Admisibilitatea Acordarii De Dobanzi Legale Si/sau Doar A Actualizarii Sumelor Pentru Ipoteza Neplatii A Compensatiilor Banesti » Consultă Avocat
avocat online bun
Admisibilitatea apelului declarat doar de catre intervenientul accesoriu
31 martie 2020
avocat specializat
Actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului, Contract incheiat intre profesionisti, Cauza contractului - recunoasterea datoriei
31 martie 2020

Admisibilitatea acordarii de dobanzi legale si/sau doar a actualizarii sumelor pentru ipoteza neplatii a compensatiilor banesti

cabinet avocatura

cabinet avocatura


Admisibilitatea acordarii de dobanzi legale si/sau doar a actualizarii sumelor pentru ipoteza neplatii a compensatiilor banesti

  • Legea nr. 290/2003
  • Legea nr. 164/2014: art. 41
  • Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.
  • O G. nr. 13/2011

Nu se acorda dobanda legala alaturi de actualizare cu indicele de inflatie pentru compensatiilor banesti acordate in baza legilor speciale de reparatie (Legea nr. 9/1998 si Legea nr. 290/2003), decat in situatia in care s-au depasit termenele de plata stabilite de Legea nr. 164/2014.

Interpretarea de ansamblu a dispozitiilor legale emise in materie, Legea nr. 290/2003 si Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, impun ca despagubirile sa corespunda, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuarii platii.

Astfel, trebuie avute in vedere prevederile art. 18 alin. (6) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, conform carora „suma achitata beneficiarilor se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre INS, fata de luna decembrie a anului anterior”.

Aceasta solutie legislativa este in consonanta si cu Decizia nr. XXI/19.03.2007 pronuntata de Sectiile Unite ale inaltei Curti de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, publicata in M. Of. nr. 113/13.02.2008, iar principiile enuntate in cuprinsul acestei decizii, desi se refera la interpretarea Legii nr. 9/1998, isi gasesc aplicabilitatea si in cauzele intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 290/2003. Prin aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca actualizarea se va efectua in raport de indicele de crestere a preturilor.

Legea nr. 290/2003, republicata este o lege speciala si are caracter derogatoriu de la dreptul comun, astfel ca se pot acorda compensatii pentru bunuri abandonate doar in conditiile si respectand procedura reglementata de legea speciala. Or, drepturile de care poate beneficia o persoana aflata in situatia vizata de lege sunt strict reglementate in lege, printre aceste drepturi neregasindu-se nici dobanzile, nici valoarea lipsei de folosinta. (decizia nr. 7980/11.12.2008 Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Decizia nr. 2/2014 data in pronuntarea unui recurs in interesul legii de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nu are aplicabilitate in cauza deoarece priveste acordarea de daune- interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011.

Asadar, nu se justifica si acordarea dobanzii legale, intrucat aceasta ar echivala cu o dubla reparatie a pagubei, prin plata despagubirii cuvenite, actualizata in conditiile art. 18 alin. (6) din H.G. nr. 1120/2006, ceea ce contravine vointei legiuitorului.

De notat, de asemenea, ca in cauza Lukats c. Romaniei, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis in sensul ca instituirea, prin Legea nr. 164/2014, a unui plan de plata de cinci ani in vederea remedierii intarzierilor in acordarea compensatiilor pentru pierderea proprietatilor nu incalca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Conventie.

(Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, Decizia civila nr. 5383 din 25 septembrie 2017, rezumata de judecator dr. Diana Duma-Patrascu)

Prin sentinta civila nr. 390/10.02.2017 pronuntata in dosarul nr. x/30/2016, Tribunalul Timis, a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Autoritatea Nationala pentru Restituirea si Ministerul Finantelor Publice;

A respins actiunea formulata de reclamantii A..., B...., C... si D..., in contradictoriu cu paratii Autoritatea Nationala pentru Restituirea - Serviciul pentru aplicarea Legii nr.290/2003 si Ministerul Finantelor Publice reprezentat de catre D.G.R.F.P. Timisoara.

Impotriva acestei hotarari, au declarat recurs recurentii - reclamanti A., B.. ., C. si D..., solicitand admiterea recursului, casarea sentintei recurate, cu consecinta modificarii in parte a acesteia sub aspectul solutiei pronuntate de prima instanta pe fondul cauzei si in rejudecare admiterea actiunii introductive asa cum a fost formulata si precizata, precum si mentinerea sentintei recurate sub aspectul modului de solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor si Ministerul Finantelor Publice reprezentat de D.G.R.F.P Timisoara, cu cheltuieli de judecata.

In motivarea recursului, recurentii- reclamanti invoca motivul de casare prevazut de art. 488 pct. 8 din noul Cod de procedura civila, criticand, in esenta, urmatoarele:

Acestia sustin ca, desi hotararea comisiei judetene nr. 325/06.05.2009 privind aprobarea acordarii de compensatii pentru bunurile detinute in proprietate, in comuna E..., judetul Hotin de catre F... si G..., a fost emisa sub imperiul Legii nr. 290/2003, instanta a retinut aplicabilitatea dispozitiilor Legii nr. 164/2014, in considerarea dispozitiilor art. 3 alin, (2) din Legea nr. 164/2004, in conformitate cu care dispozitiile prezentei legi referitoare la plata despagubirilor se aplica cererilor solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, pentru care nu s-a efectuat plata, cererilor nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, precum si cauzelor aflate pe rolul instantelor judecatoresti, avand ca obiect acordarea de despagubiri in baza Legii nr. 9/1998, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a Legii nr. 290/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

Or, chiar in conditiile aplicabilitatii dispozitiilor Legii nr. 164/2014, arata recurentii ca actiunea acestora se impunea a fi admisa.

Cu titlu preliminar, apreciaza ca prima instanta motiveaza pur formal sentinta recurata, fara sa analizeze sustinerile reclamantilor prin raportare la solicitarea dobanzilor legale penalizatoare, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 6 parag. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului.

Pe fond, conform recurentilor, acestia nu au invocat faptul ca paratii nu ar fi respectat procedura de restituire a despagubirilor, asa cum este reglementata de dispozitiile Legii nr. 164/2014, ci dimpotriva au sustinut faptul ca sunt indreptatiti la dobanzi legale penalizatoare, ca urmare a esalonarii despagubirilor stabilite prin hotararea nr. 325/06.05.2009, in conformitate cu dispozitiile 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014. (transe anuale egale esalonat pe o perioada de 5 ani de zile incepand cu 1 ianuarie 2015)

Deci, reclamantii nu au contestat imprejurarile care au justificat masurile promovate de dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2004, respectiv, mentinerea echilibrului bugetar, insa au sustinut ca esalonarea despagubirilor impusa de acest text de lege, nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.

Asa cum rezulta din motivarea instantei, in opinia acesteia, emiterea titlurilor de plata si plata stabilita prin acestea in conditiile si cu respectarea termenelor stabilite de Legea nr. 164/2014, ar inlatura de plano dreptul la daune interese moratorii, constand in dobanzi penalizatoare.

Contrar celor retinute de instanta, recurentii arata ca acordarea dobanzii legale se impune pentru neplata la scadenta a sumei datorate, acestia fiind privati de folosirea sumei de bani in perioada cuprinsa intre data scadentei si data platii efective ca urmare a esalonarii despagubirilor pe un termen de 5 ani de zile a despagubirilor. Daunele interese moratorii (dobanda legala) reprezinta o sanctiune pentru intarzierea la plata a sumelor aprobate prin Hotararea nr. 325/06.05.2009, in conditiile esalonarii pe un termen de 5 ani de zile a despagubirilor.

Prin emiterea hotararii nr. 325/06.05.2009 se confirma faptul ca reclamantii sunt titulari ai unui drept de proprietate in acceptiunea Conventiei europene pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Prin urmare, reclamantii sustin ca detin o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul nr. 1 ( a se vedea cauzele Rafinariile Grecesti Stran si Stratis Adreadis c. Greciei, Jasiuniene c. Lituaniei, Sandro si Virgil Ionescu c. Romaniei), iar intarzierea la plata din partea paratei, prin esalonarea despagubirilor pe un termen de 5 ani de zile, constituie atingeri aduse dreptului de proprietate, asa cum este garantat si protejat de Conventie, prejudiciul suferit ca urmare a intarzierii in acordarea despagubirilor fiind evident.

Or, Statul Roman, prin legiuitorul sau, a recunoscut in patrimoniul unei categorii de persoane in general, si in patrimoniul subsemnatilor in particular, acest drept, iar maniera adoptata de parati, de efectuare a platilor prin esalonare - indiferent de faptul ca esalonarea sar face in temeiul art. 18 alin. (5) lit. b) din Hotararea nr. 1120/2006, respectiv, esalonat in doua transe, pe parcursul a doi ani consecutiv ( 60% in primul an si 40% in anul urmator, daca cuantumul despagubirilor se incadreaza intre 50.001 lei si 100.000 lei), sau in temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 (in trase anuale egale, esalonat pe o perioada de 5 ani, incepand cu anul urmator emiterii deciziilor de validare) - constituie o ingerinta disproportionata asupra dreptului de proprietate al subsemnatilor.

Totodata invoca dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea 164/2014, potrivit carora plata despagubirilor stabilite prin actele administrative prevazute la art. 9 lit. a) si b) se efectueaza in ordinea cronologica a emiterii acestora, in transe anuale egale, esalonat, pe o perioada de 5 ani, incepand cu data de 1 ianuarie 2015, iar potrivit alin. (4) al aceluiasi articol, sumele neplatite, aferente hotararilor judecatoresti prevazute la alin. (3) si actelor administrative prevazute la art. 9 lit. a) si b), se actualizeaza cu indicele de crestere a preturilor de consum pentru perioada de la momentul ramanerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si constituie obligatii de plata, in transe, in conditiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.

Concluzionand, recurentii apreciaza, contrar celor stabilite de prima instanta, ca sunt indreptatiti sa primeasca despagubiri sub forma dobanzii penalizatoare (daune interese moratorii) pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata esalonata a sumelor prevazute in hotararea nr. 325/06.05.2009, in sensul dispozitiilor generale ale Codului civil.

Totodata, acestia sustin ca prin dispozitiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014 se stabileste doar o modalitate de executare esalonata a acestora, iar creantele ce intra in sfera de aplicare a Legii nr. 290/2003 si a Legii nr. 164/2014, sunt certe, lichide si exigibile, obligatiile de plata nascandu-se de la momentul emiterii hotararii nr. 325/06.05.2009, caracterul exigibil fiind recunoscut chiar prin dispozitiile hotararii - astfel ca aceste dispozitii legale realizeaza de fapt o suspendare legala a executarii silite a hotararii nr. 325/06.05.2009 si drept urmare nu se poate retine neexigibilitatea creantelor.

Pe durata suspendarii unei executari silite, indiferent cum opereaza aceasta suspendare (voluntara, judiciara sau legala), dobanda (legala sau conventionala) curge, creanta fiind ab initio certa, lichida si exigibila. Ceea ce se amana ori se impiedica este, in realitate, executarea silita a creantei consfintite prin titlul executoriu, iar nu existenta ori intinderea si nici exigibilitatea ei ca atare.

Prin reglementarea actualizarii sumelor datorate de catre parati, cu indicele preturilor de consum, recunoscuta prin mijlocirea dispozitiilor art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, legiuitorul admite indirect, dar neechivoc, ca esalonarea platii produce un prejudiciu (erodarea valorii creantei) ce trebuie acoperit.

In ipoteza in care prin reglementare art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, s-ar fi urmarit instituirea unor termene legale suspensive, ce ar fi avut drept efect suspendarea exigibilitatii creantelor, actualizarea creantelor cu indicele preturilor de consum nu s-ar mai fi justificat.

Drept urmare, considera ca dispozitiile art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, care reglementeaza actualizarea creantelor cu indicele preturilor de consum (damnum emergens), se completeaza cu dreptul comun in materie, respectiv cu principiul repararii integrale a prejudiciului, conform regulilor privind raspunderea civila delictuala.

Or, prin instituirea obligatiei de actualizare a sumei cu indicele preturilor de consum, legiuitorul recunoaste implicit existenta prejudiciului cauzat prin executarea esalonata si, in consecinta, instituie o reparatie partiala, prin acordarea de daune-interese compensatorii (damnum emergens).

In aceste conditii, sunt incidente dispozitiile invocate ale art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, care prevad si ca in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu.

Considera ca pierderea efectiv suferita de creditor, ca prim element de reparare integrala a prejudiciului, este remediata prin masura prevazuta de art. 10 alin. (4) din Legea nr. 164/2014, constand in actualizarea sumelor stabilite prin titlul executoriu cu indicele preturilor de consum, insa principiul repararii integrale a prejudiciului suferit de creditor, ca efect al executarii esalonate a titlurilor executorii, impune si remedierea celui de-al doilea element constitutiv al prejudiciului, prin acordarea beneficiului de care a fost lipsit (lucrum cessans), respectiv daune-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.

Drept urmare, desi nu se contesta imprejurarile care au justificat masurile promovate prin art. 10 alin. (1) din Legea nr. 164/2014, respectiv mentinerea echilibrului bugetar, masuri care nu au afectat substanta dreptului creditorilor, acestea nu inlatura de plano aplicarea principiului repararii integrale a prejudiciului, sub aspectul acordarii daunelor-interese moratorii, sub forma dobanzii legale.

In solutionarea prezentului recurs, solicita a se avea in vedere, Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2 din 17.02.2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr. 411 din 03.06.2014, privind examinarea recursului in interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si
aplicarea dispozitiilor art. 1082 si art. 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare (Codul civil din 2009), cu referire la acordarea daunelor-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modifica Legea nr. 230/2011.

In drept, se invoca dispozitiile
art.20 de Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila.

Intimata Autoritatea Nationala pentru Restituirea, legal citata, a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterand apararile de fond expuse in fata primei instante.

Intimata D.G.R.F.P. Timisoara, in reprezentarea Ministerului Finantelor Publice a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea recursului, argumentand in continuare lipsa calitatii procesual pasive a ministerului, conform apararilor de la prima instanta

Analizand recursul de fata, Curtea retine urmatoarele:

In esenta, este vorba de plata unor sume de bani acordate in baza unei legi speciale, Legea nr. 290/2003, care prevede doar actualizarea sumelor de bani in cazul nerespectarii termenului in care acestea trebuiau platite, iar instanta de fond a statuat in mod corect ca reclamantii nu mai pot solicita si dobanda la suma stabilita cu titlu de compensatie.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 290/2003, au fost elaborate norme metodologice continand criterii de evaluare si modalitati concrete de stabilire a cuantumului compensatiilor, care contin dispozitii menite sa asigure repararea efectiva a prejudiciului cauzat, cu actualizarea preturilor, potrivit principiului restitutio in integrum.

Interpretarea de ansamblu a dispozitiilor legale emise in materie, Legea nr. 290/2003 si Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, impune ca despagubirile sa corespunda, prin cuantumul lor, valorii reale a bunurilor din momentul efectuarii platii.

Or, prevederile art. 18 alin. (6) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, au impus ca „suma achitata beneficiarilor se actualizeaza in raport cu indicele de crestere a preturilor de consum din ultima luna pentru care acest indice a fost publicat de catre INS, fata de luna decembrie a anului anterior”.

Aceasta solutie legislativa este in consonanta si cu Decizia nr. XXI/19.03.2007 pronuntata de Sectiile Unite ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie in recursul in interesul legii, publicata in M. Of. nr. 113/13.02.2008, iar principiile enuntate in cuprinsul acestei decizii, desi se refera la interpretarea Legii nr. 9/1998, isi gasesc aplicabilitatea si in cauzele intemeiate pe dispozitiile Legii nr. 290/2003. Prin aceasta decizie, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat ca actualizarea se va efectua in raport de indicele de crestere a preturilor.

Legea nr. 290/2003, republicata este o lege speciala si are caracter derogatoriu de la dreptul comun. Aceasta inseamna ca nu se pot acorda compensatii pentru bunuri abandonate decat in conditiile si respectand procedura reglementata de legea speciala, intrucat drepturile de care poate beneficia o persoana aflata in situatia vizata de lege sunt strict reglementate, printre aceste drepturi neregasindu-se nici dobanzile, nici valoarea lipsei de folosinta. (Decizia nr. 7980/11.12.2008 Inaltei Curti de Casatie si Justitie).

Cat priveste incidenta ulterioara a dispozitiilor Legii nr.164/2014, Curtea retine ca potrivit art. 10 alin. (4) din acest act normativ: ”Sumele neplatite, aferente hotararilor judecatoresti prevazute la alin. (3) si actelor administrative prevazute la art. 9 lit. a) si b), se actualizeaza cu indicele de crestere a preturilor de consum pentru perioada de la momentul ramanerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, si constituie obligatii de plata, in transe, in conditiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a presedintelui Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor.”

De asemenea, se constata aceasta lege este una speciala, cu prevederi de stricta interpretare si aplicare, iar reclamantii nu au invocat faptul ca cele doua titluri de plata emise sau platile ce le-au fost efectuale in temeiul Legii nr.164/2014, nu ar cuprinde si actualizarea sumelor cu indicele de crestere a preturilor de consum, potrivit prevederilor mentionate, sau faptul ca emiterea acestor titluri de plata ori platile aferente nu au respectat termenul prevazut de art.11 alin. (1) din aceeasi lege, astfel incat sa se justifice obligarea autoritatilor competente la plata unor dobanzi penalizatoare.

Dimpotriva, asa cum au precizat in recurs, reclamantii au aratat ca li se cuvine plata unor daune interese moratorii, pentru neplata uno ictu si intr-un termen rezonabil a despagubirilor stabilite prin Hotararea Comisiei judetene nr. 325/06.05.2009, incepand cu data emiterii acestei hotarari si pana la achitarea integrala a sumelor, sustinand ca tergiversarea efectuarii intregii plati, fie ca este justificata de plata in doua transe ori de plata in cinci transe prin legislatia anterioara sau ulterioara intrarii in vigoare a Legii nr.164/2004, incalca principiul repararii integrale a prejudiciului, asa cum este reglementat de dispozitiile civile in materie - or, aceasta sustinere apare ca lipsita de temei legal in contextul celor de mai sus.

Recurentii au invocat in sustinerea recursului si Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 2/2014 data in pronuntarea unui recurs in interesul legii, insa Curtea retine insa ca aceasta decizie nu are aplicabilitate in cauza, deoarece priveste acordarea de daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii privind acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011.

Avand in vedere ca legiuitorul a prevazut in mod expres modalitatea de plata a despagubirilor, inclusiv prin actualizarea creantelor cu indicele preturilor de consum, in ambele variante legislative, rezulta ca nu se justifica si acordarea dobanzii legale in conditiile si modalitatea solicitata de reclamanti, intrucat aceasta ar echivala cu o dubla reparatie a pagubei.

Concluzionand, argumentele instantei de fond sunt judicioase, fiind rezultatul unei corecte aplicari si interpretari a dispozitiilor legale, astfel ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul Cod de procedura civila.

Prin urmare, recursul a fost respins ca nefondat, si s-a luat act ca nu s-au solicitat

cheltuieli de judecata partii cazute in pretentii, conform art. 453 alin. (1) din noul Cod de procedura civila.


 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Consultații Juridice
Consultații Juridice
Bună ziua, Cu ce vă putem ajuta?
Connecting...
Programează Consultație
Luni – Vineri: 10:00 – 18:00

Onorarii Rezonabile - orare, fixe, de succes
Busy
:
:
:

Datele introduse sunt folosite pentru a vă contacta. Prin utilizarea serviciilor, acceptați politica de confidențialitate.
Suntem online
:
:
Această sesiune de discuții s-a încheiat.