Angajare raspundere, Continuarea activitatii in interes personal, Asociat majoritar Administrator

Drept comercial

Art.138 lit. c din Legea 85/2006; art. 65 alin. 1, 66 al. l si art. 263 din Legea 31/1990; art. 1576 din Codul civil 1865

Din modul in care au fost realizate raporturile comerciale dintre cele doua societati, raporturile de rudenie dintre asociatii debitoarei si faptul ca societatea cu care debitoarea avea relatii comerciale era administrata de sotia asociatului majoritar A.I, functionarea societatii debitoare incepand cu anul 2005 a fost aservita interesului personal al asociatului majoritar, interes materializat in incasarea unor importante sume de bani reprezentand salarii, fiind astfel intrunite conditiile art. 138 lit. c din Legea 85/2006, vinovatia apartinand atat asociatului majoritar cat si administratorului.

Chiar daca prejudiciul a fost cauzat de cei doi asociati, iar asociatul-administrator este tinut pentru intreg prejudiciul, instanta va avea in vedere limitele cu care a fost investita instanta prin cererea de chemare in judecata a celor doi parati, potrivit art. 129 al.6 din Codul de procedura civila.

Curtea de Apel Bacau - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3335 din 1 octombrie 2013

Prin sentinta civila 109/F/20.02.2013 s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de lichidatorul judiciar G C SPRL impotriva paratilor A.I si A.C.I., ca nefondata.

In temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolventei, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitorului SC R.C. SRL (SC H.R. SRL), radierea debitorului din registrul comertului si in temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolventei, a descarcat pe lichidatorul judiciar G CSPRL de orice indatoriri si responsabilitati.

In temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolventei, a dispus notificarea prezentei sentinte debitorului, creditorilor, administratorului special, Directiei Teritoriale a Finantelor Publice Neamt, Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Neamt, pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea in Buletinul procedurilor de insolventa.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut urmatoarele:

Din adresa nr. 30473/2007 emisa de Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Neamt rezulta ca debitorul infiintat la data de 03.12.2002 a fost administrat de paratul A.C.I., ambii parati fiind coasociati in cadrul societatii.

Faptele prevazute la art. 138 din Legea nr. 85/2006 atrag raspunderea personala a fostilor administratori ori a altor persoane numai in conditiile in care intre faptele acestora si prejudiciul cauzat debitorului se poate stabili o legatura de cauzalitate rezonabila.

Astfel, fapta prevazuta la art. 138 al. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 imputata paratului A.I nu poate fi retinuta in sarcina acestuia, deoarece pe de o parte, angajarea unei persoane la o societatea nu este prevazuta limitativ la art. 138 al. 1 din Legea nr. 85/2006, iar pe de alta parte, societatea cu exceptia unui brutar nemaiavand angajate alte persoane, este evident, ca desi paratul era angajat pe post de consilier juridic indeplinea si celelalte atributii impuse de functionarea societatii.

De altfel, stabilirea si incasarea unui salariu mai mare in raport cu veniturile realizate de societate nu poate constitui dovada savarsirii de catre paratul A.I a faptei in discutie, ci este expresia unui management defectuos al societatii.

Fapta prevazuta la art. 138 al. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 nu va fi retinuta in sarcina nici unuia dintre parati, intrucat la dosarul cauzei nu exista dovezi in afara de orice dubiu, care sa probeze interesul personal paratilor in a dispune, in interesul lor, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica in incetare de plati.

Astfel, continuarea activitatii debitorului pentru ca paratul A.I sa beneficieze de drepturile salariale este o opinie a expertilor pe care instanta nu o impartaseste.

Neincasarea creantelor de la SC M.P SRL - firma condusa de A.V. , nu poate constitui dovada interesului personal al paratilor pentru a continua activitatea intrucat creantele debitorului in valoare de 59.341 lei in iunie 2006 au fost recuperate in totalitate, astfel ca la data de 31.12.2007, debitorul nu figura cu creante nerecuperate (f.10, vol.3).

Nici fapta prevazuta la art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu poate fi retinuta in sarcina paratilor intrucat pentru existenta faptei prevazuta la art. 138 al. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 este necesar ca neregulile contabile existente in contabilitatea unei societati comerciale, sa fi produs si un prejudiciu, ceea ce in cazul in speta expertul contabil M.V. nu a putut identifica.

Cu privire la cererea intemeiata pe dispozitiile art. 131 din Legea nr. 85/2006 cererea a fost admisa intrucat, in averea debitorului nu exista bunuri de valorificat ori creante de recuperat, iar in cadrul dosarului de insolventa, nu mai exista nici o cerere de solutionat.

Impotriva acestei hotarari a declarat recurs lichidatorul - judiciar.

Recursul este scutit de taxa de timbru conform art. 77 din Legea 85/2006.

In motivarea recursului lichidatorul judiciar arata ca a solicitat angajarea raspunderii paratilor pentru faptele prevazute de art. 138 lit. a, c si d din Legea 85/2006.

Ca, din raportul privind cauzele si imprejurarile care au dus la starea de insolventa, rezulta ca administratorii si asociatii debitoarei au cauzat starea de insolventa, au prejudiciat societatea prin mentinerea contractului de munca al asociatului A.I cu salariu de 1500 lei in 2005 si de 2200 lei, pentru perioada 2005 - 31.12.2007, in conditiile in care societatea avea un singur client, ca cheltuielile cu salariile si salariul au fost in cuantum de 102.082,53 lei.

De asemenea, cei doi parati au provocat insolventa prin aceea ca au continuat o activitate care ducea vadit persoana juridica la incetarea de plati, ca, cheltuielile societatii erau mult mai mari decat veniturile.

Sustine recurenta, ca nu a fost tinuta contabilitatea conform cu legea, nu au solicitat facturi fiscale pentru chiria datorata si astfel nu a evidentiat fidel activul si pasivul societatii.

Concluzioneaza recurenta ca prejudiciul cauzat societatii pentru fapta prevazuta de art. 138 lit. c si d din Legea 85/2006 este de 51.692,81 lei si solicita obligarea paratilor intimati la plata pasivului din care, paratul A.I la 127.988,93 lei, iar paratul A.C.I la 25.846,40 lei.

Prin decizia 3335/2013 s-a admis recursul s-a modificat parte sentinta recurata in sensul ca a obligat paratul A.I sa suporte din averea personala suma de 127.928, 96 lei si pe paratul A.C.I sa suporte din averea personala suma de 25.846,40 lei.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de recurs a retinut urmatoarele:

In fapt, societatea debitoare a fost infiintata in 2002 de cei doi parati si administrata pana la 21.01.2004 de asociatul A.I, in perioada 21.01.2004-12.02.2007 de asociatul A.C.I., iar de la data de 12.02.2007 si pana la 10.01.2008, data deschiderii procedurii, de paratul A.I.

Din expertiza efectuata de expert M.V., rezulta ca societatea debitoare a desfasurat doar activitatea de producerea unui singur sortiment de panificatie, chifle, pentru un singur client, respectiv SC M.P SRL al carui administrator este sotia paratului A.I. Aceasta activitate era desfasurata in spatiul ce apartine SC M.P SRL, iar din verificarile realizate de expert rezulta ca debitoarea nu avea nici utilaje proprii.

Din aceeasi expertiza rezulta ca cifra de afaceri a societatii era in 2005 de 15.465 lei, cheltuielile aferente fiind de 48.847 lei, in 2006 de 21.352 lei cheltuielile fiind de 45.263 lei,

iar in 2007 de 6939 lei, in timp ce cheltuielile au fost de 85.247 lei.

De asemenea, incepand cu luna ianuarie 2005, paratul - asociat A.I a fost salariatul societatii in functie de consilier juridic, in conditiile in care singurul partener de afaceri era societatea comerciala la care administrator era sotia acestuia, iar cifra de afaceri a fost de 15.465 lei.

Salariul stabilit pentru asociatul majoritar a fost de 1600 lei in 2005, iar din 2006 de 2.200 lei/luna; cheltuielile cu salarii si salariu fiind in perioada ianuarie 2005 - decembrie 2007 de 102.082,53 lei.

Pe de alta parte, spatiul folosit de debitoare era inchiriat de la SC M. P. SRL, in fapt cel care asigura materia prima si desfacerea pentru productia de chifle si potrivit contractului partilor, in 2005 si 2005 chiria datorata debitoarei era de 20.400 lei pe an, in timp ce cifra de afaceri in 2005 a fost sub valoarea chiriei, iar in 2006 doar cu aproape 1000 lei mai mare ca valoarea chiriei.

Trebuie mentionat ca locatorul nu a emis facturi pentru chiria datorata dupa formularea cererii de deschidere a procedurii insolventei fata de creditoare, compensand valoarea chiriei cu datoriile pe care le avea fata de debitoare in perioada 07.08.200721.12.2007.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin aceea ca au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati.

Avand in vedere raporturile comerciale dintre cele doua societati, raporturile de rudenie dintre asociatii debitoarei si faptul ca societatea cu care debitoarea avea relatii comerciale era administrata de sotia asociatului majoritar A.I, instanta retine ca functionarea societatii debitoare incepand cu anul 2005 a fost aservita interesului personal al asociatului majoritar, interes materializat in incasarea unor importante sume de bani reprezentand salarii, fiind astfel intrunite conditiile art. 138 lit. c din Legea 85/2006.

Prejudiciul cauzat prin continuarea unei activitati care ducea vadit la incetarea de plati este echivalent datoriilor pe care societatea debitoare le-a are fata de creditorii inscrisi pe tabelul definitiv de creante, respectiv 153.775,34 lei.

In ceea ce priveste vinovatia, este adevarat ca in incepand cu 2005 si pana la 4.07.2007, data formularii cererii de deschidere a procedurii, paratul A.I nu a indeplinit functia de administrator, insa acesta detinea 95% din partile sociale, iar asociatul A.C.I care indeplinea si functia de administrator, detinea 5% din capitalul social, controlul societatii fiind realizat in fapt si de asociatul majoritar.

Asadar, instanta de recurs retine ca decizia privind continuarea activitatii apartine ambilor parati, raspunderea acestora fiind solidara chiar daca interesul direct este doar al asociatului majoritar, in cauza fiind incidente dispozitiile tezei ultime din al. l al art. 138 din Legea 85/2006.

Chiar daca prejudiciul a fost cauzat de cei doi asociati, iar asociatul-administrator este tinut pentru intreg prejudiciul, instanta va avea in vedere limitele cu care a fost investita instanta prin cererea de chemare in judecata a celor doi parati, potrivit art. 129 al.6 din Codul de procedura civila.