Anularea actiunii reclamantei societate profesionista pentru lipsa capacitatii de exercitiu, Nulitatea hotararii

•  Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.
  
  ⁴
  
  : art. 56, art. 57
•  Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.
  
  ⁵
  
  : art. 209, art. 210

Potrivit art. 56 alin. (1) Cod procedura civila, „Poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile ”, in timp ce, potrivit art. 57 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ, „(1) Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile procedurale in nume propriu sau prin reprezentant, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in

judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.”

Sub acest aspect, relevante sunt dispozitiile art. 209 alin. (1) si (2), si, mai ales, dispozitiile art. 210 alin. (1) din Codul civil, cu urmatorul continut:

• art. 209, „(1) Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.

2. Au calitatea de organe de administrare, in sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice ”;

• art. 210, „(1) Pana la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridica se fac de catre fondatori ori de catre persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate in acest scop”.

Concluzia care rezulta din interpretarea logica si gramaticala a textului este aceea ca titular al capacitatii de exercitiu este insasi persoana juridica - ca subiect distinct de drept, numai punerea in valoare a acestei capacitati realizandu-se prin organele sale de conducere.

Capacitatea de exercitiu nu se confunda nici cu reprezentarea persoanei juridice, desi aceasta se manifesta prin intermediul reprezentantilor sai legali; In ceea ce priveste incetarea capacitatii de exercitiu, intrucat legiuitorul nu precizeaza sfarsitul acesteia, trebuie admis ca, similar capacitatii de folosinta, si capacitatea de exercitiu subzista atata timp cat societatea este in fiinta.

Date fiind precizarile de mai sus, hotararea instantei de fond, de anulare a actiunii reclamantei pentru lipsa capacitatii procesuale de exercitiu, rezultand din neinsusirea actiunii de catre administratorul judiciar, apare ca fiind rezultatul confuziei savarsita de prima instanta intre capacitatea de exercitiu si reprezentarea persoanei juridice.

(Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 513 din 16 iunie 2016, rezumata de

judecator conf. univ. dr. Marian Bratis)

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului Timis sub nr. x, reclamanta SC A... SRL, a solicitat instantei ca, in contradictoriu cu parata Societate Bancara B. SA, sa dispuna anularea clauzelor prevazute la art. 12.4. art. 16 si art. 16.1 introdus prin Actul aditional nr. x/1616 din 24.09.2009, art. 26 si art. 32.6., din contractul de credit nr. x/2006 incheiat cu parata, cu consecinta restituirii sumelor incasate necuvenit in contul dobanzii, a comisionului de gestiune lunar si a comisionului de restructurare a creditului.

Tribunalul a pronuntat in cauza sentinta civila nr. x, prin care a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a reclamantei SC A. SRL si, in consecinta, a procedat la anularea actiunii acesteia.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca, in conformitate cu dispozitiile art. 32 alin. (1) Cod de procedura civila, orice cerere poate fi formulata si sustinuta numai daca autorul acesteia indeplineste urmatoarele conditii: are capacitate procesuala, in conditiile legii, are calitate procesuala, formuleaza o pretentie si justifica un interes; pe cale de consecinta, prima conditie esentiala care trebuie analizata este cea a existentei capacitatii procesuale a reclamantului, acesta fiind si cel care trebuie sa dovedeasca indeplinirea acesteia, in temeiul art. 40 si art. 249 Cod de procedura civila.

In ceea ce priveste capacitatea procesuala de exercitiu, a aratat ca aceasta reprezinta aptitudinea unei persoane de a-si exercita personal drepturile procesuale si de a-si indeplini obligatiile pe plan procesual, savarsind acte de procedura.

A mai aratat ca, potrivit art. 57 alin. (2) C. pr. civ., „partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza capacitatea ori modul de organizare”.

In speta, Tribunalul a constatat ca in privinta creditoarei a fost deschisa procedura insolventei in baza Legii nr. 85/2014, asa cum rezulta din sentinta comerciala nr. x pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. x, fiind desemnat ca administrator judiciar practicianul in insolventa SCP C... SPRL; citat fiind, administratorul judiciar a declarat ca nu isi insuseste cererea reclamantei, situatie in care se constata lipsa reprezentarii reclamantei de catre acesta.

In continuare a aratat ca, potrivit art. 57 alin. (4) C. pr. civ., „actele de procedura indeplinite de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile”, iar potrivit alin. (5), instanta va anula cererea in cazul in care instanta constata lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale a partii, iar lipsa nu a fost acoperita in termenul acordat in acest scop.

In consecinta, in temeiul dispozitiilor legale aratate mai sus, coroborate cu art. 85 din Legea nr. 85/2014, Tribunalul a admis exceptia lipsei capacitatii de exercitiu a reclamantei SC A. SRL si a procedat la anularea cererii acesteia.

Impotriva sentintei mentionate a declarat apel reclamanta SC A. SRL - prin administrator D., solicitand anularea acesteia si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.

[...]

Analizand apelul reclamantei, Curtea constata ca acesta este fondat si se impune a fi admis, pentru urmatoarele considerente:

1. Cu referire la exceptia de tardivitate.

Potrivit dispozitiilor art. 468 alin. (1) Cod procedura civila, „Termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotararii, daca legea nu dispune altfel”.

Totodata, potrivit dispozitiilor art. 158 alin. (1) Cod procedura civila, „In caz de alegere de domiciliu sau, dupa caz, de sediu, daca partea a aratat si persona insarcinata cu primirea actelor de procedura, comunicarea acestora se va face la acea persoana [...]”

In speta, desi prin cererea introductiva de instanta reclamanta SC A. SRL si-a ales sediul procesual intr-o alta locatie decat sediul sau social, respectiv, in Timisoara, [...], desemnand si imputernicitul cu primirea corespondentei, in persoana d-nei av. E, comunicarea initiala a hotararii Tribunalului s-a facut la sediul sau social, din Timisoara, [...] (fila nr. 339 dosar de fond).

Numai ca urmare a cererii formulate de reclamanta la data de 29.01.2016, hotararea i-a fost comunicata in mod legal, la sediul ales, aceasta din urma comunicare - cea care determina, in speta, si momentul de debut al termenului de apel - fiind facuta la data de

2016. (fila nr. 344 dosar de fond).

Intrucat de la aceasta data si pana la data inregistrarii apelului la Tribunalul Timis (17.02.2016) au trecut mai putin de 30 de zile, apelul reclamantei apare ca fiind declarat in termenul legal, exceptia de tardivitate impunandu-se a fi respinsa, ca neintemeiata.

2. Cu referire la exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu.

Curtea constata ca, potrivit art. 56 alin. (1) Cod procedura civila, „Poate fi parte in judecata orice persoana care are folosinta drepturilor civile”, in timp ce, potrivit art. 57 alin. (1) si (2) din acelasi act normativ, „(1) Cel care are calitatea de parte isi poate exercita drepturile procedurale in nume propriu sau prin reprezentant, cu exceptia cazurilor in care legea prevede altfel. (2) Partea care nu are exercitiul drepturilor procedurale nu poate sta in judecata decat daca este reprezentata, asistata ori autorizata in conditiile prevazute de legile sau, dupa caz, de statutele care ii reglementeaza capacitatea ori modul de organizare.”

Cele doua texte de lege mentionate consacra in plan procesual capacitatea juridica civila, cu cele doua componente ale sale: capacitatea de folosinta si capacitatea de exercitiu.

Daca prin capacitatea procesuala de folosinta se intelege aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligatii in procesul civil, prin capacitate de exercitiu se intelege aptitudinea persoanei de a-si valorifica singura drepturile si de a-si indeplini singura obligatiile; cu alte cuvinte, de a sta singura in judecata.

Este adevarat ca in cazul particular al persoanelor juridice, capacitatea de exercitiu - inclusiv cea procesuala - se realizeaza prin intermediul organelor lor de conducere, insa, este imperios necesar a observa distinctia care se impune intre existenta, in sine, a capacitatii de exercitiu si manifestarea acestei capacitati, prin exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor ce o compun.

Sub acest aspect, relevante sunt dispozitiile art. 209 alin. (1) si (2), si, mai ales, dispozitiile art. 210 alin. (1) din Codul civil, cu urmatorul continut:

• art. 209, „(1) Persoana juridica isi exercita drepturile si isi indeplineste obligatiile prin organele sale de administrare, de la data constituirii lor.

(2) Au calitatea de organe de administrare, in sensul alin. (1), persoanele fizice sau persoanele juridice care, prin lege, actul de constituire sau statut, sunt desemnate sa actioneze, in raporturile cu tertii, individual sau colectiv, in numele si pe seama persoanei juridice”;

• art. 210, „(1) Pana la data constituirii organelor de administrare, exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor care privesc persoana juridica se fac de catre fondatori ori de catre persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate in acest scop”.

Dupa cum se poate observa, desi capacitatea de exercitiu a persoanei juridice se manifesta prin intermediul organelor sale de administrare, aceasta exista independent de respectivele organe, doar astfel explicandu-se posibilitatea exercitarii drepturilor si indeplinirii obligatiilor care privesc persoana juridica (si care definesc capacitatea acesteia de exercitiu) de catre fondatori ori de catre persoanele fizice sau persoanele juridice desemnate in acest scop - in conditiile art. 210 alin. (1) Cod civil.

Concluzia care rezulta din interpretarea logica si gramaticala a textului este aceea ca titular al capacitatii de exercitiu este insasi persoana juridica - ca subiect distinct de drept, numai punerea in valoare a acestei capacitati realizandu-se prin organele sale de conducere.

Capacitatea de exercitiu nu se confunda nici cu reprezentarea persoanei juridice, desi aceasta se manifesta prin intermediul reprezentantilor sai legali; astfel, inceputul capacitatii de exercitiu este situat in timp la momentul infiintarii persoanei juridice - deodata cu dobandirea capacitatii de folosinta, si doar realizarea ei efectiva, in practica, este conditionata de desemnarea persoanelor investite cu atributii de conducere.

In ceea ce priveste incetarea capacitatii de exercitiu, intrucat legiuitorul nu precizeaza sfarsitul acesteia, trebuie admis ca, similar capacitatii de folosinta, si capacitatea de exercitiu subzista atata timp cat societatea este in fiinta.

Date fiind precizarile de mai sus, hotararea instantei de fond apare ca fiind rezultatul confuziei savarsita de prima instanta intre capacitatea de exercitiu si reprezentarea persoanei juridice.

Astfel, fara a opera distinctia necesara intre capacitatea de exercitiu a Societatii A... SRL - care subzista pe toata durata de existenta a societatii, dupa cum s-a aratat
supra
, independent de persoana reprezentantului legal - si reprezentarea persoanei juridice reclamante, Tribunalul a pronuntat o hotararea nelegala, provocandu-i apelantei o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea acesteia.

Dar solutia de admitere a exceptiei lipsei capacitatii procesuale de exercitiu si de anularea a actiunii reclamantei este gresita si pentru ca actiunea a fost declansata de persoana care exercita in mod valabil prerogativele de conducere a societatii la momentul sesizarii instantei de judecata. Or, in atare situatie, instanta a fost legal investita cu actiunea reclamantei, asa incat aceasta nu avea nici un temei pentru a proceda potrivit dispozitiilor art. 57 alin. (5) teza finala Cod procedura civila - anuland insusi actul de sesizare.

In realitate, in fata instantei de fond s-a ivit, de fapt, problema reprezentarii societatii reclamante, Tribunalul fiind dator a lamuri, raportat la stadiul procedurii de insolventa declansata fata de aceasta, cine are calitatea sa reprezinte, in mod valabil, persoana juridica, si sa determine vointa, in plan procesual, a adevaratului reprezentant al acesteia.

3. Solutia instantei de apel

In considerarea celor ce preced, Curtea va respinge, ca neintemeiata exceptia de tardivitate a apelului - invocata de parata Societate Bancara B. SA.

Totodata, va admite apelul declarat de reclamanta SC A. SRL - prin administrator D..., impotriva sentintei civile nr. x, pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. x, in contradictoriu cu parata Societate Bancara B... SA; va anula sentinta apelata si va trimite cauze spre rejudecare Tribunalului Timis, in temeiul dispozitiilor art. 480 alin. (3) Cod procedura civila.

^[1]


 
Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011

^[2]



Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015.

^[3]



Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007.

^[4]


 
Republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015

^[5]


 Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1066 din 17 noiembrie 2004.

^[6]


 Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. La 01.01.2016 , data intrarii in vigoare a Legii nr. 207/2015 privind Codul de procedura fiscala, publicata in M. Of., Partea I, nr. 547 din 23 iulie 2015 a fost abrogata O.U.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, rep. cu modificarile si completarile ulterioare.