Deschiderea procedurii insolventei la cererile conexate ale debitorului si creditorului. Desemnarea administratorului judiciar provizoriu
30 martie 2020Respingerea ca tardiva, a cererii creditorului de inscriere a creantei fiscale in tabelul definitiv
30 martie 2020
Nulitatea actului juridic pentru cauza ilicita, Protocol bilateral de recunoastere a datoriilor scadente
- Codul civil de la 1865: art. 948 pct. 4, art. 966-968
Indoiala asupra obiectului si intinderii pretentiilor fixate de parti prin intermediul Protocolului, iar prin aceasta asupra scopului justificat pe care l-ar fi avut partile la incheierea acelui protocol, nu poate fi inclusa in definirea cauzei ilicite, adica a acelor actiuni sau inactiuni care tind sa conduca sau chiar creeaza scopul ilicit al conventiei.
In opinia Curtii, cauza ilicita ca si element care aduce atingere ordinii publice, legii sau bunelor moravuri, trebuie sa se situeze fie in obiectul mijloc al contractului, fie in scopul imediat sau mediat al acestuia. In prima ipoteza, cauza ilicita se identifica cu insasi obligatiile si drepturile convenite de parti prin contractul lor, obligatii si drepturi care ele insele sunt contrare legii sau ordinii publice, respectiv bunelor moravuri. Nu poate fi retinuta aceasta ipoteza in privinta protocolului partilor din moment ce acest inscris reprezinta o recunoastere de datorie din partea reclamantei apelante si o reesalonare a acestei datorii din partea paratei intimate. In a doua ipoteza, cauza ilicita cu element de fraudare a intereselor partii, desi nu rezulta expres din clauzele inserate de catre parti, se reflecta in scopul contrar legii, ordinii publice sau bunurilor moravuri. Nici aceasta ipoteza nu este demonstrata in cauza intrucat, asa cum se prezinta continutul Protocolului, acesta nu face altceva decat sa constate o datorie a reclamantei apelante cu titlu ex tunc, si sa stabileasca pentru viitor modul de stingere a acestei datorii, ex nunc.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila, Decizia civila nr. 10 din 25 noiembrie 2015, Conf.univ.dr.M.B.
Prin sentinta civila nr. 901/PI/28.10.2014 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 6340/30/2012, s-a respins cererea reclamantei SC P.S. SRL Brasov prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.C.I. in contradictoriu cu parata SC E. SRL Sanandrei prin administrator judiciar SCP A. & Q.C. SPRL avand ca obiect constatare nulitate act, a fost disjunsa cererea reconventionala formulata de parata - reclamanta reconventionala SC E. SRL Sanandrei prin administrator judiciar SCP A. & Q.C. SPRL in contradictoriu cu parata reconventionala SC P.S. SRL Brasov prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.C.I. si s-a dispus formarea unui nou dosar.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca, urmare a relatiilor comerciale derulate intre parti, s-a incheiat conventia denumita Protocol, la data de 08.02.2010, prin care parata-reclamanta reconventional recunoaste existenta unui debit total de 10.737.190.12 RON si isi asuma obligatia de a-l stinge esalonat, in rate egale, pe parcursul a 36 de luni, incepand cu luna mai 2010. La acest debit, conform art. 3 al conventiei se va datora dobanda calculata la debitul lunar ramas de achitat.
Aceasta conventie poarta atat semnaturile administratorilor celor doua societati comerciale, cat si stampilele acestor societati.
Drept motive de fapt ale actiunii se invoca lipsa identificarii clare si precise a obiectului protocolului semnat de parti, prin aceea ca suma inscrisa nu are caracter cert, precum si faptul ca ar exista o fraudare a intereselor reclamantei-parate reconventional, ca urmare a unei fapte a administratorului acesteia P.D.
Se intelege ca reclamanta ar invoca drept cauza a nulitatii, lipsa de obiect a conventiei, precum si cauza ilicita, singurul temei de drept indicat fiind prevederile art. 968 din Codul civil.
Nu s-a putut retine lipsa de obiect a conventie deoarece acesta consta in esalonarea platilor datorate de reclamanta catre parata, astfel cum rezulta din chiar cuprinsul inscrisului.
Faptul ca aceste sume restante ar exista sau nu si ar avea sau nu cuantumul cuprins in conventie nu este un element de validitate al conventiei, in consecinta nu poate fi un motiv de nulitate/anulare al conventiei.
Este un motiv, eventual de reziliere/rezolutiune a conventiei, justificandu-se eventual pe cererea reconventionala administrarea probei cu expertiza contabila pentru stabilire caracterului cert, lichid si exigibil al creantei.
In ceea ce priveste fraudarea intereselor reclamantei la semnarea conventiei, si in consecinta cauza ilicita, s-a retinut ca, cauza ca element de validitate al unei conventii este acel obiectiv urmarit de parti la incheierea conventiei care devine ilicit atunci cand acest obiectiv urmarit este contrar legii, bunelor moravuri sau ordinii publice, conform art. 968 din Codul civil.
Scopul urmarit consta in stingerea unor creante pretins existente intre parti, acest aspect nu prezinta nimic ilicit, contrar legii bunelor moravuri sau ordinii publice.
Faptul ca aceste creante nu ar avea caracter cert, lichid si exigibil nu poate fi considerat un motiv care sa transforme cauza conventiei in una ilicita.
S-a invocat o fraudare a intereselor reclamantei din partea numitului P.D. ce avea calitatea de administrator al reclamantei la data semnarii conventiei. Acest aspect poate constitui eventual un motiv de angajare a raspunderii civile delictuale sau contractuale a acestuia fata de societatea a carei interese le administra, la data producerii respectivului prejudiciu.
Daca se invoca aceasta activitate frauduloasa ca motiv incalcare a principiului libertatii de vointa la incheierea valabila a actului juridic s-a retinut ca administratorul societatii a incheiat actul prin vointa sa proprie, faptul ca a avut un scop fraudulos, ascuns, care urmarea producerea unui prejudiciu in patrimoniul reclamantei, nu poate fi un motiv de viciere a consimtamantului dat.
Impotriva acestei hotarari, a declarat apel reclamanta SC P.S. SRL Brasov prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolventa S.C.I., solicitand admiterea acestuia, schimbarea in tot a sentintei atacate cu consecinta admiterii actiunii astfel cum a fost formulata si precizata, in sensul de a se constata nulitatea absoluta a Protocolului semnat la data de 08.02.2010 intre SC P.S. SRL Brasov si SC E. SRL Sanandrei cu toate consecintele ce decurg din constatarea nulitatii absolute a acestuia, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, arata ca izvorul obligatiilor dintre parti consta intr-un raport juridic cu o natura speciala, respectiv Protocolul semnat la data de 08.02.2010.
Din lecturarea Protocolului se poate observa ca partile nu au inteles sa identifice cu claritate care raporturi juridice si in baza caror contracte s-au nascut obligatiile de plata ce fac obiectul documentului, precizand doar ca obiectul tranzactiei il constituie datoria in cuantum de 10.737.190,12, datorie nascuta „in temeiul relatiilor comerciale derulate pana in prezent”.
Totodata, astfel cum se poate observa din partea SC P.S. SRL Brasov, Protocolul a fost semnat de catre dl. P.D.
Astfel cum a dovedit in fata instantei de fond, la cateva zile dupa semnarea Protocolului, a fost incheiat Contractul de cesiune de parti sociale prin care dl P.D. (persoana semnatara a Protocolului), in calitate de cesionar, a cesionat partile sociale ale SC P.S. SRL catre SC V.S. SRL si catre dl. N.L.
Urmare a cesiunii mentionate, noii asociati ai SC P.S. SRL Brasov au continuat sa faca plati conform Protocolului, in considerarea relatiilor comerciale dintre cele doua parti, relatii anterioare cesiunii.
Ceea ce este deosebit de important este faptul ca prin acest Protocol s-a stabilit ca aceasta suma va fi achitata in rate lunare egale la care se adauga o dobanda calculata la soldul ramas de achitat, egala cu dobanda de refinantare a BNR, iar plata ratelor se va face incepand cu luna mai 2010, in conditiile in care era evident ca aceste plati urmau sa fie facute de societatea detinuta de urmatorii asociati, cesionarii SC V.S. SRL si N.L.
Dupa plata a aproximativ 1.000.000 RON, noii asociati au realizat un control atent/un audit al documentelor societatii SC P.S. SRL Brasov, audit in urma caruia nu s-a putut stabili de unde provine debitul in cuantum 10.737.190,12 RON - nu s-a putut stabili izvorul obligatiilor societatii apelante, ce a fost agreat a fi achitat esalonat conform Protocolului.
Prin urmare, desi dupa semnarea contractului de cesiune de parti sociale ale SC P.S. SRL Brasov a fost efectuat un audit contabil al societatii, in urma acestui audit, in contabilitatea societatii nu a putut fi identificata contraprestatia SC E. SRL Sanandrei in temeiul careia apelanta sa datoreze sume de bani catre reclamanta.
Mai mult decat atat, desi intre parti s-au mai purtat litigii cu privire la aceasta suma - a se vedea in acest sens dos. nr. 3019/30/2012 - ordonanta de plata initiata de catre parata impotriva apelantei, pana la acest moment, reclamanta nu a pus la dispozitia apelantei documentele doveditoarei ale contraprestatiei efectuate pentru apelanta, in temeiul carora aceasta sa fie obligata la plata sumelor ce fac obiectul Protocolului.
Contrar celor retinute de catre instanta de judecata, prin esalonarea unei sume nedatorate, adica prin semnarea de catre dl. P.D. a Protocolului din data de
- - in perioada imediat anterioara cesionarii partilor sociale ale societatii, a fost incheiat un act fraudulos, prin coniventa celor doua parti semnatare, prin care sa urmarit fraudarea intereselor SC P.S. SRL si a cesionarilor SC V.S. SRL si dl. N.L.
In aceste conditii, este fara putinta de tagada ca initierea procedurii de constatare a nulitatii absolute a Protocolului din data de 08.02.2010, ca fiind incheiat in frauda cesionarilor si a societatii apelante este una legitima si legala si ar fi trebuit admisa de catre instanta de judecata.
Si textele de lege incrimineaza o astfel de cauza, sanctionand-o corespunzator: art. 968 C.civ., conventia intemeiata pe o cauza imorala este o conventie nula.
Este de necontestat faptul ca desi aceste texte de lege se refera la conventii in general, ele se interpreteaza fata de toate actele juridice si indiferent daca sunt fizice sau juridice.
Prin edictarea acestor texte legiuitorul a avut in vedere atat cauza nelicita (ilicita), - respectiv discordanta dintre scopul urmarit si permisivitatea legala, cat si imoralitatea cauzei cand scopul urmarit este contrar bunelor moravuri (moralei).Deci imoralitatea cauzei este data de imoralitatea scopului imediat urmarit de parata la incheierea Protocolului, respectiv de a realiza importante avantaje materiale, paralel cu insaracirea apelantei, toate acestea avand la baza eludarea legii.
Ilicitatea cauzei, in aceasta situatie, imbraca un aspect subiectiv - respectiv dorinta exploatarii de catre partile contractante a unei situatii de imposibilitate, in care se afla apelanta, datorita coniventei dintre cele doua parti semnatare ale conventiei.
In analiza modalitatii in care se probeaza cauza trebuie pornit de la continutul art. 967 alin. (1), (2) C.civ, potrivit caruia „conventia este valabila cu toate ca cauza nu este expresa. Cauza se prezuma pana la dovada contrarie”.
Insa, in privinta mijloacelor de proba admise in dovedirea ilicitatii si imoralitatii cauzei (sarcina dovedirii le revine celor care o afirma) doctrina 1 face diferenta dupa cum inscrisul constatator al contractului cuprinde aratarea in mod expres a cauzei sau nu o arata.
In acest din urma caz, cand cauza nu este prevazuta in mod expres in contract - cum sunt cvasimajoritatea contratelor, si cum este si prezentul contract - dovada ilicitatii si imoralitatii cauzei se poate face cu orice mijloc de proba.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimata SC E. SRL Sanandrei reprezentata de administrator special R.M., cu avizul administratorului judiciar SCP
- & Q.C. SPRL, a solicitat respingerea apelului, respingerea probei cu expertiza tehnica in specialitatea contabilitate ca neconcludenta si respingerea probei cu martori ca inadmisibila.
In motivare, arata ca intre SC P.S. SRL Brasov si SC E. SRL Sanandrei sau incheiat mai multe contracte comerciale, in baza carora intimata si-a executat intocmai si la timp obligatiile asumate, fapt dovedit prin acceptarea de catre reclamanta apelanta a facturilor emise in baza acestor contracte, precum si prin confirmarea de sold realizata implicit prin semnarea conventiei intitulate „Protocol" din data de 08.02.2010.
Prin conventia intitulata „Protocol” reclamanta apelanta recunoaste existenta unui debit total de 10.737.190,12 RON fata de intimata, si isi asuma obligatia de a-l stinge esalonat, in rate egale, pe parcursul a 36 de luni, incepand cu luna mai 2010. Mentioneaza ca, desi SC E. SRL Sanandrei - in insolventa a fost de acord sa esaloneze datoria reclamantei apelante pe o perioada de 36 luni, in rate lunare egale, la care se adauga dobanda calculata la soldul ramas de achitat egala cu dobanda de refinantare a Bancii Nationale a Romaniei,aceasta a incalcat cu rea - credinta prevederile Protocolului semnat in data de 08.02.2010 si nu a achitat decat primele rate, astfel incat a fost nevoita sa o actioneze pe parata in justitie, intentand mai intai o ordonanta de plata, care a fost respinsa, iar apoi actiune in pretentii pe calea dreptului comun, inregistrata sub nr. 7558/30/2012, pe rolul Tribunalului Timis, conexata initial la prezentul dosar, apoi disjunsa si suspendata in baza dispozitiilor art. 36 din Legea nr. 85 / 2006.
Pentru a obstacula recuperarea de catre intimata a sumelor de bani pe care i le datoreaza, reclamanta apelanta a intentat procesul ce face obiectul prezentului dosar.
Analizand motivele de fapt pe care reclamanta isi intemeiaza cererea de apel, solicita a se constata ca sunt vadit nefondate, sens in care solicita respingerea apelului, cu consecinta mentinerii ca temeinica si legala a hotararii pronuntate de prima instanta.
Examinand apelul astfel formulat prin prisma motivelor invocate in fapt si in drept precum si a apararilor formulate prin intampinare, respectiv in limitele prevazute de art. 294-298 C.pr.civ., Curtea constata ca apelul este nefondat, urmand a fi respins pentru considerentele ce succed.
Asa cum rezulta din motivele de apel dar si din obiectul cererii de chemare in judecata, reclamanta apelanta tinde la obtinerea nulitatii absolute a Protocolului incheiat intre parti la data de 08.02.2010, invocandu-se in acest sens ca motiv al nulitatii, cauza ilicita, avand in vedere ca suma de 10.737.190,12 lei stabilita prin inscrisul numit „Protocol” in sarcina reclamantei apelante, nu se justifica prin contraprestatia sinalagmatica a paratei intimate, astfel ca Protocolul s-a incheiat in frauda apelantei dar si a persoanelor cesionare ale drepturilor societare cedate de asociatul P.D. inaintea incheierii Protocolului.
Curtea constata ca regimul juridic aplicabil nulitatii Protocolului incheiat de catre parti raportat la data incheierii acestuia, 08.02.2010, este constituit din ansamblul dispozitiilor art. 948 pct.4 si art. 966-968 din Codul civil de la 1865.
Conform art. 948 pct.4 C.civ., conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt, alaturi de capacitatea de a contracta consimtamantul valabil al partii ce se obliga si un obiect determinat, cauza licita.
Potrivit art. 966 obligatia fara cauza sau fondata pe o cauza falsa sau nelicita, nu poate avea nici un efect iar conform art. 967 C.civ., conventia este valabila chiar si atunci cand cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la dovada contrara.
In fine, art. 968 C.civ. defineste cauza nelicita cand este prohibita de legi, contrara bunurilor moravuri si ordinii publice.
Reclamanta apelanta retine din acest ansamblu normativ cauza nelicita, avand la baza intentia de fraudare a intereselor sale, intentie care comporta si o coniventa a ambelor parti implicate in semnarea Protocolului.
Curtea releva ca desi s-a invocat aceasta cauza de nulitate absoluta a actului juridic incheiat
inter-partes,
purtand denumirea de Protocol, reclamanta apelanta nu defineste actul sau faptul juridic care poate fi caracterizat drept cauza nelicita a contractului, in sensul de a defini si apoi demonstra existenta acelei circumstante sau imprejurari care constituie obiectul scopului, contrar ordinii publice sau legii ori bunelor moravuri.
Indoiala asupra obiectului si intinderii pretentiilor fixate de parti prin intermediul Protocolului, iar prin aceasta asupra scopului justificat pe care l-ar fi avut partile la incheierea acelui protocol, nu poate fi inclusa in definirea cauzei ilicite, adica a acelor actiuni sau inactiuni care tind sa conduca sau chiar creeaza scopul ilicit al conventiei.
In opinia Curtii, cauza ilicita ca si element care aduce atingere ordinii publice, legii sau bunelor moravuri, trebuie sa se situeze fie in obiectul mijloc al contractului, fie in scopul imediat sau mediat al acestuia. In prima ipoteza, cauza ilicita se identifica cu insasi obligatiile si drepturile convenite de parti prin contractul lor, obligatii si drepturi care ele insele sunt contrare legii sau ordinii publice, respectiv bunelor moravuri. Nu poate fi retinuta aceasta ipoteza in privinta protocolului partilor din moment ce acest inscris reprezinta o recunoastere de datorie din partea reclamantei apelante si o reesalonare a acestei datorii din partea paratei intimate. In a doua ipoteza, cauza ilicita cu element de fraudare a intereselor partii, desi nu rezulta expres din clauzele inserate de catre parti, se reflecta in scopul contrar legii, ordinii publice sau bunurilor moravuri. Nici aceasta ipoteza nu este demonstrata in cauza intrucat, asa cum se prezinta continutul Protocolului, acesta nu face altceva decat sa constate o datorie a reclamantei apelante cu titlu
ex tunc,
si sa stabileasca pentru viitor modul de stingere a acestei datorii,
ex nunc.
Curtea statueaza ca nimic nu impiedica partile unui act juridic sa dispuna asupra acelor drepturi si obligatii cu privire la care legea le acorda deplina libertate de actiune si manifestare a acordului lor, potrivit principiului libertatii de vointa a participantilor la incheierea actelor juridice.
Pe de alta parte, obiectul asupra carora partile Protocolului si-au manifestat acordul de vointa este unul permis de lege, nu este contrar ordinii publice si nici bunelor moravuri. Pentru a statua astfel, Curtea releva ca obiectul contractului este derivat din natura activitatilor comerciale ale partilor, activitati care au avut loc intre parti, asa cum o demonstreaza intreaga documentatie depusa in volumul I al dosarului de fond, paginile 78 - 344. Nimic din aceste operatiuni astfel demonstrate nu conduc la constatarea ca intre parti s-ar fi derulat operatiuni cu caracter nelicit. De asemenea, pretentiile recunoscute de catre parti prin intermediul Protocolului, au caracter legal, intrucat se refera la obligatiile pecuniare desprinse din operatiunile comerciale ale acelorasi parti. Pretentiile banesti decurgand din contracte nu sunt, in principiu, contrare legii, ordinii publice sau bunelor moravuri.
Legea civila consacra prezumtia liceitatii actelor juridice iar prin aceasta si a cauzei licite a acestora. Mai mult, legea consacra si prezumtia existentei cauzei, ramanand insa partii interesate sa faca proba contrara.
Aceasta proba nu a fost relevata in cauza prin cereri probatorii pertinente obiectului cauzei si de natura sa conduca la constatarea caracterului nelicit sau fals al cauzei Protocolului. De asemenea, desi apelanta indica in apelul sau fraudarea intereselor sale prin intermediul cauzei ilicite, nu evoca obiectul acestei fraude. Numai simpla considerare a caracterului nejustificat de mari a pretentiilor paratei intimate, nu poate fi retinuta ca o frauda la lege sau la ordinea publica ori a bunelor moravuri.
Astfel fiind, Curtea constatand ca sentinta pronuntata de tribunal este temeinica si legala si in raport de considerentele mai sus aratate, a respins apelul declarat de reclamanta ca nefondat.