Arestul la domiciliu - jurisprudenta

Art. 221 alin 2 din Codul de procedura penala - Arestul la domiciliu - jurisprudenta

Dispozitia de mentinere a acestei masuri presupune, in mod inevitabil, mentinerea si a obligatiilor stabilite in sarcina inculpatului pe parcursul ei, in baza art. 221 alin 2 din Codul de procedura penala.

Nu este necesar ca in hotararea de mentinere a arestului la domiciliu sa se reia obligatiile care insotesc aceasta masura.

(Decizia penalanr.  136  C/CJ/22 decembrie 2015)

 

Prin incheierea din data de 15 decembrie 2015, Tribunalul Arges a respins exceptia invocata de avocatul IG, aparator ales al inculpatului SFN, iar in temeiul art. 362 alin.2 C.proc.pen. rap. la art.208 alin.4 C.pr.penala, a mentinut masura preventiva a arestului la domiciliu dispusa fata de inculpatii OOF, VS si SFN.

Pentru a se pronunta astfel, judecatorul de la prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin incheierea nr. 132/C/CC/CP din 16 noiembrie 2015,  Judecatorul de Camera preliminara din cadrul Curtii de Apel Pitesti, a admis contestatiile formulate de inculpatii OOF, VS si SFN, impotriva incheierii din 29 octombrie 2015, pronuntata de Judecatorul de Camera preliminara de la Tribunalul Arges, in dosarul nr. 3555/109/2015.

S-a desfiintat, in parte, incheierea, iar in rejudecare s-a dispus inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu.

Avandu-se in vedere ca printr-o incheiere definitiva, pronuntata de o instanta de control judiciar, s-a dispus inlocuirea masurii arestului preventiv cu arestul la domiciliu pe o perioada de 60 zile, inculpatul Stoian Florin Nicolae a invocat nelegalitatea dispozitiei privitoare la perioada de 60 de zile, sustinand ca instanta de fond nu mai are posibilitatea legala de a verifica respectiva masura preventiva in interiorul termenului prevazut de lege pe 30 de zile, ci doar dupa expirarea celor 30 zile, sa constate incetata de drept masura preventiva.

Instanta de fond a apreciat exceptia ca nefondata.

Astfel, prin incheierea nr. 132/C/CC/CP/16.11.2015, pronuntata in Camera de consiliu, Judecatorul de Camera preliminara din cadrul Curtii de Apel Pitesti a desfiintat in parte incheierea contestata si, in baza art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive a celor 3 inculpati cu arestul la domiciliu, pe o perioada de 60 zile, incepand cu data de 16.11.2015.

Desi s-a sustinut ca s-a depasit procedura de Camera preliminara, prin respingerea cererilor si exceptiilor, si s-a trecut in etapa judecatii cauzei, instanta de fond a considerat ca aceasta apreciere este contrara dispozitiilor art. 242 alin. 2 Cod procedura penala, art. 348 alin. 2 Cod procedura penala si art. 207 alin. 6 Cod procedura penala si, deci, nu o poate impiedica sa procedeze la verificarea masurii preventive in termenul de 30 zile, prevazut de textele de lege invocate. In plus, pronuntarea incheierii definitive s-a facut in cadrul procedurii Camerei preliminare.

Avand in vedere ca judecarea contestatiei s-a facut in cadrul procedurii de Camera preliminara, in sedinta Camerei de consiliu, masura preventiva trebuia luata pe o perioada de 30 zile, pentru ca textele de lege indicate nu dispun nici o exceptie in acest sens.

Instanta de fond a apreciat ca eroarea in care s-a aflat Judecatorul de Camera preliminara nu o impiedica sa verifice masura preventiva din oficiu, dar nu mai tarziu de 30 de zile, respectiv daca subzista temeiurile care au determinat luarea masurii preventive, inainte de expirarea duratei acestuia. De asemenea, s-a retinut ca in cauza nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat, atata timp cat precizarea privind numarul de 60 de zile, in primul rand este in plus fata de dispozitiile legale care nu impun indicarea numarului de zile.

In ceea ce priveste masura preventiva a arestului la domiciliu luata fata de inculpati, instanta de fond a apreciat ca este legala, temeinica si proportionala cu gravitatea faptelor pentru care au fost trimisi in judecata.

In plus, s-a mai aratat ca fata de perioada scurta de timp scursa de la data cand s-a dispus luarea acestei masuri, respectiv 16 noiembrie 2015, instanta nu a depistat elemente noi care sa justifice inlocuirea ci, din contra, s-a apreciat ca subzista temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestului la domiciliu.

In concluzie, instanta de fond a respins exceptia invocata de inculpatul Stoian Florin Nicolae si, in baza art. 362 alin. 2 Cod de procedura penala, rap. la art. 208 alin. 4 Cod de procedura penala, a mentinut masura preventiva a arestului la domiciliu dispusa fata de inculpatii OOF, VS si SFN.

Impotriva incheierii, in termen legal a formulat contestatie Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie - Directia Nationala Anticoruptie - Serviciul Teritorial Pitesti, criticand-o pentru nelegalitate si solicitand desfiintarea.

In motivarea contestatiei, se arata ca judecatorul de la prima instanta nu a respectat prevederile art. 221 alin. 2 din Codul de procedura penala, care impuneau aplicarea celor doua masuri, prevazute la literele a) si b) ale alineatului respectiv - inculpatii sa se prezinte la instanta ori de cate ori vor fi chemati si sa nu comunice intre ei.Apreciaza contestatorul ca lipsa acestor mentiuni afecteaza legalitatea hotararii.

In plus, s-a invederat, in sustinerea orala a contestatiei in fata instantei de control judiciar, ca instanta de fond a omis a interzice acuzatilor sa ia legatura cu martorii din dosar. Contestatia este nefondata, dupa cum se va arata in continuare:

Instanta de fond, Tribunalul Arges, chemata fiind a verifica legalitatea si temeinicia masurii preventive sub puterea careia se afla acuzatii, judicios a hotarat mentinerea acesteia, constatand ca temeiurile care au stat la baza adoptarii ei raman neschimbate.

Mentinand arestul la domiciliu al inculpatilor, in mod firesc au fost mentinute toate interdictiile si obligatiile stabilite de judecatorul care a hotarat luarea acestei masuri la data de 16.11.2015, asadar, si pe cele prevazute de alineatul 2 al art. 221.

Faptul ca nu se mai mentioneaza, in cuprinsul incheierii, obligatiile si interdictiile respective, nu conduce la concluzia ca ele au fost inlaturate intrucat, pe de o parte, acest lucru nu ar fi posibil, din considerentele pe care insusi contestatorul le releva (ele
sunt obligatorii, odata cu dispunerea arestului la domiciliu, si nu facultative), iar pe de alta parte, atata vreme cat instanta nu a modificat cu nimic, ci doar a mentinut masura preventiva, toate dispozitiile date anterior raman, in mod evident, valabile, pe toata durata acesteia.

In ceea ce priveste contactul cu martorii, inculpatii, prezenti in fata Curtii, au tinut sa sublinieze ca sunt constienti de riscul pe care il presupune incercarea de a zadarnici aflarea adevarului de catre organele judiciare.

Nu i s-a solicitat insa in mod expres primei instante a aplica si interdictia respectiva, motiv pentru care Curtea apreciaza ca neintemeiata critica vizand acest aspect. De aceea, contestatia va fi respinsa, in temeiul art. 206 din Codul de procedura penala.

Vazand si disp. art. 275 alin. 3, pentru aceste motive, in numele legii, Curtea decide:

  Respinge, ca nefondata, contestatia formulata de Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia Nationala Anticoruptie – Serviciul Teritorial Pitesti,  impotriva incheierii  din 15 decembrie 2015, pronuntata de  Tribunalul Arges, sectia penala in dosarul nr. 3555/109/2015, intimati inculpati fiind OOF, VS si SFN