Solicitare recunoastere drept de proprietate asupra unui teren  

Art. 14 si 15 din Legea nr.213/1998 Art. 5 si 20 din Legea nr. 15/1990.

Art. 3 din H. G. nr. 834/1991

In conformitate cu disp.art.20 alin.2 din Legea nr.15/1990, „bunurile din patrimoniul societatilor comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu acest titlu ”.

Ca exceptie de la regula mai sus-mentionata o constituie H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea si evaluarea unor terenuri detinute de societatile comerciale cu capital de stat.

Terenurile ce fac parte din domeniul statului au un caracter inalienabil, astfel ca nu se pot constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

In Legea nr.213/1998 (art.14 si 15) s-a prevazut modalitatea in care reclamanta isi poate valorifica cele solicitate in prezenta actiune, respectiv prin incheierea unui contract de inchiriere.

Decizia civila nr. 686/17.12.2015 Dosar nr. 515/36/2015

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 19.08.2013 reclamanta SC [...] SA a chemat in judecata pe parata [...] SA si Statul Roman, prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand instantei, in principal, recunoasterea dreptului de proprietate al reclamantei asupra suprafetei de 167.879 mp situata in Portul Midia si dispunerea inscrierii in Cartea Funciara a orasului Navodari a dreptului de proprietate asupra terenului indicat si radierea corespunzatoare a mentiunilor privind dreptul de proprietate al Statului Roman asupra aceleiasi suprafete de teren.

In subsidiar, reclamanta a solicitat recunoasterea unui drept de superficie asupra terenului aferent constructiilor - proprietatea sa, edificate in zona Portului Midia si a unui drept de servitute legala de trecere pietonala si auto pentru accesul la constructiile aflate in proprietatea acesteia.

In motivarea cererii reclamanta a aratat ca [...] a fost edificata incepand cu anul 1983, conform autorizatiei nr... ./06.05.1983 al fostului Sfat Popular al Municipiului Constanta.

Investitia a fost aprobata prin Decret al Consiliului de Stat si a fost realizata pe o platforma de aproximativ 24,6 Ha recuperate din mare cu ajutorul lucrarilor de indiguire si umplutura. Din acestea, 16,7 ha sunt ingradite si destinate exclusiv deservirii [...], fiind absolut necesare functionarii acesteia.

Beneficiarul lucrarilor a fost [...] - Bucuresti, acestea trecand in administrarea directa a acesteia, asa cum rezulta din anexele la Decretul Consiliului de Stat prin care s-a decis demararea investitiei.

Potrivit Legii 15/1990, [...] s-a transformat in societate comerciala pe actiuni, cu capital de stat, prin Hotararea 1320/1990. In baza art.20 alin.2 din aceasta lege, dreptul anterior de administrare s-a transformat in drept de proprietate asupra bunurilor aflate in patrimoniul societatii.

Terenul aferent [...], proprietatea [...] nu este aferent domeniului public.

Potrivit Constitutiei Romaniei, reprezinta domeniul public numai “bogatiile de interes public ale subsolului, spatiul aerian, apele cu potential energetic valorificabil, de interes national, plajele, marea teritoriala, resursele naturale ale zonei economice si ale platoului continental, precum si alte bunuri stabilite de legea organica”.

De asemenea, Legea nr. 218/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, pct.22 din lista anexa, identifica ca fiind de domeniul public numai constructiile hidrotehnice portuare pentru acostarea navelor si pentru alte activitati din navigatia civila. Ori, terenul aferent [...] nu are functionalitatea prevazuta de legea privind proprietatea publica si nu se incadreaza in prevederile acesteia. Constructiile hidrotehnice portuare sunt constructiile edificate in scopul realizarii transporturilor pe ape si se compun din bazine portuare, cheiuri de acostare a navelor si digurilor de protectie.

Nici HG 393/1992 privind trecerea unor constructii hidrotehnice in administrarea Regiei Autonome [...] Constanta nu conduce la concluzia ca terenul ce deserveste [...] ar apartine domeniului public, deoarece notiunea de constructie hidrotehnica este clar definita, in timp ce baza aflata in proprietatea reclamantei este una compusa din constructii zootehnice (hale pentru adapostul si hranirea animalelor, depozitele de furaje, padocuri), platforme pietruite si betonate, toate acestea neputand fi incluse in domeniul public si nu intra in categoriile ce atrag domenialitatea publica.

De altfel, [...] nu a fost inclusa in anexa 2 la HG nr.517/1998 privind delimitarea bunurilor proprietate publica aflate in administrarea RA [...] Constanta, nefiind constructie hidrotehnica.

SC [...] SA a aportat [...] (constructii si teren in suprafata de 16,7 ha) ca participatie la societatea [...] SA in anul 1992, la infiintare si in 1994, prin majorare de capital social prin aport in natura.

Terenul in cauza, care deserveste [...] este evidentiat in situatia de predare a mijloacelor fixe constituite de SC [...] SA ca aport in natura la momentul majorarii capitalului social al SC [...] SA, fiind mentionat sub denumirea “sistematizare pe verticala”, sub aceeasi denumire figurand si in inventarul contabil al SC [...] SA.

Intemeindu-se pe aparenta ce decurge din amplasarea [...] in zona Portului Midia, [...] SA Constanta a intabula in CF dreptul de proprietate asupra suprafetei de 16,7 ha, considerand in mod gresit ca terenul in cauza ar fi domeniul public, proprietate publica a statului roman.

In subsidiar, arata reclamanta, daca se ajunge la concluzia ca terenul este proprietate publica, trebuie recunoscut in favoarea reclamantei un drept de superficie, in calitate de titulara a dreptului de proprietate asupra constructiilor.

Constructiile s-au realizat in contextul in care beneficiarul era [...], agent economic de stat. La acel moment statul era indiscutabil proprietarul ambelor elemente - teren si constructii, astfel incat nu ne aflam in ipoteza constructiilor edificate pe terenul altuia. Solutia este conforma dispozitiilor art.693 alin.2 NCC, dar si potrivit practicii judiciare instituite sub imperiul Codului civil de la 1864.

In drept s-au invocat dispozitiile Legii 15/1990, art.963 NCCiv si art.617 si urm. NCCiv.

Prin intampinare, parata [...] SA Constanta a indicat ca titular al dreptului litigios Statul Roman.

Se arata in motivare ca, prin Sentinta civila nr.89/CA/19.04.2011 Curtea de Apel Constanta a dezlegat in mod irevocabil problema de drept in sensul ca a stabilit ca cele 16,6 ha care fac obiectul prezentei cereri se supun prevederilor HG nr.393/1992, in sensul ca acestea au caracter de domeniu public.

Intreaga infrastructura portuara face parte din categoria bunurilor proprietate publica a statului, asa cum acestea sunt prevazute in mai multe acte normative: Constitutia Romaniei - art.136, Legea 213/1998 - art.3 alin.2, Legea fondului funciar 18/1991 - art.5.

Intreaga infrastructura portuara, reprezinta bunuri apartinand domeniului public al statului, fiind cuprinse si mentionate in HG nr.1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului. Conform acestei hotarari de guvern, suprafata de 210 ha din Portul Midia, reprezinta teritorii castigate asupra marii, avand alocat nr. MF 3397 iar terenul de 7.991 mp reprezinta teritoriu aferent constructiilor de acostare avand alocat nr. MF 33975.

In baza HG 517/1998 privind infiintarea [...] Constanta SA si a OUG 54/2006 [...] SA Constanta a preluat in administrare aceste terenuri, avand insa obligatia de a indica titularul dreptului - respectiv Statul Roman.

Parata a invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, motivat de imprejurarea ca, prin sentinta civila nr.89/CA/19.04.2001 Curtea de Apel Constanta a dezlegat in mod irevocabil problema de drept in sensul ca a stabilit ca cele 16,7 ha care fac obiectul prezentei cereri se supun prevederilor HG nr.393/1992, in sensul ca acestea au caracter de domeniu public.

In raport de aceeasi sentinta, parata a invocat si exceptia puterii de lucru judecat, in sensul ca instanta a statuat anterior asupra acestei probleme de drept.

De asemenea, parata a invocat exceptia inadmisibilitatii in ceea ce priveste recunoasterea dreptului de superficie, in raport de dispozitiile art.136 din Constitutia Romaniei, conform carora bunurile proprietate publica sunt inalienabile, iar ca urmare a acestui caracter devine si insesizabil.

Mai mult decat atat dreptul de superficie invocat de reclamanta nu se intemeiaza pe nici unul din modurile prevazute de lege pentru nasterea acestui drept.

Prin regulator de competenta, respectiv prin sentinta civila nr.1/MF/12.05.2014, Curtea de Apel Constanta a stabilit competenta de solutionare a acestei cauze in favoarea Sectiei a II-a civile a Tribunalului Constanta.

Prin sentinta civila nr. 780/20 martie 2015, Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, a respins cererea principala avand ca obiect revendicare imobiliara formulata de reclamanta SC [...] SA, in contradictoriu cu paratii [...] SA si STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA si GUVERNUL ROMANIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL, ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa; a admis exceptia inadmisibilitatii capatului subsidiar si a raspuns capatul de cerere subsidiar ca inadmisibil.

In temeiul art.248 NCPC, instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiilor invocate.

Astfel, instanta a constatat, ca premisa necesara solutionarii exceptiilor invocate, ca suntem in prezenta unei actiuni in revendicare. Desi reclamanta nu a folosit acest termen, avand in vedere, asa cum reiese din sustinerile partilor, ca o buna perioada de timp a avut folosinta nestingherita asupra acestui teren, cel putin pana la momentul litigiului ce a facut obiectul dosarului 170/CA/2001 al Curtii de Apel Constanta, in prezent reclamanta nu are decat o detentie asupra acestui teren, asa cum ea insasi a afirmat, fiind nevoita sa incheie un contract de inchiriere a terenului cu parata [...] SA Constanta.

Pentru analiza dreptului de proprietate al reclamantei trebuie plecat de la legile care au reglementat transformarea societatilor de stat in societati comerciale si dreptul de proprietate pe care acestea l-au dobandit asupra diverselor bunuri.

Conform art.20 alin.2 din Legea 15/1990 “
Bunurile din patrimoniul societatii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu alt titlu.”

Asadar legiuitorul a prevazut, ca regula, trecerea in proprietatea societatilor infiintate prin aceasta lege a bunurilor aflate in inventarul acestora la momentul constituirii, drept ce urma sa constituie capitalul social al acesteia si, ca exceptie, dobandirea altor drepturi asupra unor categorii de bunuri.

Exceptia principala de la aceasta regula a fost tocmai dreptul de proprietate asupra terenului, care a primit o reglementare separata, prin HG 834/1991 privind stabilirea si evaluarea unor terenuri detinute de societatile comerciale cu capital de stat.

Potrivit art.1 din HG 834/1991 „Terenurile aflate in patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat la data infiintarii acestora, necesare desfasurarii activitatii conform obiectului lor de activitate, se determina, pentru societatile comerciale infiintate prin hotarare a Guvernului, de catre organele care, potrivit legii, indeplinesc atributiile ministerului de resort, iar pentru societatile comerciale infiintate prin decizia organului administratiei locale de stat, de catre autoritatea administrativa publica judeteana.”

Din interpretarea acestui text de lege, coroborat cu art.5 din acelasi act normativ, rezulta ca societatile comerciale infiintate in baza Legii 15/1990 nu dobandeau dreptul de proprietate asupra terenului in baza art.20 alin.2 din lege, ci numai dupa parcurgerea procedurii prevazute de HG 834/1991, prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate si exclusiv asupra terenului necesar desfasurarii obiectului de activitate.

In cauza, autoarea reclamantei - SC [...] SA, care, pretinde reclamanta, a adus ca aport in natura la constituirea si, respectiv, la majorarea capitalului sau social, dreptul de proprietate asupra constructiilor mentionate in actiune si asupra terenului in litigiu, nu a obtinut un astfel de atestat al dreptului de proprietate.

Potrivit art.3 din HG 834/1991 „Prevederile art. 1 nu se aplica terenurilor care, in conditiile legii, fac parte din domeniul public”.

Opunandu-i-se acest text de lege, precum si cele care stabileau domeniul public al statului, societatea SC [...] SA a fost nevoita sa promoveze o actiune in granituire in contradictoriu cu aceiasi parati ca si in actiunea prezenta, pentru delimitarea terenului ce facea parte din domeniu public si obtinerea certificatului de atestare a dreptului sau de proprietate asupra terenului ce urma a se stabili ca nu face parte din aceasta categorie, in temeiul art.23 din Legea nr. 213/1998 „Litigiile cu privire la delimitarea domeniului public al statului, judetelor, comunelor, oraselor sau al municipiilor sunt de competenta instantelor de contencios administrativ.”

Aceasta actiune s-a finalizat cu respingerea actiunii reclamantei, stabilindu-se irevocabil ca terenul respectiv este proprietatea domeniului public al statului, terenul fiind mentionat expres in HG 393/1992 ca fiind trecut in proprietatea statului.

Asadar, pe de o parte, autoarea reclamantei nu avea la dispozitie o alta cale de dobandire a dreptului de proprietate asupra terenului decat cea prevazuta de HG 834/1991, fiind inadmisibil un alt demers judiciar sau extrajudiciar, iar, pe de alta parte, aceasta a uzat deja de aceasta cale, solutia fiind una nefavorabila.

In mod corect a invocat parata exceptia puterii de lucru judecat. Odata stabilit caracterul de teren aflat in domeniul public al statului, reclamanta, in calitate de succesoare a SC [...] SA, nu poate ignora sentinta civila nr.89/CA/19.04.2001 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul 170/CA/2001, pretinzand existenta unui drept de proprietate asupra terenului litigios, drept care i-ar fi fost transmis de SC [...] SA. Asa cum s-a aratat, SC [...] SA nu a dobandit niciodata un drept de proprietate asupra terenului.

Nu pot fi retinute sustinerile reclamantei in sensul ca nu ii sunt opozabile demersurile efectuate de SC [...] SA, intrucat, pe de o parte, este succesoarea acesteia, prin aportarea dreptului de proprietate asupra constructiilor aflate pe terenul in litigiu la infiintarea reclamantei, iar, pe de alta parte, demersul intreprins de SC [...] SA era singurul prevazut de lege pentru dobandirea dreptului de proprietate asupra terenului.

Fata de aceste considerente, s-a retinut ca, cu putere de lucru judecat, Curtea de Apel Constanta a statuat asupra naturii juridice a terenului in litigiu, respectiv ca apartinand domeniului public al statului, iar reclamanta nu poate fi titulara unui drept de proprietate asupra acestui teren, motiv pentru care instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active fata de primul capat de cerere.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind recunoasterea unui drept de superficie si a unui drept de servitute de trecere, instanta a retinut ca, potrivit art.136 alin.4 din Constitutia Romaniei „Bunurile proprietate publica sunt inalienabile. In conditiile legii organice, ele pot fi date in administrare regiilor autonome ori institutiilor publice sau pot fi concesionate ori inchiriate; de asemenea, ele pot fi date in folosinta gratuita institutiilor de utilitate publica.”

Caracterul inalienabil inseamna nu numai ca bunurile din domeniul public nu pot fi instrainate, dar si ca asupra acestora nu se pot constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate, cum ar fi un drept de superficie.

Dat fiind caracterul inalienabil al bunurilor ce apartin domeniului public si potrivit art.14 si 15 din Legea 213/1998, conform carora „(1) Inchirierea bunurilor proprietate publica a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale se aproba, dupa caz, prin hotarare a Guvernului, a consiliului judetean, a Consiliului General al Municipiului Bucuresti sau a consiliului local, iar contractul de inchiriere va cuprinde clauze de natura sa asigure exploatarea bunului inchiriat, potrivit specificului acestuia.

(2) Contractul de inchiriere se poate incheia, dupa caz, cu orice persoana fizica sau juridica, romana sau straina, de catre titularul dreptului de proprietate sau de administrare.

Art. 15. - Concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate publica se face prin licitatie publica, in conditiile legii.”, instanta constata ca cererea reclamantei este inadmisibila, legea stabilind ca singura cale de obtinere a dreptului de folosinta a terenului incheierea unui contract de inchiriere in conditiile legii.

Cum calea aleasa de parte nu este prevazuta de lege, instanta a respins acest capat de cerere ca inadmisibil.

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta la data de 02.09.2015 reclamanta SC [...] SA a solicitat, in contradictoriu cu [...] SA, Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - AJFP Constanta, Guvernul Romaniei prin Secretariatul General, completarea dispozitivului Sentintei civile nr.780/20.03.2015, in sensul pronuntarii instantei si asupra exceptiei de nelegalitate a Hotararii nr.393/20.07.1992.

In motivarea cererii, reclamanta a sustinut ca, prin Sentinta civila nr.780/20.03.2015, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, a respins cererea principala ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa, a admis exceptia inadmisibilitatii capatului subsidiar si a respins capatul de cerere subsidiar ca inadmisibil.

Desi era imperios necesar a se pronunta cu prioritate pe exceptia de nelegalitate, intrucat in functie de solutia pe aceasta exceptie se putea pronunta inclusiv pe cele pronuntate deja prin sentinta 780/20.03.2015, instanta a ignorat complet aceasta cerere incidentala.

Necesitatea pronuntarii cu prioritate asupra exceptiei de nelegalitate rezulta, sustine reclamanta in continuare, din faptul ca parata [...] SA sustine ca terenul in cauza ar apartine domeniului public, proprietate a statului roman, intemeindu-si pozitia pe interpretarea gresita a dispozitiilor HG 393/1992 privind trecerea unor constructii hidrotehnice in administrarea Regiei Autonome „[...].”

Prin intampinare, parata [...] SA a invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei, motivat de imprejurarea ca, prin Sentinta civila nr.89/CA/19.04.2001 Curtea de Apel Constanta a dezlegat in mod irevocabil problema de drept in sensul ca a stabilit ca cele 16,7 ha care fac obiectul prezentei cereri se supun prevederilor HG nr.393/1992, in sensul ca acestea au caracter de domeniu public.

In raport de aceeasi sentinta, parata a invocat si exceptia puterii de lucru judecat, in sensul ca instanta a statuat anterior asupra acestei probleme de drept, solutie care se impune fara a i se putea opune probe contrare.

La termenul din 02.09.2014 reclamanta a formulat, in temeiul art.4 din Legea nr.554/2004, exceptia de nelegalitate a Hotararii nr.393/20.07.1992 privind trecerea unor constructii hidrotehnice in administrarea Regiei Autonome „[...].”

Prin sentinta civila nr.1836/02.09.2015, Tribunalul Constanta a respins cererea de completare a dispozitivului Sentintei civile nr.780/20.03.2015 pronuntata de Tribunalul Constanta in actiunea avand ca obiect revendicare imobiliara formulata de reclamanta SC [...] SA, in contradictoriu cu paratii [...] SA si STATUL ROMAN PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, REPREZENTAT DE DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE CONSTANTA si GUVERNUL ROMANIEI PRIN SECRETARIATUL GENERAL, ca nefondata.

Instanta a pus in discutia partilor cu prioritate exceptiile invocate de parti.

Exceptia de nelegalitate a Hotararii de Guvern nr.393/1992 este o exceptie de fond, prin care reclamanta a tins sa inlature un act ce a constituit o proba in apararea expusa de parati.

Este adevarat ca si exceptia lipsei calitatii procesual active este o aparare de fond, legata de lipsa unei conditii de exercitare a dreptului la actiune, precum si exceptia puterii de lucru judecat, legata de insasi dreptul la actiune.

Spre deosebire de aceste ultime doua exceptii, care sunt legate de insasi dreptul la actiune si conditiile de exercitare a acestuia, exceptia de nelegalitate nu este insa o exceptie in sensul dispozitiilor art.248 NCPC, ci este o aparare de fond, prin care partea, intr-un proces deja inceput, invoca nelegalitatea unui act administrativ (pe cale de exceptie), nelegalitate pe care, in lipsa procesului pendinte, ar fi putut sa o invoce pe calea unei actiuni principale, separate.

In aceste conditii, instanta a dat eficienta dispozitiilor art.248 NCPC, solutionand prioritar exceptia lipsei calitatii procesual active, in speta, strans legata de efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat, ca una din conditiile de exercitare a actiunii civile.

Este real ca o eventuala constatare a nelegalitatii Hotararii 393/1992 ar fi pus intr-o alta perspectiva litigiul de fata, inclusiv in ceea ce priveste lipsa calitatii procesual active, insa, asa cum s-a aratat in sentinta civila nr.780/20.03.2015, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, rezultat din sentinta civila nr.89/CA/19.04.2001 pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul 170/CA/2001, impiedica reanalizarea naturii juridice a terenului in litigiu, in baza unei noi aparari invocate de reclamanta in litigiul prezent - respectiv nelegalitatea Hotararii de Guvern 393/1992, la care, de altfel, Curtea de Apel a facut referire in mod expres in litigiul anterior.

Fata de aceste considerente, intrucat instanta s-a pronuntat cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesual active, intemeiata pe efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, apararea de fond a reclamantei legata de exceptia nelegalitatii actului administrativ a ramas fara obiect, cererea de completare dispozitiv fiind nefondata.

Impotriva acestor hotarari, reclamanta SC [...] SA a formulat apel.

1. Prin apelul declarat impotriva sentintei civile nr. 780/20 martie 2015,
   reclamanta a solicitat admiterea acestuia si anularea sentintei nr. 780/20.03.2015, trimiterea cauzei sure rejudecare in fata primei instante.

In motivare se arata ca nepronuntarea pe exceptia de nelegalitate a H.G. 393/1992 a condus la solutionarea gresita a intregului dosar. Considera ca solutionarea litigiului pe exceptii si fond depindea de solutionarea cu prioritate a exceptiei de nelegalitate a Hotararii nr. 393 din 20 iulie 1992, prin intermediul careia se stabilea daca terenul proprietatea sa a fost trecut in domeniul public al statului sau nu si daca aceasta trecere este una legala sau nu.

In mod gresit a apreciat instanta ca bunul face parte din domeniul public al Statului Roman, fara a analiza actul administrativ-individual in baza caruia se pretinde acest lucru.

Astfel, instanta neintemeiat a respins actiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa (capatul I de cerere) si ca fiind inadmisibila (capetele de cerere subsidiare).

Al doilea motiv de apel il reprezinte imprejurarea ca prima instanta a procedat in mod gresit la judecarea exceptiei lipsei calitatii procesuale active, inclusiv a autoritatii de lucru judecat a sentintei civila nr. 89/CA/19.04.2001 si a inadmisibilitatii capetelor subsidiare fara a rezolva cu prioritate exceptia nelegalitatii HG nr. 393/1992, care a reprezentat temeiul pentru care prin sentinta civila nr. 89/CA/19.04.2001 a fost respinsa actiunea de granituire formulata de autoarea sa.

Arata ca dreptul sau de proprietate asupra terenului este incert, deoarece se interpreteaza gresit de catre intimatele-parate dispozitiile HG. nr. 393 din 20 iulie 1992 privind trecerea unor constructii hidrotehnice in administrarea Regiei Autonome "[...]", in sensul ca se pretinde ca terenul in cauza ar fi intrat in domeniului publica statului roman, ca urmare a acestei hotarari de guvern.

Ca urmare a acestei interpretari date de intimatii-parati, acestia au invocat exceptia lipsei calitatii procesual active a apelantei in formularea prezentei actiuni in revendicare precum si inadmisibilitatea actiunii in revendicare si a capetelor subsidiare.

Totodata intimatii-parati au invocat efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat al sentintei civile nr. 89/CA/19.04.2001, prin care Curtea de Apel Constanta pronunta o solutie care are la baza prezumtia relativa de legalitate a H.G. nr. 393 din 20 iulie 1992.

Insa, din moment ce in prezentul dosar a fost invocata, pentru prima data, nelegalitatea Hotararii de Guvern nr. 393/20.07.1992, era necesar ca instanta sa se pronunte cu prioritate pe aceasta, pentru ca, daca aceasta exceptie ar fi fost admisa, s-ar fi dovedit ca terenul proprietatea sa nu ar fi putut intra in domeniul public al statului roman si, pe cale de consecinta, exceptiile invocate de intimatii-parati ar fi fost respinse, iar cauza ar fi putut fi solutionata pe fond. Admiterea exceptiei de neegalitate a Hotararii de Guvern nr. 393/20.07.1992 ar avea puterea de a rasturna prezumtia relativa ce a stat la baza pronuntarii sentintei civila nr. 89/CA/19.04.2001.

Considera ca exceptia de nelegalitate este admisibila, deoarece H.G. 393/1992 reprezinta un act administrativ cu caracter individual ale carui efecte se rasfrang numai asupra societatilor mentionate expres in anexa 1, nu creeaza norme general aplicabile, ci vizeaza numai transferul sau administrarea proprietatilor intre persoane juridice determinate.

Nelegalitatea unui act administrativ individual, pe cale de exceptie, poate fi invocata oricand, prin urmare aceasta trebuia analizata in prezentul dosar, fara ca instanta sa analizeze autoritatea de lucru judecat a unei sentinte prin care se recunoaste ca H.G. NR. 393/1992 nu a fost atacata iar pentru acest motiv trebuie considerata valabila.

Sentinta civila nr. 89/CA/19.04.2001 ar fi avut pozitiv in prezenta cauza, daca nu ar fi fost contestata legalitatea H.G. nr. 393 din 20 iulie 1992.

Considera ca, in conditiile in care a invocat exceptia de nelegalitate a H.G. nr. 393/ 1992, nu i se poate opune apartenenta terenului la domeniu public, deoarece prin sentinta civila nr. 89/CA/19.04.2001 nu s-a analizat acest aspect, ci vazandu-se ca nu a fost invocata nelegalitatea H.G. nr. 393/20 iulie 1992, s-a prezumat ca ar face parte din domeniul public, desi in mod expres s-a retinut caracterul discutabil al efectelor H.G. nr. 393/1992 asupra terenului ce face obiectul cauzei.

In plus de vadita lipsa de cauza, nu exista identitate de parti, pentru a exista un obstacol privind o noua judecata, motiv pentru care cele retinute de instanta prin sentinta civila nr. 89/CA/19.04.2001, nu poate profita, dar nici dauna tertilor, respectiv societatii Midia - reclamant in prezenta cauza.

Mai arata ca, datorita situatiei locului si a asezarii in spatiu a cladirilor noastre, in mod obiectiv nu au acces la acestea, motiv pentru care trebuie sa ni se recunoasca, posibilitatea de a avea un drept de servitute de trecere.

Instanta vorbeste despre caracterul inalienabil al terenurilor ce fac parte din domeniul statului, apreciind ca nu se pot constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate asupra unui teren ce face parte din domeniul public. Argumentele instantei ar fi valabile daca s-ar vorbi despre constituirea unui drept de servitute pe cale conventionala, insa servitutea legala care permite accesul la o proprietate privata poate exista si pe un teren ce face parte din domeniul public al statului roman.

Servitutile legale, cum este cazul servitutii de trecere, nu constituie un dezmembramant al dreptului de proprietate, ci o obligatie impusa prin lege proprietarilor, ca reguli de buna vecinatate corespunzand unor nevoi de ordin social.

2. Prin apelul declarat impotriva sentintei civile nr.1836/02.09.2015,
   solicita anularea hotararii si admiterea cererii de completare dispozitiv, intrucat Tribunalul Constanta nu s-a pronuntat asupra exceptiei de nelegalitate a hotararii nr. 393/20 iulie 1992, conform art. 444 NCPC, a formulat cerere de completare a sentintei nr. 780/20.03.2015.

Arata ca in mod gresit cererea a fost respinsa pe motiv reclamanta nu are calitate procesuala activa in prezentul dosar, fata de cele statuate irevocabil de Curtea de Apel Constanta prin sentinta civila nr. 89/CA/13.04.2001 si ca, asa cum s-a aratat in sentinta civila nr.780/20.03.2015, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat, rezultat din sentinta civila nr.89/CA/19.04.2001 pronuntata de

Curtea de Apel Constanta in dosarul 170/CA/2001, impiedica reanalizarea naturii juridice a terenului in litigiu, in baza unei noi aparari invocate de reclamanta in litigiul prezent - respectiv nelegalitatea Hotararii de Guvern 393/1992, la care, de altfel, Curtea de Apel a facut referire in mod expres in litigiul anterior.

Considera ca nepronuntarea pe exceptia de nelegalitate a H.G. 393/1992 a condus la solutionarea gresita a intregului dosar, solutionarea litigiului pe exceptii si fond depinzand de solutionarea cu prioritate a exceptiei de nelegalitate a Hotararii nr. 393/20 iulie 1992, prin intermediul careia se stabilea daca terenul proprietatea sa a fost trecut in domeniul public al statului sau nu si daca aceasta trecere este una legala sau nu.

Parata [...] SA Constanta a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului ca nefondat, deoarece solutia pronuntata de instanta de fond este legala si temeinica.

La dosarul cauzei, partile au depus concluzii scrise.

Analizand toate criticile formulate prin motivele de apel, Curtea retine urmatoarele:

Reclamanta SC [...] SA a sesizat instanta de fond, in contradictoriu cu paratele [...] SA si Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice, solicitand recunoasterea dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 167.879 mp situat in Portul Midia si inscrierea lui in Cartea Funciara a orasului Navodari si radierea corespunzatoare a mentiunilor privind dreptul de proprietate al Statului Roman asupra aceleiasi suprafete de teren.

In subsidiar, a solicitat recunoasterea unui drept de superficie asupra terenului aferent constructiilor proprietatea sa si a unui drept de servitute legala de trecere pietonala si auto pentru accesul la constructiile aflate in proprietatea acesteia.

Anterior, prin sentinta civila nr.39/CA/19.04.2011 a Curtii de Apel Constanta, problema de drept a fost dezlegata irevocabil, in sensul ca a stabilit ca cele 16,6 ha de teren apartin domeniului public al statului, conform H.G.393/1992.

Instanta de fond in mod corect a analizat dreptul de proprietate al reclamantei, avand la baza legile care au reglementat transformarea societatilor de stat in societati comerciale cat si dreptul de proprietate pe care acestea le-au dobandit cu privire la aceste bunuri.

Reclamanta sustine ca dreptul de proprietate al acesteia s-a nascut in baza art.5 si 20 din Legea nr. 15/1990.

In conformitate cu disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 15/1990, „
bunurile din patrimoniul societatilor comerciale sunt proprietatea acesteia, cu exceptia celor dobandite cu acest titlu
”.

Legea nr.15/1990 a stabilit ca, la data in fiintarii societatilor comerciale in baza acestei legi, trecerea in proprietatea lor a bunurilor aflate in inventarul lor.

Ca exceptie de la regula mai sus-mentionata o constituie H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea si evaluarea unor terenuri detinute de societatile comerciale cu capital de stat.

In ordonanta (art.1) se prevede si modalitatea de reglementare a dreptului de proprietate, respectiv prin eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Totodata, in art.3 din H.G. nr. 834/1991 se arata in mod expres ca aceste dispozitii nu isi gasesc aplicabilitate in cazul terenurilor ce fac parte din domeniul public.

Pe de alta parte, prin hotarare irevocabila acest aspect a fost transat definitiv.

Conform art. 248 Cod procedura civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe noi, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.

In cazul in care s-au invocat simultan mai multe exceptii, instanta va determina ordinea de solutionare in functie de efectele pe care acestea le produc.

Reclamanta critica solutia instantei de fond in legatura cu aplicarea acestui text de lege, deoarece in mod gresit s-a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a acesteia, deoarece solutionarea litigiului pe exceptii si pe fond depune de solutionarea cu prioritate a exceptiei de nelegalitate a H.G. nr. 393/20.07.1992 prin intermediul careia se stabilea daca terenul in litigiu a trecut in domeniul public al statului sau nu si daca aceasta trecere este legala sau nu.

Nelegalitatea H.G. nr. 393/20.07.1992 a fost pusa pentru prima data in discutie in prezenta cauza, astfel ca nu exista identitate de cauza pentru a se retine cu autoritate de lucru judecat considerentele sentintei civile nr. 89/CA/19.04.1992.

In mod corect a retinut instanta de fond efectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat ce rezulta din sentinta civila nr. 89/CA/19.04.1992 pronuntata de Curtea de Apel Constanta (dosar nr.170/CA/2001).

Aceasta hotarare ii este opozabila reclamantei in calitate de succesoare a SC [...] SA.

Ori, neavand nici un titlu asupra terenului in cauza, aceasta nu se legitimeaza procesual activ.

Analizand ordinea exceptiilor invocate, in raport de disp.art.248 alin.1 si 2 Cod procedura civila, se vor avea in vedere efectele pe care le produce fiecare categorie de exceptii.

Intrucat reclamantul este acela care declanseaza procedura judiciara, lui ii revine obligatia de a justifica calitatea procesuala activa.

Art.40 alin.1 Cod procedura civila, stabileste ca in cazul lipsei calitatii procesuale, sanctiunea este respingerea cererii ca fiind facuta de o persoana fara calitate.

Fata de cele expuse rezulta ca solutia adoptata de instanta de fond este legala si temeinica.

Critica reclamantului privind respingerea cererii de completare a dispozitivului sentintei civile nr. 780/20.03.2015 a Tribunalului Constanta si casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanta de fond urmeaza a fi respinsa.

Exceptia de nelegalitate a H.G. nr. 393/20.07.1992 privind trecerea unor constructii hidrotehnice in administrarea Regiei Autonome Administratia Porturilor Maritime SA, invocata la instanta de fond la data de 02.09.2014, este o aparare de fond prin care se invoca nelegalitatea unui act administrativ.

Insa, celelalte doua exceptii privesc dreptul de exercitare a dreptului la actiune si au prioritate in ordinea solutionarii lor fata de exceptia de nelegalitate care a ramas fara obiect.

In ceea ce priveste capatul de cerere privind recunoasterea unui drept de servitute de trecere pe teren spre imobile detinute de reclamanta, instanta retine ca este adevarat ca C.N. Administratia Porturilor Maritime SA nu ii contesta dreptul de proprietate asupra cladirilor.

Solicitarea reclamantei nu poate fi primita, argumentele legale invocate nu-si gasesc aplicabilitatea in cauza.

Terenurile ce fac parte din domeniul statului au un caracter inalienabil, astfel ca nu se pot constitui dezmembraminte ale dreptului de proprietate.

In Legea nr.213/1998 (art.14 si 15) s-a prevazut modalitatea in care reclamanta isi poate valorifica cele solicitate in prezenta actiune, respectiv prin incheierea unui contract de inchiriere.

Fata de cele expuse, toate criticile aduse solutiei instantei de fond sunt neintemeiate.

Judecator redactor Revi Moga