ACHITARE. ANALIZA ELEMENTELOR CONSTITUTIVE ALE INFRACTIUNILOR.

 

 

Curtea de Apel Ploiesti – Sectia penala si pentru cauze cu minori si de familie

Decizia nr. 1516 din data de 22 decembrie 2016

 

„Simpla expunere a dispozitiilor legale pentru care o persoana este trimisa in judecata si invocare a principiului “in dubio pro reo”, fara a analiza daca prin prisma situatiei de fapt retinute sunt intrunite elementele constitutive ale respectivelor infractiuni, nu raspunde exigentelor unei hotarâri judecatoresti prin care o cauza penala sa se solutioneze sub toate aspectele deduse judecatii, deci implicit dreptului la un proces echitabil statuat de art. 6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale”

     

Prin sentinta penala nr. 86 din data de 22 martie 2016 pronuntata de Judecatoria Câmpina, in temeiul disp.art.396 alin.5 cpp rap. la art.16 alin.1 lit. b teza I au fost achitati inculpatii PG si F. Cooperativa de Credit VD, pentru comiterea  infractiunilor prev. de art.215 alin.1,2,3 cp,1969 cu aplic. art.41 alin.2 cp1969; art.410 din OUG.99/2006 si art.411 din OUG99/2006, iar inculpatul CC pentru infractiunilor de complicitate la aceleasi infractiuni.

Pentru a dispune astfel instanta de fond a retinut ca prin rechizitoriul nr. 3277/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Câmpina s-a dispus trimiterea in judecata in stare de libertate, retinându-se ca F Cooperativa de Credit VD este o persoana juridica româna, de drept privat, fiind inregistrata la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul P. având ca obiect principal de activitate activitati de creditare pe baza de contract si alte tipuri de intermedieri financiare.

Inca de la data depunerii cererii de inregistrare la O.R.C. Prahova, inculpatii PG si CC au avut calitatea de imputerniciti ai unitatii, detinând functii cu atributii de control.

Reprezentantii persoanei juridice au solicitat Bancii Nationale a României autorizarea functionarii in cadrul retelei cooperatiste formata din Casa Centrala Creditul Românesc si cooperativele de credit afiliate, in baza O.U.G. nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit.

Prin Hotarârea nr. 5/03.04.2003 Banca Nationala a României a respins cererea de autorizare a Casei Centrale Creditul Românesc si a cooperativelor de credit afiliate, inclusiv F Cooperativa de Credit VD astfel cum rezulta din raspunsul B.N.R. aflat la dosar.

Cu toate acestea insa, F Cooperativa de Credit VD nu a intrat niciodata in lichidare, inculpatul PG ignorând decizia B.N.R. si continuând sa efectueze activitati de acordare credite, respectiv atragere de depozite, atât de la persoane fizice cât si de la persoane juridice. Aceste imprejurari au condus, incepând cu luna noiembrie 2008, la imposibilitatea achitarii catre deponenti a sumelor de bani atrase in depozite, cu atât mai mult cu cât rezerva constituita la BRD era una pur simbolica, de numai 7500 lei, care a fost folosita pentru achitarea datoriilor acumulate la bugetul consolidat al statului.

Astfel ca au fost formulate plângeri penale impotriva institutiei financiare si a

reprezentantilor legali ai acesteia de mai multe persoane fizice si juridice care aveau conturi deschise la cooperativa de credit.

A mai invederat instanta de fond ca in faza de urmarire penala inculpatul PG a recunoscut faptul atragerii de depozite dupa data de 03.04.2003, iar CC a sustinut ca si-a exercitat prerogativele de presedinte pâna in luna mai 2006, când a avut unele divergente cu PG.

In faza cercetarii judecatoresti inculpatul PG nu a recunoscut savârsirea infractiunii de inselaciune sustinând ca desfasurarea activitatii pretins interzisa de disp. art 410 si 411 din OUG 99/2006 au fost realizate tocmai pentru a ajuta Casa de Ajutor Reciproc sa functioneze in conditiile in care existau si deponenti si contracte de imprumut in derulare.

Inculpatul CC a optat pentru procedura  simplificata, recunoscând si regretând fapta.

Dupa ce a citat dispozitiile art. 396 alin 1, 2 c.p.p., si ale art. 16 alin, 1 lit b teza 1C.p.p. ale textelor legale pentru a caror incalcare s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor dar si a situatiei de fapt astfel cum a fost expusa in rechizitoriu,  instanta de fond, a apreciat ca, exista o indoiala rezonabila cu privire la caracterul penal al actelor materiale savârsite de inculpati astfel incât dubiul profita acestora conform principiului “in dubio pro reo”.

De asemenea s-a mai precizat ca faptele prevazute  de art. 410, 411 din OUG 99/2006, neavând caracter penal, in sarcina inculpatilor nu se poate retine nici savârsirea infractiunii de inselaciune, pentru ca actele de atragere de fonduri nu au fost facute in beneficiul lor personal ci in scopul executarii unor contracte de imprumut aflate in derulare.

Existând o indoiala rezonabila cu privire la caracterul penal al actelor materiale savârsite de cei doi inculpati, persoane fizice sub aspectul celor doua infractiuni mai sus mentionate rezulta ca si cu privire la savârsirea infractiunilor de inselaciune, respectiv de complicitate la inselaciune, dubiul profita inculpatilor.

Impotriva acestei solutii au declarat apel Parchetul de pe lânga Judecatoria Câmpina si partea vatamata MG, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

In motivarea acestei cai de atac, procurorul a precizat printre altele ca solutia instantei de fond este nelegala sub aspectul achitarii celor trei inculpati.

Astfel, s-a aratat ca instanta de fond a ignorat faptul ca niciuna dintre conditiile stabilite de lege nu a fost indeplinita de inculpata F Cooperativa de Credit VD, care nu s-a

afiliat niciunei case centrale de credit, iar pe de alta parte i-a fost respinsa si autorizarea de

catre BNR.

In aceste conditii, temeiurile pe care se intemeiaza concluzia instantei de judecata, in sensul  ca inculpata F. Cooperativa de Credit VD a continuat sa functioneze in mod legal, dupa ce Banca  Nationala a României i-a respins autorizarea, nu au o sustinere legala.

Inculpatii PG, CC au ales, cu buna-stiinta, sa desfasoare operatiuni bancare in afara cadrului instituit de lege, folosindu-se de aparenta unei societati legal constituite pentru a determina atragerea depozitelor bancare.

Inculpatul P. G. a recunoscut ca banii atrasi de la cele 42 parti civile au fost dati, cu titlu de imprumut membrilor cooperativei, imprumuturi care nu au mai fost restituite.

Persoana vatamata MG a criticat, de asemenea, solutia instantei de fond sub aspectul achitarii inculpatilor.

Examinând aceasta cale de atac, prin prisma probelor administrate in cauza, a criticilor invocate cât si sub toate aspectele conf. art. 417 alin. 2 cod procedura penala. Curtea a considera ca apelul este fondat pentru motivele ce se vor arata in continuare:

Pentru a dispune achitarea inculpatilor instanta de fond a retinut doar doua fraze si anume: Potrivit art. 6 din CEDO cu ref. la art 396 alin.2 Cpp , condamnarea se pronunta daca instanta constata dincolo de orice indoiala rezonabila ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savârsita de inculpat. Din actele dosarului instanta  de fond a apreciat ca exista o indoiala rezonabila cu privire la caracterul penal al actelor materiale savârsite de inculpati astfel incât dubiul profita acestora conform principiului “in dubio pro reo”.

O asemenea motivatie nu raspunde exigentelor unei hotarâri judecatoresti prin care o cauza penala sa se solutioneze sub toate aspectele deduse judecatii, deci implicit dreptului la un proces echitabil statuat de art. 6 din CEDO.

Din interpretarea probelor readministrate, indeosebi din cuprinsul hotarârii nr. 5/03.04.2003 a Bancii Nationale a României care a respins cererea de autorizare a Casei Centrale Creditul Românesc si a cooperativelor de credit afiliate, inclusiv F. Cooperativa de Credit VD, rezulta ca faptele inculpatilor intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor pentru care au fost trimisi in judecata.

Astfel, inculpatii PG si CC in calitate de reprezentanti ai persoanei juridice F Cooperativa de Credit VD au solicitat Bancii Nationale a României autorizarea functionarii acesteia in cadrul retelei cooperatiste formata din Casa Centrala Creditul Românesc si cooperativele de credit afiliate, in baza O.U.G. nr. 97/2000 privind organizatiile cooperatiste de credit.

Prin Hotarârea nr. 5/03.04.2003 Banca Nationala a României a respins cererea de autorizare a Casei Centrale Creditul Românesc si a cooperativelor de credit afiliate, inclusiv F Cooperativa de Credit VD.

Cu toate acestea insa, F Cooperativa de Credit VD nu a intrat niciodata in lichidare, inculpatul PG ignorând decizia B.N.R. si continuând sa efectueze activitati de acordare credite, respectiv atragere de depozite, atât de la persoane fizice cât si de la persoane juridice, in ciuda faptului ca indicatorul de solvabilitate al institutiei financiare se diminua in mod constant. Aceste imprejurari au condus, incepând cu luna noiembrie 2008, la imposibilitatea achitarii catre deponenti a sumelor de bani atrase in depozite, cu atât mai mult cu cât rezerva constituita la Banca Româna de Dezvoltare era una pur simbolica, de numai 7500 lei, care a fost folosita pentru achitarea datoriilor acumulate la bugetul consolidat al statului.

Potrivit disp. art 91 din OUG 99/2006  institutiile de credit, persoane juridice române, pot desfasura activitati prevazute in autorizatia acordata de BNR.

Potrivit disp. art 410 din OUG 99/2006 desfasurarea fara drept de activitati dintre cele prevazute de la art.5, alin 1, precum si inceperea desfasurarii de  activitatii specifice unei instituitii de credit fara a obtine autorizatie constituie infractiune.

Art. 5 alin 1 din acelasi act normative statueaza ca - Se interzice oricarei persoane fizice, juridice sau entitate fara personalitate juridica, ce nu este institutie de credit, sa se angajeze intr-o activitate de atragere de depozite sau de alte fonduri rambursabile de la public, intr-o activitate de emitere de moneda electronica ori intr-o activitate de atragere si/sau gestionare de sume de bani provenite din contributiile membrilor unor grupuri de persoane constituite in vederea acumularii de fonduri colective si acordarii de credite/imprumuturi din fondurile astfel acumulate pentru achizitionarea de bunuri si/sau servicii de catre membrii acestora.

Atragerea de catre inculpatii F Cooperativa de Credit VD si PG de depozite de la persoane fizice cât si juridice cu ajutorul inculpatului CC ulterior hotarârii BNR nr. 5/03.04.2003, intruneste pentru cei dintâi elementele constitutive ale infractiunii prev. de art 410 din OUG 99/2006, iar pentru cel de al doilea ale infractiunii de complicitate la  art. 410 din OUG 99/2006.

Potrivit art. 411 din OUG 99/2006 utilizarea neautorizata de catre o persoana a unei denumiri specifice unui institutii de credit cu  incalcarea disp. art. 6 constituite infractiune si se pedepseste cu Inchisoarea de la o luna la un an sau cu amenda.

Art. 6 din OUG 99/2006 prevede ca: Se interzice oricarei persoane, alta decât o institutie de credit autorizata, sa utilizeze denumirea de "banca" sau "organizatie cooperatista de credit", "cooperativa de credit", "casa centrala a cooperativelor de credit", "banca cooperatista", "banca centrala cooperatista", "banca ipotecara/banca de credit ipotecar", "banca de economisire si creditare in domeniul locativ", "institutie emitenta de moneda electronica" sau derivate ori traduceri ale acestor denumiri, in legatura cu o activitate, un produs sau un serviciu, cu exceptia cazului in care aceasta utilizare este stabilita sau recunoscuta prin lege sau printr-un acord international, sau când, din contextul in care este utilizata denumirea respectiva rezulta neindoielnic ca nu este vorba despre desfasurarea unei activitati bancare.

Filialele unei institutii de credit care functioneaza in România pot utiliza in denumirea acestora initialele, sigla, emblema, denumirea ori alte elemente de identificare ale institutiei de credit-mama.

Utilizarea in aceleasi conditii, fara a avea autorizatie de catre aceiasi inculpati a denumirii “Cooperativa de Credit”, intruneste pentru F. Cooperativa de Credit VD si PG elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 411 din OUG 99/2006, iar pentru CC ale infractiunii de complicitate la  art. 411 din OUG 99/2006, acesta din urma, ajutând ceilalti doi inculpati la utilizarea denumirii de Cooperativa de Credit.

Totodata activitatea de acordare credite, respectiv atragere de depozite, atât de la persoane fizice cât si de la persoane juridice, in conditiile in care nu exista nicio autorizare in acest sens, cât si in ciuda faptului ca indicatorul de solvabilitate al institutiei financiare se diminua in mod constant,  imprejurari ce au condus, incepând cu luna noiembrie 2008, la imposibilitatea achitarii catre deponenti a sumelor de bani atrase in depozite, indeplineste elementul material de prezentare ca adevarata a unei fapte mincinoase, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust. Prin aceasta activitate au fost cauzate pagube peroanelor care au depus respectivele sume.  

Astfel, sunt indeplinite si elementele infractiunii de inselaciune prev. de art. 215 alin. 1,2 si 3 Cod penal anterior. Alineatele 2 si 3 se regasesc in activitatea inculpatilor deoarece  acestia, cu prilejul incheierii contractelor „de credit” au folosit fraudulos numele de „Cooperativa de credit”, cât si mincinos calitatea lor de reprezentanti ai unei astfel de institutii.

In ceea ce priveste legea penala aplicabila in speta, Curtea a considerat ca  legea penala mai favorabila este cea de la momentul comiterii acestor infractiuni.

Pentru aceste considerente au fost admise cele doua apeluri, inculpatii persoane fizice au fost condamnati la pedepse cu inchisoarea iar inculpata persoana juridica la pedeapsa amenzii. Pentru aceasta din urma s-a dispus si pedeapsa complementara a dizolvarii, având in vedere ca  obiectul de activitate al acesteia a fost deturnat de catre inculpatii persoane fizice in scopul savârsirii de infractiuni. De asemenea au fost admise actiunile civile exercitate de persoanele vatamate.

 

 

(Judecator,Florentin Teisanu )