca soarta contractului incheiat de parat sa depinda de rezultatul partajului.

Mai mult, la  interogatoriul   luat paratului de catre  instanta, acesta a recunoscut  ca a alungat-o pe reclamanta din domiciliul comun si ca  a  instrainat parte din bunurile mobile comune, cum ar fi: un televizor color marca Platinium, un cazan de tuica si un autoturism Trabant.

Este adevarat ca  reclamanta avea posibilitatea promovarii unei actiuni de divort, dar, totodata, in virtutea principiului disponibilitatii partilor, principiu ce guverneaza procesul civil, instanta  nu poate impune  introducerea  unei asemenea cereri, in contra vointei acesteia, indiferent  de motivele ce stau la baza acestei atitudini.

Ca atare,  avand  dovada clara ca reclamanta a fost alungata din domiciliu, rezultata din chiar recunoasterile paratului si ca acesta, in perioada scursa de la data despartirii in fapt a sotilor si pana la data  promovarii prezentei actiuni, a procedat la vanzarea diverselor bunuri mobile sau imobile pretinse de catre reclamanta ca fiind bunuri comune, in mod gresit  instantele anterioare au apreciat ca nu sunt  intrunite dispozitiile  art. 36 alin. 2 din Codul familiei, in sensul inexistentei motivelor temeinice  pentru partajul  bunurilor comune  in timpul casatoriei.

Mai mult, este nerelevant faptul ca  reclamanta a fost alungata sau a  plecat de buna-voie din domiciliul comun, cata vreme  ceea ce conteaza in speta de fata este faptul ca, de la despartirea in fapt a partilor, respectiv anul 2007, a trecut  o importanta perioada de timp, iar paratul instraineaza bunurile aflate  in domiciliul comun, existand posibilitatea ca reclamanta sa fie in imposibilitate de a mai beneficia de acestea.

Fata de faptul ca  Judecatoria Targoviste nu s-a pronuntat pe fondul cererii de iesire din indiviziune a partilor, ci doar a analizat  motivele de admisibilitate ale actiunii promovata de  reclamanta, in conditiile expuse anterior, Curtea de Apel constatand  incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 9 C.pr.civila,  a admis recursul declarat in cauza si, pe cale de consecinta, in baza disp. art. 312 alin. 3 c.pr.civ., a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare  primei instante.

 

(Judecator Mioara Iolanda Grecu)