Admisibilitatea Apelului Declarat Doar De Catre Intervenientul Accesoriu » Consultă Avocat
cabinet de avocat
Admisibilitatea cererii de revizuire intemeiata pe o decizie a Curtii Constitutionale de constatare a neconstitutionalitatii unei legi
31 martie 2020
cabinet avocatura
Admisibilitatea acordarii de dobanzi legale si/sau doar a actualizarii sumelor pentru ipoteza neplatii a compensatiilor banesti
31 martie 2020

Admisibilitatea apelului declarat doar de catre intervenientul accesoriu

avocat online bun

avocat online bun

Admisibilitatea apelului declarat doar de catre intervenientul accesoriu

- Codul de procedura civila: art. 67 alin. (4)

Apelul exercitat de catre intervenientul accesoriu este neavenit daca partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac.

(Sectia litigii de munca si asigurari sociale, Decizia civila nr. 945 din 12 septembrie 2016, rezumata de

judecator dr. Carmen Parvulescu)

Prin sentinta civila nr. 677/20.05.2016, pronuntata in dosarul nr. x/115/2015, Tribunalul Caras-Severin a admis actiunea formulata de reclamanta A... in contradictoriu cu parata SC. B... SA, a constatat ca activitatea desfasurata de reclamanta in cadrul societatii parate, in perioada 1.04.1990-1.04.1998, se incadreaza in grupa I de munca, in procent de 100%, si a obligat parata sa-i elibereze reclamantei o adeverinta care sa ateste faptul ca activitatea desfasurata de aceasta in cadrul societatii parate, in perioada 1.04.1990-1.04.1998, se incadreaza in grupa I de munca, in procent de 100%.

Totodata, a respins cererea de interventie voluntara accesorie formulata de intervenienta accesorie C, fara a acorda cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, prima instanta a retinut, in esenta, ca reclamanta

  1. .. a fost angajata paratei SC D... SA, actualmente SC. B... SA, in meseria de lacatus, respectiv cocsar la Sectia UCC, in perioada 01.04.1990-01.04.1998, asa cum rezulta din inscrierile efectuate in carnetul de munca al reclamantei si din adeverinta nr. 2005/25.09.2015, eliberata de parata.

Activitatea desfasurata de reclamanta, in perioada mentionata mai sus, a fost incadrata de parata in grupa a Il-a de munca, in procent de 100%, conform Ordinului nr. 968/1990, pct. 1, Anexa II.

Din examinarea probelor administrate in cauza, respectiv declaratia martorului E..., rezulta ca reclamanta a fost incadrata la Sectia Cocserie, conditiile de munca fiind grele, nocive si aceleasi cu ale personalului acestei sectii, personal care a fost incadrat in grupa I de munca, in procent de 100%. Acelasi martor a relatat faptul ca, in anul 1990, reclamanta nu si- a schimbat locul de munca, lucrand in cadrul aceleiasi sectii si desfasurand aceleasi activitati.

Tribunalul a retinut ca din adeverinta nr. x/25.09.2015, eliberata de parata, rezulta ca activitatea desfasurata de reclamanta, in calitate lacatus la Sectia Cocserie in perioada 6.10.1986-1.04.1990, anterioara perioadei ce constituie obiectul prezentei cauze, a fost incadrata in grupa I de munca, in procent de 100 %, in conformitate cu prevederile Ordinului nr. 50/1990, pct. 16 din Anexa I.

Potrivit dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990, prin care se precizeaza locurile de munca, activitatile si categoriile de personal care lucreaza in conditii deosebite, ce se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii, in grupa I de munca se incadreaza locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cuprinse in anexa nr. 1.

Anexa 1 pct. 16 din ordinul sus-mentionat prevede activitatile care se incadreaza in grupa I de munca din cadrul cocseriei astfel: „Cocserie: masina de sarjare, asezarea si etansarea usilor, incalzirea bateriilor si a colectoarelor de gaze (platformele de pe bateriile de cocs si semicocs), scoaterea usilor, transportul cocsului la stins, stingerea si sortarea cocsului”.

Acest temei legal a fost avut in vedere, de catre parata, la incadrarea activitatii desfasurate de reclamanta in grupa I de munca, in procent de 100%, in perioada 6.10.19861.04.1990.

Prin urmare, Tribunalul a retinut ca, in conditiile in care reclamanta si-a desfasurat activitatea in cadrul aceleiasi sectii si in aceleasi conditii de munca, in mod gresit parata nu i-a acordat grupa I de munca si pentru perioada ce constituie obiectul prezentei cauze in baza aceluiasi temei legal.

Pe de alta parte, potrivit dispozitiilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv in locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2, beneficiind de asemenea de aceleasi drepturi personalul muncitor din constructii-montaj sau din alte activitati, care realizeaza lucrari de extinderi, modernizari sau reparatii ale capacitatilor de productie si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu personalul beneficiarului incadrat in grupele I si II de munca, iar conform dispozitiilor art. 7 din acelasi act normativ incadrarea in grupele I si II de munca se face proportional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse in aceste grupe, cu conditia ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze in aceste locuri cel putin 50 %, iar pentru grupa a II-a, cel putin 70
%
din programul de lucru.

Raportat si la aceste dispozitii legale, prima instanta a constatat ca, in perioada 1.04.1990-1.04.1998, reclamanta si-a desfasurat activitatea impreuna si in aceleasi conditii cu personalul beneficiar al grupei I de munca, activitate care, drept urmare, se incadreaza in grupa I de munca, in procent de 100%.

Sustinerile intervenientei accesorii in sensul ca cererea reclamantei nu are o baza reala, pretentiile acesteia fiind contrazise de decizia nr. 78/24.05.1990 si Tabelul cuprinzand locurile de munca, functiile si activitatile care se incadreaza in grupele I si II de munca, conform Ordinului nr. 50/05.03.1990 si Deciziei nr. 78/1990, emise cu respectarea procedurii prevazuta de actele normative la acel moment, precum si ca modificarea incadrarii in grupe superioare de munca se putea face doar in conditiile stabilite prin Codul muncii, respectiv prin acte aditionale la contractul individual de munca, ceea ce nu s-a intamplat in speta, nu au fost acceptate de instanta de fond, intrucat aceasta ar presupune ca incadrarile in grupele de munca efectuate de catre angajator sa nu poata fi supuse controlului judecatoresc, cu consecinta ingradirii dreptului de acces la instanta.

Mai mult, prin Decizia nr. 9/16.05.2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie, in solutionarea recursului in interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Constanta, a statuat ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor pct. 6 - 8 si 12 din Ordinul Ministerului Muncii si Protectiei Sociale nr. 50/1990, instantele de judecata au posibilitatea analizarii si constatarii pe cale judiciara, ulterior abrogarii acestui act normativ, a incadrarii muncii prestate in perioada 18 martie 1969 - 01 aprilie 2001, dupa caz, in grupele I sau II de munca.

De asemenea, instanta suprema, prin Decizia nr. 13/16.05.2016, a admis sesizarile formulate de Curtea de Apel Craiova-Sectia I civila in dosarele nr. 13307/63/2014 si 10630/63/2014 privind pronuntarea unei hotarari prealabile si a stabilit ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 35 Cod procedura civila, art. 111 Cod de procedura civila din 1865, art. 2502 Cod civil, respectiv art. 268 alin. (2) din Codul muncii, republicat, actiunile in constatarea dreptului la incadrarea in grupe de munca conform dispozitiilor Ordinului nr. 50/1990, intra in categoria actiunilor in constatare de drept comun si sunt imprescriptibile.

In ceea ce priveste petitul privind obligarea paratei sa-i elibereze o adeverinta conform constatarilor de mai sus, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 34 alin. (5) din Codul muncii, la solicitarea salariatului, angajatorul este obligat sa elibereze un document care sa ateste activitatea desfasurata de acesta, durata activitatii, salariul, vechimea in munca, in meserie si in specialitate.

Astfel, dispozitiile art. 34 alin. (5) din Codul muncii, care obliga angajatorii sa elibereze salariatilor documente din care sa rezulte date referitoare la activitatea in munca, nu trebuie interpretate in sensul ca se aplica automat si neconditionat, in orice situatie, ori de cate ori adeverinta solicitata nu a fost eliberata. Art. 34 alin. (5) din Codul muncii constituie un temei pentru a constrange pe angajatorii care refuza nejustificat eliberarea documentelor care le sunt solicitate, care raman in pasivitate si nu depun niciun fel de diligente pentru solutionarea unor astfel de cereri, necomunicand niciun raspuns sau raspunzand nefavorabil din varii motive.

Raportat la aceste dispozitii legale, prima instanta a constatat ca si acest petit al actiunii reclamantei privind obligarea paratei la eliberarea unei adeverinte este intemeiat.

Avand in vedere dispozitiile art. 453 din Codul de procedura civila, instanta de fond nu a acordat cheltuieli de judecata, deoarece nu au fost solicitate.

Impotriva acestei hotarari, a formulat apel intervenienta-apelanta C..., solicitand admiterea apelului si anularea ori, dupa caz, schimbarea in tot sau in parte a hotararii apelate, in sensul respingerii actiunii, sau anularea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare primei instante sau altei instante egale in grad din aceeasi circumscriptie, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea cererii de apel, se arata, in esenta, ca reclamanta a chemat in judecata parata S.C. B... S.A., solicitand instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, sa constate ca activitatea lucrata Ia parata se incadreaza in grupa I de munca, in procent de 100%.

Apelanta a formulat, in acest litigiu, cerere de interventie voluntara accesorie, intrucat dreptul dedus judecatii este strans legat de obtinerea dreptului la pensie si are ca scop obtinerea dreptului la pensie, drept de care reclamantul vrea sa beneficieze in mod ilegal, cu prejudicierea bugetului asigurarilor sociale si incalcarea principiului contributivitatii, inducand in eroare, cu rea-credinta, instanta de judecata.

In temeiul art. 245-246 raportat la art. 426 alin. (3) si art. 427 alin. (1) din Codul de procedura civila, se invoca exceptia de nulitate a hotararii instantei de fond, intrucat aceasta a fost comunicata fara sa fie semnata de membrii completului de judecata si de catre grefier.

In situatia in care exemplarul hotararii din dosarul de fond ar aparea ca fiind semnat, solicita a se constata ca aplicarea mentiunii „pt. conformitate” a semnaturii persoanei care a scris mentiunea pe hotararea care a fost comunicata nu reprezinta situatia reala, fiind evident ca nu s-au respectat dispozitiile art. 427 alin. (1) fraza a doua din Codul de procedura civila.

Instanta de fond a incalcat principiul securitatii juridice, dat fiind ca, intr-o speta absolut identica celei din dosarul de fata, respectiv in dosarul nr. x/115/2015, a respins actiunea reclamantului F..., prin sentinta civila nr. x din 27.11.2015, ramasa definitiva, prin neapelare.

Cu privire la fondul cauzei, apelanta considera ca solutia de respingere a cererii de interventie voluntara accesorie este netemeinica si nelegala, intrucat parata S.C. B... S.A. nu intelege sa se apere corect, institutia apelanta fiind nevoita sa depuna, la dosarul de fond, actele prin care s-a stabilit incadrarea in grupele I si II de munca, respectiv Decizia nr. 78/24.05.1990 si Tabelul cuprinzand locurile de munca, functiile si activitatile care se incadreaza in grupele I si II de munca, conform Ordinului nr. 50/05.03.1990 si Deciziei nr. 78/1990, pe baza carora s-a achitat contributia la bugetul asigurarilor sociale de stat, iar potrivit art. 139 lit. c) - d) si o) din Legea nr. 263/2010, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu art. 18 lit. e), k) si d) din Anexa la Hotararea Guvernului nr. 118/2012, are obligatia de a lua toate masurile legale pentru asigurarea integritatii si protectiei bugetului asigurarilor sociale de stat.

La solicitarea intervenientei, parata S.C. B... SA i-a comunicat Decizia nr. 78/24.05.1990 si Tabelul cuprinzand locurile de munca, functiile si activitatile care se incadreaza in grupele I si II de munca, conform Ordinului nr. 50/05.03,1990 si Deciziei nr.

78/1990, acte care prevad expres locurile de munca, functiile/meseriile si limitele procentuale pentru grupa I si grupa a II-a de munca.

Parata S.C. B... SA nu intelege sa se apere in cauza, neavand nici un interes. Valorificarea grupei de munca se face de catre C, cu ocazia stabilirii dreptului la pensie, astfel incat este evident interesul intervenientei accesorii, care doreste evitarea achitarii unor sume de bani, cu titlu de pensie, peste limitele stabilite de unitate, prin Decizia nr. 78/24.05.1990 si Tabelul cuprinzand locurile de munca, functiile si activitatile care se incadreaza in grupele I si II de munca, conform Ordinului nr. 50/05.03.1990 si Deciziei nr. 78/1990. |

Pe de alta parte, din carnetul de munca al reclamante rezulta ca ea a fost incadrata de parata intr-o grupa superioara de munca, conform Ordinului nr. 50/1990, reclamanta dorind modificarea incadrarii, fara a avea o baza reala. Modificarea incadrarii in grupe superioare de munca se putea face doar in conditiile stabilite prin Codul muncii, respectiv prin acte aditionale la contractul individual de munca, ceea ce nu s-a intamplat in speta.

Din Decizia nr. 78/24,05.1990 si Tabelul cuprinzand locurile de munca, functiile si activitatile care se incadreaza in grupele I si II de munca, conform Ordinului nr. 50/05.03.1990 si Deciziei nr, 78/1990, rezulta ca incadrarea in grupa I de munca s-a facut intre limitele procentuale de 55-75%, iar in grupa a II-a intre limitele procentuale de 70-80%, contrar celor dispuse de catre instanta de fond.

Actele normative care reglementau incadrarea in fostele grupe I si a II-a de munca au fost abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari, respectiv la data de 01.04.2001.

Dupa aceasta data nu mat exista baza legala pentru incadrarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite in grupe superioare de munca, iar atestarea faptului ca, in anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, reclamanta-intimata si-a desfasurat activitatea in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca se poate face numai daca nominalizarea persoanei (nu a functiei) s-a efectuat anterior datei de 01.04.2001 si doar pe baza documentelor intocmite la acea vreme, verificabile, aflate in evidenta angajatorilor sau detinatorilor de arhive (proces-verbal, decizie, tabel, hotararea consiliului de administratie si a sindicatului privind nominalizarea persoanelor incadrate in grupe superioare de munca etc.).

In drept, s-au invocat dispozitiile art. 466-482 coroborate cu cele ale art. 453, art. 426 alin. (3) raportat la art. 427 alin. (1) din Codul de procedura civila.

Intimata A. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat si mentinerea sentintei apelate ca fiind legala si temeinica prin raportare la situatia de fapt dedusa judecatii si dispozitiile legale aplicabile cauzei.

Apelanta a depus raspuns la intampinarea intimatei, solicitand admiterea apelului asa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecata, dat fiind ca motivele de apel sunt fondate, fiind dovedite prin probele administrate in cauza.

La termenul de judecata din 12.09.2016, Curtea, din oficiu, in temeiul art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila, a invocat exceptia inadmisibilitatii apelului si a retinut cauza in pronuntare, apreciind ca se impune respingerea cererii de apel pendinte pentru considerentele ce vor fi redate in continuare.

Art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila prevede urmatoarele: „Calea de atac exercitata de intervenientul accesoriu se socoteste neavenita daca partea pentru care i ntervenit nu a exercitat calea de atac, a renuntat la calea de atac exercitata ori aceasta a fost anulata, perimata sau respinsa fara a fi cercetata in fond”.

In speta, la data de 21.01.2016, intervenienta accesorie C... a depus, la dosar, cerere de interventie voluntara accesorie, prin care a solicitat instantei admiterea acesteia si respingerea actiunii reclamantei ca inadmisibila, cu cheltuieli de judecata.

In sedinta publica din data de 5 februarie 2016, tribunalul, in temeiul art. 64 alin. (2) coroborat cu art. 61 alin. (3) din Codul de procedura civila, a respins, ca inadmisibila, cererea de interventie voluntara accesorie formulata de C.J.P. Caras-Severin, iar in sedinta publica din data de 19 februarie 2016, avand in vedere ca impotriva acestei incheieri a declarat apel intervenienta C..., in temeiul dispozitiilor art. 64 alin. (4) din Codul de procedura civila, a dispus suspendarea judecarii cererii principale pana la solutionarea caii de atac.

Prin decizia civila nr. 283/2.03.2016, pronuntata in dosarul nr. x/115/2015/a1, Curtea de Apel Timisoara a admis apelul declarat de catre intervenienta C impotriva Incheierii din data de 5.02.2016, pronuntata de Tribunalul Caras-Severin in dosarul nr. x/115/2015, in contradictoriu cu intimatii A. si SC B. SA, a schimbat in tot hotararea atacata si a admis in principiu cererea de interventie voluntara accesorie formulata de intervenienta accesorie C. , astfel incat C. a dobandit calitatea de intervenient accesoriu in cauza raportat la parata SC

  1. SA.

Prin hotararea atacata, prima instanta a admis actiunea formulata de reclamanta A. in contradictoriu cu parata SC B... SA, a constatat ca activitatea desfasurata de reclamanta in cadrul societatii parate, in perioada 1.04.1990-1.04.1998, se incadreaza in grupa I de munca, in procent de 100%, si a obligat parata sa-i elibereze reclamantei o adeverinta care sa ateste faptul ca activitatea desfasurata de aceasta in cadrul societatii parate, in perioada 1.04.19901.04.1998, se incadreaza in grupa I de munca, in procent de 100%. Totodata, pe cale de consecinta, in temeiul art. 67 alin. (1) din Codul de procedura civila, a respins cererea de interventie voluntara accesorie formulata de intervenienta accesorie C..., fara a acorda cheltuieli de judecata.

Parata SC B... SA nu a declarat apel impotriva acestei sentinte civile, astfel incat cererea de apel formulata de catre intervenienta accesorie impotriva aceleasi hotarari judecatoresti este neavenita, potrivit art. 67 alin. (4) din Codul de procedura civila.


Pe cale de consecinta, in temeiul art. 480 alin. (1) din Codul de procedura civila, Curtea va respinge apelul declarat de intervenienta-apelanta C. impotriva sentintei civile nr. 677/20.05.2016, pronuntata de catre Tribunalul Caras Severin in dosarul nr. x/115/2015, in contradictoriu cu reclamanta-intimata A. si parata-intimata SC B... SA, fara a acorda cheltuieli de judecata, intrucat intimatele nu au solicitat cheltuieli de judecata in apel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.