Acceptare tacita a succesiunii, Efectele declaratiei exprese ulterioare

Acceptare tacita a succesiunii in termenul prevazut de art. 700 Cod civil.  Efectele declaratiei exprese ulterioare a partii ca nu a inteles sa-si insuseasca calitatea de mostenitor.

Un principiu care opereaza cu caracter absolut in cazul acceptarii pure  si simple a  mostenirii este acela potrivit caruia succesibilul care a exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul legal nu mai poate reveni asupra alegerii facute, intrucat ca efect al unei asemenea acceptari in mod irevocabil i se consolideaza calitatea de mostenitor.

In literatura de specialitate s-a precizat ca in ipoteza in care succesibilul a savarsit fapte materiale care valoreaza acceptare tacita, efectul indirect al acestor fapte nu poate fi  anihilat printr-o declaratie  expresa ulterioara a acestuia ca nu a inteles sa-si insuseasca calitatea de mostenitor, deoarece o atare afirmatie nu are valoare fata de actele facute - protestatio contra actum non valet”( Decizia nr. 197/09.03.2011 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie).

 

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia nr. 197 din 9 martie 2011.

 

Prin decizia civila nr. 197/09.03.2011 Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul formulat de paratul B.I. impotriva deciziei civile nr.402 din  01 noiembrie 2010, pronuntata de  Tribunalul Dambovita, in contradictoriu cu intimata reclamanta S.M. ca nefondat pentru urmatoarele considerente:

Un principiu care opereaza cu caracter absolut in cazul acceptarii pure  si simple a  mostenirii este acela potrivit caruia succesibilul care a exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul legal nu mai poate reveni asupra alegerii facute, intrucat ca efect al unei asemenea acceptari in mod irevocabil i se consolideaza calitatea de mostenitor.

Desi s-a sustinut de  catre recurent ca reclamanta nu si-a exercitat dreptul de optiune succesorala in termenul prevazut de art.700 Cod  civil, afirmatiile acestuia au fost inlaturate pentru argumentele  expuse in cuprinsul deciziei.

Din raspunsurile paratilor la interogatoriul luat de reclamanta a rezultat ca aceasta foloseste un teren ce face  parte din succesiunea autorului sau, respectiv suprafata de 2057 mp incepand din anul 1990 si pana in prezent, iar o atare situatie a fost  confirmata si prin depozitiile martorilor M.A. si P.I.

Daca in timpul vietii autorului folosirea de catre reclamanta a suprafetei mentionate anterior, care era proprietatea tatalui sau, s-a realizat pe baza unui acord prealabil al acestuia,  este evident ca dupa decesul lui detinerea terenului de catre S.M. si folosirea  acestuia echivaleaza cu un act de  acceptare tacita a succesiunii, deoarece este vorba de un fapt pe care ea nu il putea savarsi decat in calitate de erede si din care rezulta indirect, dar neindoielnic intentia de acceptare a mostenirii, conform art.689 Cod civil. S-a considerat deci ca acest fapt material, savarsit in termenul de optiune succesorala, cu intentia de a angaja viitorul  a implicat o acceptare a mostenirii autorului ei,  intrucat reclamanta s-a comportat ca un proprietar, situatie in care nu poate fi primita critica recurentului in sensul ca intimata a devenit straina de succesiune.

In literatura de specialitate s-a precizat ca in ipoteza in care succesibilul a savarsit fapte materiale care valoreaza acceptare tacita, efectul indirect al acestor fapte nu poate fi  anihilat printr-o declaratie  expresa ulterioara ca nu a inteles sa-si insuseasca calitatea de mostenitor, deoarece o atare afirmatie nu are valoare fata de actele facute (protestatio contra actum non valet”).

Plecand de la aceste  considerente instanta a constatat ca din moment ce reclamanta a savarsit, in termen de 6 luni de la deschiderea succesiunii defunctului B.D., acte materiale care denotau intentia acesteia de acceptare tacita, pura si simpla a succesiunii tatalui ei, declaratia sa notariala  (data dupa expirarea termenului de optiune succesorala de 6  luni) inregistrata sub nr.402/1997 in sensul ca nu a efectuat nici un act de acceptare expresa sau tacita a succesiunii, este lipsita de relevanta, intrucat o atare afirmatie nu are valoare fata de actele facute.

Prin urmare, cata vreme s-a retinut ca reclamanta are calitate de mostenitor al defunctului, rezulta ca stabilirea cotelor s-a facut in mod corect, iar in atare context nu poate fi primita sustinerea recurentului in sensul ca s-a facut o aplicare gresita a dispozitiilor legale.

Pe cale de consecinta,  in raport de argumentele  expuse in precedent, Curtea de Apel a apreciat ca nu sunt incidente prevederile art.304  pct.9 Cod pr. civila invocate de parat in sustinerea recursului, motiv pentru care, in baza dispozitiilor art.312  alin.1 Cod pr. civila, l-a respins ca nefondat, mentinand ca legala decizia atacata.