Vatamarea ilicita a dreptului fundamental la respectarea vietii de familie

Cu toate ca reclamantul nu a indeplinit conditiile prevazute de art. 98 si 99 alin. 1 si 2 din Legea nr. 254/2013, instanta de fond in mod corect a retinut ca dreptul detinutului de a participa la ceremonia religioasa de inhumare a unei rude, in speta mama reclamantului, este o componenta a dreptului fundamental la respectarea vietii de familie, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului (
Cauza Konolos impotriva Romaniei, hotararea din 6 decembrie 2016
).

Prejudiciul moral suferit de catre reclamant este rezultatul vatamarii ilicite a dreptului fundamental la respectarea vietii de familie, ceea ce implica acordarea de daune morale pentru suferintele morale si psihice suferite de cel in cauza, fapt ce antreneaza raspunderea civila delictuala a paratului constand in acordarea unor drepturi banesti.

Cuantificarea daunelor morale acordate de catre instanta in cuantum de 1.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de catre reclamant s-a facut prin apreciere avand in vedere consecintele negative produse pe plan psihic, moral, importanta valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii si anume incalcarea dreptului fundamental la respectarea vietii private si de familie, conform art. 8 al. 1 din Conventie „Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale ”.

Art. 98 si 99 alin. 1 si 2 din Legea nr. 254/2013 Cauza Konolos impotriva Romaniei (hotararea din 6 decembrie 2016)

Art. 1349 Cod civil Art. 8 alin. 1 din Conventie

Prin cererea adresata acestei instante la data de 13 martie 2017 si inregistrata sub nr. .../88/2017, reclamantul [...], in contradictoriu cu paratii STATUL ROMAN PRIN MFP - DGFP GALATI - PRIN AJFP TULCEA - si PENITENCIARUL TULCEA, a solicitat daune morale in suma de 50.000 euro, intrucat i s-a incalcat dreptul de a participa la inmormantarea mamei sale, respectiv art. 99 alin.1 din Legea nr. 254/2013.

In motivarea cererii a aratat ca nu a fost vizitat de mama sa intrucat era bolnava, insa tinea legatura cu aceasta si cu familia sa, care s-a implicat ca reclamantul sa beneficieze de permisie.

In dovedirea actiunii reclamantul a depus la dosar in copie: CI, certificat de deces al mamei sale [...].

In aparare, paratul Penitenciarul Tulcea a depus la dosar intampinare, prin care solicita respingerea actiunii ca nefondata.

Arata paratul ca, prin cererea nr. 1070 din data de 20 februarie 2017, numitul [...] in calitate de frate al reclamantului, a solicitat acordarea recompensei permisiunii de iesire din penitenciar pentru participarea persoanei condamnate la inhumarea mamei din data de 22 februarie 2017.

In data de 21 februarie 2017, Comisia pentru acordarea recompenselor, persoanelor private de libertate a analizat cererea si a hotarat respingerea acesteia pentru neindeplinirea conditiilor prevazute de lege, retinand ca detinutul in cauza:

• Nu a avut o buna conduita deoarece de la data depunerii in penitenciar a fost sanctionat disciplinar de 2 ori pentru abateri disciplinare foarte grave (agresiuni asupra altor persoane private de libertate si detinere de obiecte interzise) prin hotararile nr. 349/17.06.2016 si 2/70/27.10.2016;
• Nu a dovedit staruinta in munca sau in cadrul activitatilor educative,

moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale, acesta neprimind creditele necesare ridicarii sanctiunilor disciplinare sau acordarii de recompense; de la data incarcerarii nu a muncit si nu a fost recompensat;

• Nu prezinta suficienta incredere ca nu va comite alte infractiuni, fiind

avute in vedere desele infractiuni savarsite, modul de savarsire (prin violenta, mai multi faptuitori);

• Este recidivist;
• Perioada mare de pedeapsa ramasa de executat pana la discutarea in Comisia de liberare conditionata (9 noiembrie 2018).

Cu privire la aspectele de drept, arata paratul ca, potrivit prevederilor art. 98-99 din Legea nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organelle judiciare in cursul procesului penal,

Art. 98:
Persoanelor condamnate care au o buna conduita si au dovedit staruinta in munca sau in cadrul activitatilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologica si asistenta sociala, al instruirii scolare si al formarii profesionale li se pot acorda urmatoarele recompense:

1. ridicarea unei sanctiuni disciplinare aplicate anterior;
2. suplimentarea numarului convorbirilor on-line;
3. suplimentarea drepturilor la pachete si/sau vizite;
4. suplimentarea dreptului la vizita intima, cu indeplinirea conditiilor prevazute la art. 69. cu exceptia alin. (1) lit. d);
5. permisiunea de iesire din penitenciar pentru o zi, dar nu mai mult de 15 zile

pe an;

6. permisiunea de iesire din penitenciar pe o durata de cel mult 5 zile, dar nu mai mult de 25 de zile pe an;
7. permisiunea de iesire din penitenciar pe o durata de cel mult 10 zile, dar nu mai mult de 30 de zile pe an.

2. Recompensele prevazute la alin. (1) lit. a) - e) pot fi acordate de o comisie formata din director, care este si presedintele comisiei, directorul adjunct pentru siguranta detinerii si regim penitenciar, directorul adjunct pentru educatie si asistenta psihosociala, la propunerea personalului care desfasoara activitati directe cu persoanele condamnate, cu avizul sefului sectiei unde sunt detinute. Secretariatul comisiei este asigurat de persoana numita in acest sens de directorul penitenciarului.
3. Recompensele prevazute la alin. (1) lit. f) si g) pot fi acordate de catre directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor, la propunerea comisiei prevazute la alin. (2).
4. Totalul zilelor acordate anual persoanelor condamnate pentru permisiunea de iesire din penitenciar nu poate depasi 30 de zile, in situatia schimbarii regimului de executare a pedepselor privative de libertate.
5. Directorul general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor poate dispune, in situatii temeinic justificate, anularea recompenselor acordate de comisia prevazuta la alin. (2).

ART. 99
-
(1) Permisiunea de iesire din penitenciar poate fi acordata, in conditiile art. 98. in urmatoarele cazuri:

1. prezentarea persoanei condamnate, in vederea ocupahi unui loc de munca dupa punerea in libertate;
2. sustinerea unui examen de catre persoana condamnata;
3. mentinerea relatiilor de familie ale persoanei condamnate;
4. pregatirea reintegrarii sociale a persoanei condamnate;
5. participarea persoanei condamnate la inhumarea sotului sau sotiei, unui copil, parinte, frate sau sora ori bunic sau bunica.

2. Permisiunea de iesire din penitenciar pe durata unei zile, pentru cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) - d), se poate acorda persoanelor condamnate care executa pedeapsa privativa de libertate in regim inchis.
3. Permisiunea de iesire din penitenciar pe o durata de cel mult 5 zile, pentru cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) - d), se poate acorda persoanelor condamnate care executa pedeapsa privativa de libertate in regim semideschis.
4.  Permisiunea de iesire din penitenciar pe o durata de cel mult 10 zile, pentru cazurile prevazute la alin. (1) lit. a) - d), se poate acorda persoanelor condamnate care executa pedeapsa privativa de libertate in regim deschis.
5. Permisiunea de iesire din penitenciar, pentru cazul prevazut la alin. 1 lit e) poate fi acordata, pe o durata de cel mult 5 zile, tuturor persoanelor condamnate, cu exceptia celor care executa pedeapsa privativa de libertate in regim de maxima siguranta, daca indeplinesc conditiile prevazute la art. 98 alin.

Conform dispozitiilor art. 213 din HG nr. 157 din 10 martie 2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.

La analizarea propunerilor, in vederea acordarii recompensei cu permisiunea de iesire din penitenciar, se are in vedere in ce masura detinutii:

1. au o conduita constant pozitiva: in cazul nostru, reclamantul nu are o

conduita constant pozitiva intrucat a fost sanctionat disciplinar de 2 ori pentru abateri deosebit de grave si nu a primit nici o recompensa;

2. sunt staruitori in munca: reclamantul nu a muncit;
3. participa active in cadrul activitatilor educative, culturale, terapeutice, de consiliere pasihologica si asistenta sociala, de instruire scolara si formare profesionala: participarea acestuia este neconvingatoare intmcat in urma activitatilor desfasurate nu a fost recompensat.

2. Permisiunea de iesire din penitenciar nu se acorda in cazurile in care detinulH se afla in una dintre urmatoarele situatii:

1. nu prezinta suficienta incredere ca nu mai comit alte infractiuni: cu privire la aceasta conditie, subliniaza paratul faptul ca numarul mare de infractiuni savarsite pentru care a fost condamnat sau a fost amendat nu poate determina membrii comisiei sa considere ca detinutul in cauza nu va comite alte infractiuni: indica si faptul ca reclamantul s-a sustras de la executarea pedepsei pentru o perioada de peste un an. fugind din tara, motiv pentru care a fost dat in urmarire si arestat in Italia;
2. sunt cercetati sau urmariti penal in alte cauze;
3. au pe rolul organelor judiciare cauze al caror obiect poate influenta conduita si comportamentul acestora pe perioada permisiunii de iesire din penitenciar;
4. sunt clasificati in categoria celor care prezinta risc pentru siguranta penitenciarului.

3. La verificarea intrunirii conditiilor de acordare a recompensei prevazute la alin. (1) se au in vedere si urmatoarele aspecte:

1. natura infractiunii savarsite - conform sentintelor penale atasate, reclamantul a savarsit o serie de infractiuni, dintre care o parte cu violenta, toate impreuna cu alti faptuitori;
2. durata pedepsei - se afla in executarea unei pedepse de 4 ani din care a executat numai 9

luni;

3. regimul de executare - executa pedeapsa in regimul inchis;
4. numarul si tipul recompenselor acordate anterior - nu a fost recompensat;
5. perioada executata, raportat la durata din pedeapsa ce mai trebuie executata pana la analizarea in comisia pentru liberare conditionata - este propozabilpentru liberare conditionata in data de 09 noiembrie 2018;
6. istoricul infractional - este recidivist, are trei condamnari si mai multe amenzi pentru savarsirea de infractiuni;
7. apartenenta la grupari de criminalitate organizata;
8. conduita la revenirea in penitenciar, dintr-o permisiune de iesire din penitenciar acordata anterior,
9. comportamentul avut inainte de arestare si modul in care detinutul este cunoscut in comunitate: vor fi avute in vedere, cu precadere, datele din dosarul individual al detinutului - astfel cum am indicat mai sus, detinutul in cauza s-a sustras de la executarea pedepsei fugind din tara;
10. mentinerea legaturilor cu membrii de familie, cu persoanele cu care au stabilite relatii asemanatoare relatiilor de familie, precum si cu comunitatea - conform istoricului vizitelor si a convorbirilor telefonice, de la primirea in custodia Penitenciarului Tulcea reclamantul nu a fost vizitat si nici nu a avut convorbiri telefonice cu mama sa;
11. existenta suspiciunilor cu privire la detinere, consum sau trafic de obiecte si substante interzise - prin hotararea comisiei de disciplina nr. 349/17.06.2016, a fost sanctionat pentru detinere de obiecte interzise (telefon mobil), fapta recunoscuta de reclamant in cadrul procedurii disciplinare.

Din normele legale indicate mai sus rezulta ca persoanele private de libertate pot beneficia de recompense numai daca indeplinesc conditiile enumerate in textile expuse. Astfel cum a indicat punctual, reclamantul nu a indeplinit o serie de conditii determinate de comportamentul sau inainte si din timpul executarii pedepsei privative de libertate. Comportamentul inainte de executarea pedepsei este profund antisocial, reclamantul avand in dese randuri probleme cu autoritatile ca urmare a savarsirii de infractiuni pentru care a fost sanctionat cu amenzi, sau cu pedepse privative de libertate.

Subliniaza faptul ca reclamantul este recidivist si ca pentru o perioada de peste 1 an, s-a sustras de la executarea unei pedepse privative de libertate prin parasirea tarii si stabilirea in Italia de unde a fost arestat. In executarea pedepsei, nu a incercat sa isi remedieze comportamentul, fiind sanctionat disciplinar pentru abateri extrem de grave (agresiuni asupra altor persoane private de libertate si detinere de obiecte interzise), nu a fost recompensat si nu a muncit.

Acest tip de comportament denota faptul ca reclamantul nu a inteles sa respecte normele legale in vigoare si nu doreste reintegrarea sociala dupa executarea pedepsei privative de libertate.

Potrivit legislatiei executional-penale, acordarea recompenselor persoanelor private de libertate nu reprezinta un drept. Conform dispozitiilor Legii nr. 254 din 19 iulie 2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (art. 98), recompensele pot fi acordate, in acest sens este si practica judiciara in conformitate cu care acordarea recompenselor nu poate fi considerat un drept ai persoanelor private de libertate, ci o vocatie, in situatia indeplinirii tuturor conditiilor legale.

Pentru a fi declansata raspunderea civila delictuala a institutiei in temeiul art. 1349 Cod civil, se cer a fi intrunite cumulativ cele patru conditii sau elemente constitutive, si anume; existenta unui prejudiciu, existenta unei fapte ilicite, existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si existenta vinovatiei celui care a cauzat prejudiciul.

Elementele raspunderii civile delictuale trebuie probate in totalitate pentru ca este necesara indeplinirea cumulativa a acestora:

12. existenta unui prejudiciu; cu privire la acest aspect trebuie demonstrat in ce masura acesta este si cuantificabil raportat la aspectele invocate de reclamant;

2. existenta unei fapte ilicite, respectiv in ce masura unitatea parata a actionat in afara cadrului legal si care sunt actiunile concrete in acest sens;
3. existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu:
4. existenta vinovatiei unitatii parate sau in ce masura pot fi imputate aspectele mentionate unei unitati penitenciare.

Arata paratul ca acordarea de daune depinde de probarea cu certitudine a elementelor raspunderii civile delictuale si de analizarea situatiei de fapt. Considera ca trebuie apreciate elementele prevazute mai sus, mai ales faptul ca reclamantul doreste in aceasta cauza sa speculeze o situatie obiectiva, in scopul obtinerii unor sume de bani.

In ceea ce priveste cuantumul daunelor morale, considera paratul ca aceasta problema nu poate fi redusa la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale, ci dimpotriva, ea presupune o evaluare si o apreciere complexa a aspectelor supuse judecatii.

Chiar daca prejudiciul moral nu poate fi evaluat pe baza unor criterii concrete, totusi nu se poate retine valoarea solicitata de catre reclamant deoarece, daca ar fi asa, determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lasata doar la aprecierea subiectiva a persoanei interesate.

Acordarea prejudiciului moral semnifica o reparatie morala de principiu, iar in lipsa unor criterii legale de determinare a cuantumului unor astfel de despagubiri, practica judiciara a stabilit ca despagubirile morale nu trebuie sa constituie un motiv de imbogatire fara justa cauza. In aprecierea cuantumului daunelor morale literatura si practica de specialitate au in vedere importanta valorilor lezate, dar si persoana care sufera vatamarea.

Valoarea, asa cum este ea analizata in doctrina, are nu numai un continut obiectiv, fiind expresia unor cerinte sau necesitati umane, ci si un continut subiectiv, constand in pretuirea data de catre subiect acestei valori, prejudiciul fiind cu atat mai important cu cat valoarea lezata este mai importanta pentru partea vatamata. In cazul de fata, se poate retine aspectul ca reclamantul nu a fost vizitat nici macar o data de mama acestuia de la data arestarii si nu a avut convorbiri telefonice cu aceasta.

Paratul Statul Roman - Prin Ministerul Finantelor Publice - D.G.R.F.P. Galati - A.J.F.P. Tulcea a depus la dosar intampinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.

Arata paratul ca din documentele existente la dosarul cauzei rezulta ca reclamantul nu a depus probe pentru a solicita obligarea paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, la plata despagubirilor materiale.

Considera ca nu se poate solutiona pricina dedusa judecatii numai pe baza afirmatilor reclamantului intrucat “
actori incumbitprobatio
”.

Reclamantul trebuie sa-si dovedeasca pretentiile prin probe, astfel cum prevede Codul Civil, revenindu-i sarcina probei: “
Cel care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca, in afara de cazurile anume prevazute de lege
”.

Ca regula generala, art. 1169 din Codul civil statueaza ca cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Cu privire la daunele morale, potrivit art. 1349 din noul Cod civil,
orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunzand de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral.

Insa reclamantul, in actiunea dedusa judecatii, nu face proba prejudiciului moral, iar pentru acordarea unor daune morale, este necesar ca cel ce pretinde daune morale sa produca un minimum de argumente si indicii din care sa rezulte in ce masura drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate, mai mult decat atat, rezulta faptul ca reclamantul a beneficiat de acea zi libera, in data de

2017. cand a fost inmormantata defuncta.

Pentru acordarea daunelor morale este nevoie de existenta unor elemente probatorii adecvate, de natura sa permita instantei gasirea unor criterii de evaluare a intinderii acestora, nefiind suficienta libera exprimare a reclamantului, bazata pe gradul de percepere de catre instanta de judecata al universului psihic al fiecarei persoane.

Desigur nu se pot administra probe materiale pentru dovedirea cuantumului daunelor morale, desi acest lucru nu este exclus.

Aprecieri asupra intinderii prejudiciului moral.

In legatura cu natura daunelor morale, asa cum se desprinde din literatura juridica si din practica judiciara, acestea, in principiu, nu se concretizeaza intr-o stare de fapt, ci se mentin la nivelul trairilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci cand existenta lor este evidenta, de regula nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morala fiind extranee realitatilor materiale si intinderea ei nu poate fi deterninata decat prin aprecieri, desigur nu arbitrar, si nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective in care rolul hotarator il are posibilitatea de orientare a instantei in cunoasterea sufletului uman si a reactiilor sale.

In ceea ce priveste despagubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, in absenta unor probe materiale judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele suferite de partea vatamata, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala. Cat priveste intinderea prejudiciului este evident ca aceasta nu poate fi cuantificata potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel incat in functie de imprejurarile concrete ale spetei, statuand in echitate, instanta urmeaza sa acorde despagubiri apte sa constituie o satisfactie echitabila.

Tot sub acest aspect, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

Ca o concluzie asupra celor aratate mai sus, considera paratul ca, in primul rand, reclamantul formuleaza o actiune in justitie pentru repararea prejudiciului moral urmarind sa se imbogateasca pe cale judiciara, iar in al doilea rand, ca pentru existenta prejudiciului moral pretins cat si cu privire la suma ce urmeaza a fi acordata cu titlu de satisfactie echitabila, reclamantul nu a facut proba prejudiciului moral, fapt care nu dovedeste fapta ilicita de natura a produce prejudiciul moral pretins.

Solutionand pe fond cauza, Tribunalul Tulcea a pronuntat sentinta civila nr. 1487 din 21 septembrie 2017, prin care a admis actiunea formulata de reclamantul [...] in contradictoriu cu paratii Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala a Finatelor Publice Galati, prin Administratia Judeteana a Finantelor Publice Tulcea si Penitenciarul Tulcea.

Au fost obligati paratii in solidar sa plateasca reclamantului suma de 1.000 euro in echivalent la data platii cu titlu de daune morale.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut ca reclamantul [...] se afla in executarea unei pedepse privative de libertate de 4 ani si 3 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de furt calificat.

Cu cererea nr. 1070 din 20 februarie 2017, numitul [...], in calitate de frate al reclamantului a solicitat acordarea recompensei permisiunii de iesire din penitenciar pentru participarea persoanei condamnate la inmormantarea mamei sale, la data de 22 februarie 2017.

La data de 21 februarie 2017, s-a intrunit Comisia pentru acordarea recompenselor persoanelor private de libertate si a analizat cererea si a hotarat respingerea, cu motivarea ca nu indeplineste conditiile prevazute de art. 98 si 99 al. 1 si 2 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de liberate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal.

Instanta analizand cererea formulata a retinut ca dreptul detinutului de a participa la ceremonia religioasa de inhumare a mamei sale este o componenta a dreptului fundamental la respectarea vietii de familie astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului
(Cauza Kanalas impotriva Romaniei, hotararea din 6 decembrie 2016).

In acest sens, dispozitiile Legii nr. 254/2013 trebuie interpretate in lumina articolului 8/3 din Conventie, precum si in lumina principiului respectarii demnitatii umane si a vietii de familie (astfel cum impune art. 4 din aceasta lege potrivit cu care ”pedepsele si masurile privative de libertate se executa in conditii in care sa asigure respectarea demnitatii umane”.

A mai retinut ca in speta sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1349 cu privire la raspunderea civila delictuala (fapta ilicita si prejudiciu) in sensul ca nerespectarea de catre Penitenciarul Tulcea a dreptului reclamantului de a participa la inmormantarea mamei sale constituie fapta ilicita, cauzandu-i prin aceasta un prejudiciu moral, constand in consecinte negative produse pe plan psihic, moral, fapt pentru care i-au fost acordate despagubiri morale in suma de 1.000 euro.

In termen legal, impotriva sentintei civile nr. 1484 din 21 septembrie 2017, pronuntata de Tribunalul Tulcea au declarat apel paratii ca fiind nelegala si netemeinica.

Apelul declarat de paratul Penitenciarul Tulcea critica solutiei se refera la urmatoarele:

1. A invocat exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Penitenciarului Tulcea.

Reclamantul [...] in virtutea principiului disponibilitatii a inteles sa cheme in judecata numai Statul Roman precizand expres ca doreste exclusiv sa se judece cu Statul Roman, cu toate acestea, instanta de judecata a dispus introducerea fortata a Penitenciarului Tulcea in proces, fara a pune in discutie contradictorie a partilor.

Procedand in acest mod, instanta de fond a incalcat dispozitiile art. 78 Cod procedura civila.

Cu privire la fondul cauzei, apelantul parat Penitenciarul Tulcea sustine ca instanta de fond a aplicat gresit prevederile hotararii pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Konolos impotriva Romaniei si nu a motivat temeinic hotararea apelata.

Prin urmare au fost incalcate prevederile art. 8 din Conventie.

In cauza de fata instanta de fond a considerat in mod eronat ca dreptul de a beneficia de permisiuni de iesire este un drept absolut si, in consecinta, nu realizeaza o analiza a existentei conditiilor de acordare a permisiunii de iesire din penitenciar, concluzionand direct, fara nici un fel de argumente, ca au fost incalcate dispozitiile art. 8 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si poate fi declansata raspunderea civila delictuala a Penitenciarului Tulcea.

Considera ca instanta de fond trebuia sa analizeze, in acelasi mod ca si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in Cauza Kanalas impotriva Romaniei, daca cererea de acordare a permisiunii de iesire din penitenciar era temeinica si legala si daca Penitenciarul Tulcea a incalcat legislatia nationala si Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale.

Comisia de acordare a recompenselor a fost cea care in mod legal a constatat neindeplinirea conditiilor prevazute de lege si a respins cererea de iesire din penitenciar pentru a participa la inmormantarea mamei sale.

Apelantul mai sustine ca instanta de fond nu a motivat temeinic conditiile raspunderii civile delictuale, iar sentinta apelanta nu cuprinde criteriile dupa care a cuantificat despagubirile pentru prejudiciul moral suferit de reclamant.

Pentru cele relatate a solicitat admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate si pe fond, respingerea actiunii ca nefondata.

Apelul declarat de catre Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice - Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati prin Administratia Judetena a Finantelor Publice Tulcea.

Motiveaza apelul aratand instanta de fond a acordat reclamantului suma de 1.000 euro, echivalent in lei la data platii efective fara a pune in vedere sa achite taxa de timbru la valoarea pretentiilor astfel cum prevad dispozitiile art. 3 alin. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013.

Din documentele existente la dosarul cauzei depuse de catre reclamant, rezulta ca acesta nu a depus inscrisuri suficiente pentru ca paratii sa fie obligati la plata despagubirilor morale.

Sustine ca nu se putea solutiona cauza numai in baza afirmatiilor reclamantului „
actori incumbitprobatio
”, cel care face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca.

Or, in speta nu s-a facut dovada indeplinirii conditiilor legale prevazute de art. 1349 Cod civil si nu a fost probat prejudiciul pentru acordarea de daune morale precum si intinderea acestuia.

Pentru cele relatate, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea in tot a sentintei apelate si pe fond respingerea actiunii ca nefondata.

Analizand sentinta apelata in baza motivelor de apel formulate, curtea constata urmatoarele:

1. Cu privire la apelul declarat de catre Penitenciarul Tulcea.

Unul din motivele de apel invocate se refera la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a Penitenciarului Poarta Alba.

Art. 36 Cod procedura civila:
„Calitatea procesuala rezulta din identitatea dintre parti si subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecatii. Existenta sau inexistenta drepturilor si a obligatiilor afirmate constituie o chestiune de fond”

Pentru exercitarea actiunii civile nu este suficient sa se justifice existenta capacitatii procesuale, deoarece se apreciaza, de regula, in principiu aratand daca poti sau nu, sa stai in orice

proces civil. Dar atunci cand este vorba de un anumit proces in afara de capacitate trebuie justificata si indreptatirea de a figura in acel proces ca reclamant sau parat, deci partile trebuie sa aiba si „calitate procesuala”. Aceasta notiune era folosita in doctrina si jurisprudenta si este mentionata expres in noul cod de procedura civila, in art. 32 si art. 36.

Reclamantul, fiind cel care declanseaza actiunea civila prin introducerea cererii de chemare in judecata, trebuie sa justifice atat calitatea procesuala activa, cat si calitatea procesual pasiva a paratului. Potrivit art. 194 lit. c) Cod procedura civila, reclamantul trebuie sa indice obiectul cererii (adica ceea ce pretinde), iar lit. d) a aceluiasi text pretinde aratarea motivelor de fapt si de drept pe care se intemeiaza cererea. Prin aceste elemente, reclamatul justifica indreptatirea sa de a introduce cererea impotriva paratului, deci calitatea procesual activa si pasiva.

Exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului Penitenciarul Poarta Alba invocata in apel, este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie, ce poate fi invocata din oficiu de instanta.

Verificarea calitatii procesual pasive in persoana paratului are prioritate in raport de orice aspecte legate de fondul cauzei, cum este acela de existenta dreptului reclamantului de a participa la inhumarea mamei sale.

In speta, reclamantul [...] a chemat in judecata in calitate de parat, numai Statul Roman cu motivarea ca Penitenciarul Tulcea i-a incalcat dreptul de a participa la inmormantarea mamei sale, la data de 22 februarie 2017.

In doua randuri, reclamantul a precizat ca intelege sa se judece numai cu Statul Roman ori instanta de judecata, nesocotind principiul disponibilitatii care guverneaza procesul civil, a introdus in cauza, in calitate de parat, Penitenciarul Tulcea fara a pune in discutia contradictorie a partilor, introducerea acestei parti.

Procedand in acest mod, a incalcat dispozitiile art. 78 Cod procedura civila.

Or, in speta din cererea de chemare in judecata, astfel cum s-a mentionat, reiese fara echivoc faptul ca reclamantul a chemat in judecata numai Statul Roman, fapt ce mai rezulta din precizarile facute ulterior.

In atare situatie, Curtea constata ca Penitenciarul Tulcea nu are calitate procesuala pasiva de a sta in proces in calitate de parat.

Pentru aceste considerente, in baza art. 480 al. 1 Cod procedura civila, va admite apelul formulat de Penitenciarul Tulcea, va constata ca nu are calitate procesual pasiva, va schimba in parte sentinta apelata si va respinge actiunea formulata de reclamant impotriva paratului Penitenciarul Tulcea, ca fiind indreptata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.

Cu privire la motivele invocate de catre paratul Penitenciarul Tulcea la fondul cauzei, nu vor fi analizate, avand in vedere ca s-a constatat ca acesta nu are calitate procesual pasiva de a sta in proces.

Apelul formulat de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Galati prin Administratia Judetena a Finantelor Publice Tulcea.

Referitor la primul motiv de apel, pentru ca reclamantul sa achite taxe de timbru la valoarea obiectului actiunii potrivit dispozitiilor art. 3 al. 1 lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele de timbru, curtea prin incheierea din data de 19 martie 2018 a stabilit in sarcina reclamantului o taxa judiciara de timbru in suma de 5.655 lei.

La data de 17 aprilie 2018, reclamantul [...] a formulat cerere de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru in cuantum de 5.655 lei, conform dispozitiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Solutionand cererea formulata prin incheierea din data de 11 mai 2018, s-a dispus scutirea intimatului reclamant de la plata taxei de timbru in cuantum de 5.655 lei.

Cu privire la celelalte motive de apel, Curtea constata:

Reclamantul [...] a investit instanta cu o actiune civila in contradictoriu cu paratul Statul Roman solicitand obligarea acestuia la plata daunelor morale in cuantum de 50.000 euro, ca urmare a incalcarii dreptului de a participa la inmormantarea mamei sale la data de 22 februarie 2017.

In acest sens, a fost formulata o cerere de catre [...], fratele sau, prin intermediul caruia a solicitat acordarea recompensei permisiunii de iesire din penitenciar pentru participarea persoanei condamnatului la inhumarea mamei sale.

Solutionand cererea formulata, Comisia pentru acordarea recompenselor persoanelor private de libertate i-a respins cererea cu motivarea ca, in speta, reclamantul nu a indeplinit conditiile prevazute de art. 98 si art. 99 alin. 12 din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor si a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal, in sensul ca nu a avut o buna conduita de la data depunerii in penitenciar, nu a dovedit staruinta in munca, sau in cadrul activitatilor educative; nu prezinta suficienta incredere ca nu va comite alte infractiuni; este recidivist si mai are o perioada mare din pedeapsa ramasa de executat.

Cu toate ca reclamantul nu a indeplinit conditiile prevazute de art. 98 si 99 alin. 1 si 2 din Legea nr. 254/2013, instanta de fond in mod corect a retinut ca dreptul detinutului de a participa la ceremonia religioasa de inhumare a unei rude, in speta mama reclamantului, este o componenta a dreptului fundamental la respectarea vietii de familie, astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului
(Cauza Konolos impotriva Romaniei, hotararea din 6 decembrie 2016).

In atare situatie, dispozitiile Legii nr. 254/2013 trebuie interpretate in sensul dispozitiilor art. 8/3 din Conventie, precum si in lumina respectarii principiului respectarii demnitatii umane si a vietii de familie, astfel cum prevad dispozitiile art. 4 din aceasta lege, potrivit cu care „pedepsele si masurile privative de libertate se executa in conditii care sa asigure respectarea demnitatii umane”.

Cele mentionate mai sus atrag raspunderea civila delictuala a Statului Roman prevazuta de art. 1349 Cod civil, potrivit caruia:

„(1) Orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane.

(2) Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral

In speta, conform dispozitiilor legale mentionate, curtea constata ca in speta sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, intre actiunea ilicita si prejudiciu existand o legatura de cauzalitate.

Fapta ilicita consta in nerespectarea dreptului reclamantului de a participa la inmormantarea mamei sale, cauzandu-i acestuia un prejudiciu moral constand in producerea de consecinta negative pe plan psihic, moral.

Prejudiciul moral suferit de catre reclamant este rezultatul vatamarii ilicite a dreptului fundamental la respectarea vietii de familie, ceea ce implica acordarea de daune morale pentru suferintele morale si psihice suferite de cel in cauza, fapt ce antreneaza raspunderea civila delictuala a paratului constand in acordarea unor drepturi banesti.

Acordarea acestor drepturi banesti persoanei indreptatite, in speta reclamantului intimat, inseamna de fapt o reparare baneasca a daunelor morale suferite.

Doctrina juridica romana si practica judiciara admit repararea baneasca a daunelor morale, deoarece considera ca indemnizatia acordata persoanei vatamate, desi nu poate repara propriu-zis prejudicial moral cauza, da totusi o anumita satisfactie compensatorie acesteia. Or, din moment ce persoana vatamata este indreptatita la o asemenea satisfactie, acordarea indemnizatiei banesti devine necesara si aceasta fara a deosebi daca hotararea instentei de judecata se va motiva numai pe baza principiilor raspunderii civile delictuale, sau si cu ale acelora referitoare la ocrotirea personalitatii umane.

Repararea daunelor morale prin indemnizatii banesti este eficienta deoarece, intr-adevar, sumele de bani acordate persoanelor vatamate sunt capabile sa ofere acesteia o satisfactie compensatorie de natura a-i usura suferintele fizice, sau psihice. Este eficienta repararea baneasca si pentru ca aceste mijloace banesti pot fi folosite pentru repararea oricarui tip de prejudiciu moral.

In speta, cuantificarea daunelor morale acordate de catre instanta in cuantum de 1.000 euro pentru prejudiciul moral suferit de catre reclamant s-a facut astfel cum a retinut instanta de fond, prin apreciere, avand in vedere consecintele negative produse pe plan psihic, moral, importanta valorilor lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii si anume incalcarea dreptului fundamental la respectarea vietii private si de familie, conform art. 8 al. 1 din Conventie „Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale”.

Cuantumul sumei de 1.000 euro destinat repararii daunelor morale a fost stabilit corect prin apreciere, fara exagerari, independent de imprejurarea ca prejudiciile morale nu pot fi evaluate in bani.

Pentru considerentele expuse, Curtea in baza art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.

Decizia civila nr. 89/C/14.05.2018 Judecator redactor Vanghelita Tase