Alocatia de plasament, aplicarea principului „ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus”
31 martie 2020Admisibilitatea recursului in cauzele avand ca obiect anularea ordinului prefectului
31 martie 2020
Afirmatii defaimatoare ulterioare desfasurarii unui meci de fotbal, Cerere in despagubiri morale
- Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, rep.: art.129 alin. (2) pct.1, art. 130 alin. (1)
- Statutul Federatiei Romane de Fotbal din 2014
- Regulamentul de disciplina al Federatiei Romane de Fotbal (FRF)
Chiar daca faptele imputate paratului constau in afirmatii vizand activitatea in materie de fotbal a reclamantului, cauza nu izvoraste din activitatea fotbalistica din Romania ci din pretinsele fapte ilicite ale paratului, iar reclamantul nu solicita stabilirea raspunderii disciplinare a acestuia in calitate de oficial al Federatiei Romane de Fotbal, ci stabilirea raspunderii sale civile delictuale pentru pretinse fapte de adresare de cuvinte jignitoare si amenintari, astfel ca intra in competenta instantei judecatoresti solutionarea prezentului litigiu.
(Sectia I civila, Decizia civila nr. 190 din 13 decembrie 2017,
rezumata de judecator Florin Suiu)
Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Timisoara, reclamantul A... a solicitat obligarea paratului B... la plata sumei de 50.000 euro reprezentand daune morale pentru lezarea personalitatii, a drepturilor si a intereselor sale.
In motivare a aratat ca, dupa terminarea meciului de fotbal dintre echipa gazda C... si cea oaspete D..., paratul i-a adresat cuvinte jignitoare si l-a amenintat, de fata fiind ambele echipe, observatorii, arbitrul jocului, conducerile echipelor, primarul localitatii si personalul de paza. Ulterior, paratul a dat interviuri ziarului E. si F. unde a facut afirmatii insultatoare si calomnioase despre reclamant.
Prin sentinta civila nr. 3834/23.03.2017, Judecatoria Timisoara a respins exceptia necompetentei generale invocata de parat si a declinat competenta de solutionare a actiunii civile formulata de reclamantul A... in contradictoriu cu paratul B... in favoarea Tribunalului Timis, retinand,in esenta, ca, fata de temeiul obiectul cererii si de prevederile art.58 din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, exceptia necompetentei generale invocata de parat este vadit neintemeiata si ca, fata de valoarea obiectului cererii, superioara sumei de 200000 lei prevazuta de art.94 pct.1 lit. k) C.pr.civ. competenta de solutionare in prima instanta a litigiului revine tribunalului.
Astfel investit, prin sentinta civila nr. 1046/PI/5.07.2017 pronuntata in dosar nr. ./325/2016*, Tribunalul Timis a admis exceptia de inadmisibilitate invocata de parat si a respins cererea reclamantului.
Pentru a dispune astfel, instanta a avut in vedere ca reclamantul are calitatea de director sportiv la clubul de fotbal C..., iar paratul are calitatea de antrenor la clubul de fotbal D..., ambii avand calitatea de oficiali in acceptiunea regulamentelor sportive ale Federatiei Romane de Fotbal; ca, potrivit art. 6 alin. (2) din Statutul Federatiei Romane de Fotbal, „In activitatea lor FRF, LPF, membrii afiliati, jucatorii, oficialii si membrii comisiilor FRF sunt obligati.b) sa respecte intotdeauna statutele, regulamentele, directivele si deciziile FIFA si UEFA, precum si deciziile Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne; c) sa recunoasca jurisdictia Tribunalului Arbitral al Sportului astfel cum este definita de statutele FIFA si UEFA; d) sa isi asume obligatia de a inainta, in ultima instanta, orice litigiu cu caracter national aparut ca urmare sau in legatura cu punerea in aplicare a Statutului sau a regulamentelor FRF, Tribunalului Arbitral al Sportului de la Lausanne.. .fara a recurge la instantele judecatoresti, exceptie facand cazul in care legislatia romana, aplicabila de la caz la caz, interzice in mod expres acest lucru.”
Presupusa activitate a paratului reclamata in cauza reprezinta o incalcare a principiilor loialitatii, integritatii si sportivitatii, reclamantul sustinand ca la incident au fost prezente ambele echipe si conducerile acestora, observatorii, arbitrul jocului, primarul localitatii si personalul de paza.
A mai observat tribunalul ca, potrivit Regulamentului disciplinar adoptat de Federatia Romana de Fotbal, „Acest regulament se aplica in cazul oricarui joc sau competitii organizate sau autorizate de FRF/LPF/AJF/AMFB. Regulamentul se aplica si in cazul in care statutul, regulamentele sau deciziile FRF/LPF/AJF/AMFB sunt incalcate, iar aceste incalcari nu sunt sanctionate de un alt organism al FRF/LPF/AJF/AMFB in afara organismelor responsabile cu luarea deciziilor.” (art. 2); ca regulamentul se aplica jucatorilor si oficialilor de meci si inclusiv faptelor savarsite dupa meci, adica in perioada cuprinsa intre fluierul final al arbitrului si momentul parasirii stadionului de catre echipa vizitatoare si oficialii de meci (art. 4, 6); ca reprezinta abatere disciplinara „Fapta unei persoane care prin orice mijloace, cum ar fi gesturi sau cuvinte jignitoare, aduce atingere onoarei, reputatiei, demnitatii sau imaginii publice a unei persoane” (art. 52).
A mai retinut instanta ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca natura juridica a unei clauze agreate de comun acord de membrii unei asociatii federative de drept privat, care exclude competenta instantelor de drept comun in favoarea celor arbitrale este cea a unei clauze compromisorii, iar Curtea Constitutionala ca sunt constitutionale dispozitiile din Codul de procedura civila sau din alte legi care reglementeaza arbitrajul, reglementari impuse de specificul activitatii sportive si de necesitatea obiectiva de a fi asigurata o reglementare comuna si unitara tuturor federatilor de fotbal nationale care au fost de acord cu jurisdictia specializata internationala care exclude, de regula, competenta instantelor judecatoresti nationale; ca jurisprudenta de drept sportiv international confirma ca Tribunalul Arbitral al Sportului de la Lausanne ("TAS") respecta garantiile de independenta si impartialitate cerute unui organ arbitral, iar apelul voluntar la o instanta arbitrala (sau la un multipla jurisdictie arbitrala) in detrimentul justitiei etatizate nu vatama dreptul de liber acces la justitie.
In consecinta, a apreciat tribunalul, reclamantul ar fi trebuit sa se adreseze instantelor sportive care judeca potrivit regulamentelor adoptate de Federatia Romana de Fotbal (aceasta procedura de solutionare a litigiilor fiind obligatorie) si nu sa se adreseze instantei de judecata, o atare cerere fiind inadmisibila.
Impotriva sentintei a declarat apel (calificat ca recurs de instanta) reclamantul, care a solicitat desfiintarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, invederand, in esenta, ca in mod gresit s-a retinut ca instanta de judecata nu ar fi competenta sa solutioneze litigiul.
Astfel investita, instanta de recurs a constatat ca litigiul are ca obiect cererea reclamantului de obligare a paratului la plata unor despagubiri ca urmare a stabilirii raspunderii civile delictuale pentru adresarea de cuvinte jignitoare si amenintari in public dupa terminarea unui meci de fotbal si in declaratii date unor publicatii sportive.
Corespunde realitatii ca, potrivit art. 75 din Statutul FRF din 2014, "Litigiile izvorate din sau in legatura cu activitatea fotbalistica din Romania in care sunt angrenate cluburi afiliate si oficiali ai acestora, oficiali ai FRF/LPF/AJF/AMFB, jucatori, agenti de jucatori/intermediari sau agenti de meciuri urmeaza a fi solutionate exclusiv de comisiile cu atributii jurisdictionale ale FRF”, insa,in cauza, litigiul a fost determinat de pretinse fapte civile ilicite savarsite prin lezarea personalitatii, a drepturilor si a intereselor reclamantului.
Chiar daca faptele imputate de reclamant constau in adresarea de cuvinte jignitoare si amenintari cu referire la activitatea sa in materie de fotbal, instanta de recurs a apreciat ca prezenta cauza nu izvoraste din activitatea fotbalistica din Romania ci din pretinsele fapte ilicite ale paratului in conditiile in care reclamantul nu solicita stabilirea raspunderii disciplinare a paratului in calitate de oficial al FRF, ci stabilirea raspunderii sale civile delictuale pentru pretinse fapte de adresare de cuvinte jignitoare si amenintari;mai mult, una dintre faptele imputate de reclamant a avut loc dupa sfarsitul jocului de fotbal, iar celelalte se refera la acordarea unui interviu la mai multe zile de la terminarea meciului.
