Art. 584 cod civil. Actiune in granituire. Diferentiere fata de actiunea in revendicare.

 

Cod civil, art. 584

 

Actiunea in granituire, astfel cum este succint definita de art. 584 c.civ., este o actiune reala-imobiliara, petitorie si imprescriptibila avand  ca scop delimitarea proprietatilor invecinate, ea neimpunand reclamantului sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul.

 Cu alte cuvinte, cel ce solicita granituirea trebuie sa-si justifice proprietatea numai prin prezumtia legala de posesiune, iar in aceste conditii, granituirea, respectiv determinarea prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine, chiar stabilita prin hotarare judecatoreasca, nu constituie lucru judecat pentru portiunile de teren cu privire la care s-a constatat o imprejmuire si o contestatie.

Daca insa, cu ocazia granituirii reclamantul pretinde o parte determinata din terenul limitrof, sustinand ca vecinul ar detine-o fara drept, granituirea implica o revendicare, iar reclamantul trebuie sa-si dovedeasca dreptul sau

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia civila si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia civila nr. 96 din 9 februarie 2011.

                             

Prin decizia civila nr. 96/09.02.2011, Curtea de Apel Ploiesti a respins recursul formulat de parati impotriva deciziei civile nr. 443 pronuntata la 17 noiembrie 2010 de Tribunalul Dambovita, ca nefondat.

Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel a retinut printre altele ca in ceea ce priveste motivul de recurs referitor la incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 7 C.pr.civila, in sensul ca  hotararea atacata ar cuprinde  motive contradictorii, cata vreme, pe de o parte, se sustine  ca actiunea in granituire nu a avut caracter de revendicare, iar pe de alta parte, se analizeaza intinderea drepturilor de proprietate ale  partilor,  s-a constatat ca  instanta de fond  a mentionat, in mod expres, ca a analizat  conturul terenurilor partilor  in latura comuna litigioasa, si nu proprietatile  in sine, in acelasi fel raspunzand   si Tribunalul Dambovita cu ocazia analizarii cererii de apel a  paratilor-reclamanti.

Sub acest aspect, Curtea de Apel a retinut ca actiunea in granituire, astfel cum este succint definita de art. 584 c.civ., este o actiune reala-imobiliara, petitorie si imprescriptibila avand  ca scop delimitarea proprietatilor invecinate, ea neimpunand reclamantului sa-si dovedeasca dreptul sau de proprietate cu privire la portiunile de teren asupra carora cere a se stabili hotarul.

 Cu alte cuvinte, cel ce solicita granituirea trebuie sa-si justifice proprietatea numai prin prezumtia legala de posesiune, iar in aceste conditii, granituirea, respectiv determinarea prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine, chiar stabilita prin hotarare judecatoreasca, nu constituie lucru judecat pentru portiunile de teren cu privire la care s-a constatat o imprejmuire si o contestatie.

Daca insa, cu ocazia granituirii reclamantul pretinde o parte determinata din terenul limitrof, sustinand ca vecinul ar detine-o fara drept, granituirea implica o revendicare, iar reclamantul trebuie sa-si dovedeasca dreptul sau.

Or, in speta de fata, reclamantii nu au pretins  decat stabilirea  liniei de hotar, conform aliniamentului  gardului ce a existat anterior, si nicidecum nu au pretins  stabilirea  liniei de hotar pe un alt aliniament, catre proprietatea paratilor.

Raportat la cele de mai sus, in mod corect Tribunalul Dambovita a constatat ca instanta de fond a procedat la stabilirea hotarului real si trasarea acestuia  in functie de semnele de hotar stabilite prin aflarea celor mai vechi semne de hotar, dupa examinarea titlurilor de proprietate, ascultarea partilor, administrarea  probei cu martori  si a celei cu expertiza in specialitatea topografie.

De altfel, prin actiunea in granituire se urmareste reconstituirea hotarului real dintre doua fonduri, fiecare parte avand rolul de reclamant si parat, ceea ce le pune pe acelasi plan in ceea ce priveste sarcina probei, astfel incat, se constata ca nu au fost ignorate dispozitiile art. 1169 Cod civil, potrivit carora cel ce face  o propunere  inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Instantele anterioare au avut  in vedere  si actele de proprietate  prezentate de paratii recurenti, inclusiv  Planul de situatie  si amplasament aferent autorizatiei de constructie, dar au stabilit  ca acesta evidentiaza doar ca imobilul proprietatea fam. M.  trebuia amplasat la 0,50 m de hotar, fara a se putea  sti daca aceasta distanta  a si fost respectata cu ocazia ridicarii constructiei, astfel ca, nu au fost aplicate  in mod eronat  dispozitiile art. 1169 Cod civil, motiv pentru care,  nu sunt  incidente  in cauza  nici dispozitiile  art. 304 pct. 9 C.pr.civila.

Analizarea hotararii de partaj a reclamantilor  si raportului de expertiza  intocmit de expert A,  ce face parte  integranta  din decizia civila nr. 2063/16.11.2000 a Tribunalului Dambovita,  precum  si  a  suprafetelor  inscrise  in titlurile de proprietate ale partilor si calculul ( gresit in opinia recurentilor) celor ce ar fi detinute  in plus, nu s-au facut din perspectiva compararii titlurilor de proprietate specifice actiunii in revendicare, ci pentru verificarea aliniamentului liniei de hotar a celor doua proprietati invecinate, nefiind relevant, deci, daca inscrisurile de care s-au folosit partile ar fi avut caracter declarativ sau constitutiv de proprietate.

Ca atare,  nu sunt  incidente  nici dispozitiile art. 304 pct. 8 C.pr.civila, cata vreme instantele anterioare nu au analizat cererea dedusa judecatii, de granituire a proprietatii  partilor, ca fiind  o actiune  in revendicare, ci chiar au stabilit, in mod expres, ca delimitarea  liniei de hotar s-a facut  tinand  cont de posesia exercitata, de existenta semnelor exterioare care delimitau aliniamentul  vechiului gard, iar analiza titlurilor de proprietate ale partilor in cadrul administrarii probei cu inscrisuri,  s-a facut  in cadrul actiunii complexe de  interpretare a  probatoriilor administrate, si nicidecum  in vederea compararii acestora sub aspectul existentei titlurilor de proprietate.

Cata vreme argumentele  instantei  nu au vizat  intinderea dreptului de proprietate al partilor, ci au fost expuse tocmai pentru a  intari dovada exercitiului posesiei, caracteristica actiunii in granituire, nu se  poate constata  ca s-a  interpretat gresit actul juridic dedus judecatii sau ca s-a facut  o gresita aplicare a  principiului in dubio pro reo.

 

(Judecator

Mioara Iolanda Grecu)