Anularea deciziei de recuperare a sumelor incasate necuvenit, emisa de Casa Judeteana de Pensii.  Incidenta si corecta aplicare a dispozitiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, respectiv a dispozitiilor art. 4 alin. 3 lit. 1 si ale art. 5 alin. 1  lit. m din Legea nr. 341/2004.

 

 

Cod pr. civila, art. 304 pct. 9

Legea nr. 285/2010, art. 10 alin. 1 lit. d

Legea nr. 341/2004, art. 4 alin. 3 lit. e, art. 5 alin. 1 lit. m

 

In speta nu poate fi validata sustinerea recurentei, intrucat Legea nr. 285/2010 a prevazut doar, prin art. 10 lit. d, ca incepand  cu luna ianuarie 2011, drepturile reglementate de art. 2 alin. 1 lit. a, b si d si alin. 4, art. 13 si 14 din Legea nr. 118/2010, se majoreaza cu 15% fata de cuantumul aflat in plata in luna decembrie 2010, fara a inlatura insa, dispozitiile art.  4 din Legea nr. 341/2004.

Astfel, potrivit acestor din urma dispozitii, beneficiarii Legii nr. 341/2004 (situatia contestatorului-intimat in cauza) au dreptul la o indemnizatie reparatorie, calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la  salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia civila nr. 1993 din 4 septembrie 2013.

 

Prin sentinta civila nr. 2051 pronuntata de Tribunalul Dambovita la data de 18 octombrie 2012 a fost admisa contestatia formulata de  contestatorul M.L. in contradictoriu cu intimata  C.J.P. DB., dispunandu-se anularea deciziei de recuperare a  sumelor incasate necuvenit, emisa de intimata sub nr. 282419/2012.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Prin decizia de recuperare nr. 282972/28.06.2012, emisa de intimata C.J.P.DB., s-a dispus recuperarea sumei de 516 lei de la contestatorul M.L., ca urmare a faptului ca in perioada 01.01.2011-31.12.2011 s-au platit si s-au incasat necuvenit drepturi, generate de aplicarea eronata a prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010.

Tribunalul a retinut ca potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 341/2004, indemnizatie lunara reparatorie este calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat si aprobat prin legea bugetului asigurarilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata. La nivelul anului 2010, a aratat tribunalul,  aceasta valoarea era de 1836 lei, in vreme ce in anul 2011, conform Legii nr. 287/2010, castigul salarial mediu brut a fost de 2022 lei. Respectand dispozitiile Legii nr. 341/2004, intimata trebuia sa calculeze indemnizatia prin raportare la aceasta din urma valoare, insa, in urma adresei nr. 1/702/14.13.2012 emisa de Casa Nationala de Pensii Publice, intimata a procedat la emiterea deciziei de recuperare.

Este adevarat, a constatat prima instanta, ca potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, prestatiile sus-mentionate trebuiau diminuate cu 15% incepand cu luna iulie 2010, iar potrivit art. 10 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, incepand cu luna ianuarie 2011,

indemnizatiile prevazute de Legea nr. 341/2004, se majoreaza cu 15% fata de cuantumul aflat in plata la nivelul lunii octombrie 2010, insa Legea nr. 341/2004 nu a fost abrogata, astfel ca nu pot coexista doua moduri de stabilire a acestei indemnizatii. De altfel, a constatat tribunalul, nici intimata nu a procedat conform actelor normative pe care le indica, intrucat nu a diminuat cuantumul acestor indemnizatii cu 15% incepand cu luna iulie 2010.

Pentru a proba caracterului necuvenit al sumei imputate contestatorului, a stabilit tribunalul, era necesar ca intimata sa faca dovada cuantumului pensiei acestuia, calculat in urma corectarii pensiei stabilite initial in mod eronat, prin aplicarea art. 10, alin. 1 din Legea nr. 285/2010. In lipsa unei asemenea decizii, nu se poate retine insa, ca suma a carei recuperare se urmareste avea caracterul unei datorii certe a contestatorului fata de intimata, tribunalul neavand posibilitatea de a verifica corectitudinea debitului stabilit.

Pentru aceste motive, a aratat tribunalul, se impune admiterea contestatiei precizata si anularea deciziei contestata.

Impotriva sentintei, a declarat recurs, in termenul legal reglementat de  dispozitiile art. 301 Cod pr. civila, intimata C.J.P. DB, criticand-o ca nelegala din perspectiva cazurilor de modificare reglementate de pct. 8 si 9 ale art. 304 Cod pr. civila.

In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat ca in  mod gresit a fost admisa  contestatia, intrucat in cazul indemnizatiilor  prevazute de Legea nr. 341/2004 pentru anul 2011, iar in cazul indemnizatiei  lunare si pentru perioada ianuarie  -  martie 2012, modul de calcul a fost stabilit expres printr-o derogare de la norma generala reprezentata de Legea nr. 341/2004,  respectiv prin majorarea cu 15% a cuantumului aflat in plata in luna octombrie 2010.

Acceptarea punctului de vedere contrar, a apreciat recurenta, ar duce  la concluzia ca indemnizatia reparatorie se majoreaza in anul  2011 in raport de castigul salarial mediu brut prevazut de Legea nr. 2872010, la care se adauga si majorarea de 15% reglementata de art. 10 din Legea nr. 285/2010, ceea ce ar fi discriminatoriu fata  de celelalte categorii de personal platite din fonduri publice,  carora in anul 2011, li s-au majorat drepturile doar cu 15% fata de cuantumul aflat in plata in luna decembrie 2010.

S-a solicitat admiterea recursului si modificarea hotararii, in sensul respingerii contestatiei.

Intimatul M.L. nu a formulat intampinare, conform  dispozitiilor art. 308 alin. 2 Cod pr. civila.

La data de 21 ianuarie 2013, cauza a fost suspendata, conform dispozitiilor art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod pr. civila, pentru lipsa nejustificata a partilor,  dosarul fiind repus pe rol la termenul de judecata din data de 4 septembrie 2013, la solicitarea intimatului.

La data de 4 septembrie 2013 Sectia I Civila a Curtii de Apel Ploiesti a pronuntat deciziei civila nr. 1993 prin care a respins ca nefondat recursul declarat de intimata C.J.P. DB impotriva sentintei civile nr. 2051/18 octombrie 2012 a Tribunalului Dambovita, retinand urmatoarele considerente:

Ca prim aspect, Curtea a mentionat ca desi recurenta  a invocat ca temei de drept al caii de atac declarate, cazurile de modificare reglementate de pct. 8 si 9 ale art. 304 Cod pr. civila, in realitate criticile aduse sunt incadrabile doar in motivul de recurs reglementat de pct. 9 al art. 304 Cod pr. civila,  nemultumirea  recurentei fiind data de gresita aplicare a dispozitiilor Legii nr. 341/2004.

In limitele acestui motiv de recurs, Curtea a aratat ca o hotarare este data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, fie atunci cand nesocoteste o norma de drept substantial, fie  atunci cand interpreteaza gresit norma juridica aplicabila.

Motivul de recurs nu subzista insa in cauza, solutia Tribunalului Dambovita bazandu-se pe o corecta interpretare si aplicare  a dispozitiilor legale care au relevanta si incidenta in speta dedusa judecatii, respectiv a dispozitiilor art. 4 alin. 3 lit. e si ale art. 5 alin. 1 lit. m din Legea nr. 341/2004.

Curtea a stabilit ca in cauza nu poate fi validata sustinerea recurentei, intrucat Legea nr. 285/2010 – a prevazut doar, prin art. 10 lit. d, ca incepand cu luna ianuarie 2011, drepturile reglementate de art. 2 alin. 1 lit. a, b si d si alin. 4, art. 13 si 14 din Legea nr. 118/2010, se majoreaza cu 15% fata de cuantumul aflat in plata in luna decembrie 2010, fara a inlatura insa dispozitiile art. 4 din Legea nr. 341/2004.

Astfel, potrivit acestor din urma dispozitii, beneficiarii Legii nr. 341/2004 (situatia contestatorului-intimat in cauza) au dreptul la o indemnizatie reparatorie, calculata prin aplicarea coeficientului de 1,10 la salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor sociale de stat, aferent anului pentru care se face plata.

Elocventa in speta, a retinut instanta de recurs, este corespondenta purtata intre CNPP si casele teritoriale de pensii (adresa nr. 816/DI/223/8.04.2011 – fila 17 dosar fond) din care reiese ca, intrucat notiunea de „salariu mediu brut” a fost schimbata de legiuitor cu cea de „castig salarial mediu brut”, iar aceasta din urma notiune nu a fost explicata in textul legii, s-a considerat ca exista un vid legislativ si s-a propus caselor teritoriale de pensii sa foloseasca drept baza de calcul suma de 1836 lei, reprezentand salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurarilor de stat pe anul 2010, fara a se mai tine cont de dispozitiile art. 4 din Legea nr. 341/2004.

In mod evident, a constatat curtea,  un astfel de rationament juridic este invalid, intrucat ignora ab initio dispozitiile unui act normativ in vigoare – art. 4 din Legea nr. 341/2004 – act care determina un alt cuantum al bazei de calcul, de 2022 lei.

In aceste conditii, Curtea a constatat ca  solutia pronuntata de judecatorul fondului, de anulare a deciziei de recalculare emisa contestatorului-intimat este corecta, intrucat baza de calcul de 1836 lei, folosita de recurenta a fost determinata fara a se tine cont de dispozitiile art. 4 din Legea nr. 341/2004, act normativ in vigoare la momentul emiterii deciziei contestate.

In considerarea acestor argumente, constatand ca recurenta nu a dovedit incidenta cazurilor de modificare reglementate de pct. 9 al art. 304 Cod proc. civila, text de lege pe care si-a intemeiat calea de atac exercitata, Curtea a procedat, in conformitate cu dispozitiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civila, la respingerea recursului ca nefondat.

 

(Judecator Andra Corina Botez)