Vanzare spatii medicale, Modul de stabilire a pretului

Cuprins pe materii
:
Drept administrativ. Obligarea autoritatii publice la incheierea unui contract de vanzare-cumparare.

Legislatie relevanta
:
O.U.G. nr. 68/2008

Rezumat
:

In conformitate cu dispozitiile art. 6, coroborate cu cele ale art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 68/2008, pretul de vanzare al spatiului medical si al terenului se stabileste in momentul vanzarii, in urma unei negocieri directe intre cumparator si comisie, si nu poate fi mai mic decat pretul de vanzare din raportul de evaluare.

Asadar, legiuitorul a reglementat o prima etapa a procedurii in vederea stabilirii valorii minime a pretului de vanzare prin intermediul unui raport de evaluare, apoi o a doua etapa, aceea a stabilirii pretului de vanzare in baza unei negocieri directe intre comisie si cumparator, fara ca acest pret sa fie mai mic decat cel stabilit prin raportul de evaluare.

Chiar daca legiuitorul a reglementat o limita minima a pretului, sub care nu se poate cobori in urma negocierii, este evident ca scopul reglementarii acestei proceduri a negocierii este acela al asigurarii posibilitati obtinerii de catre vanzator a unui pret mai mare decat cel stabilit de evaluator.

In aceste conditii, se retine ca in mod nelegal instanta de fond a obligat parata sa vanda la un anumit pret, cata vreme intre parti nu s-a incheiat, in urma negocierii, un acord de vointa cu privire la pretul la care urmeaza a fi vandut spatiul medical.

Instanta nu poate obliga vanzatorul sa incheie contractul de vanzare-cumparare, intrucat in acest mod se incalca principiul libertatii contractuale si exercitarea de catre proprietar a prerogativei de dispozitie, atribut ce tine de esenta dreptului la proprietate.

In consecinta, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 7 alin. 1 din O.U.G. nr. 68/2008, instanta nu poate suplini acordul de vointa al partilor
.

 

       Decizia nr. 310 din 29.02.2016 a Curtii de Apel Galati

 

Prin actiunea inregistrata pe rolul Tribunalului G. sub nr …, reclamantul L.T.D. A.M., in contradictoriu cu paratii M.G. – prin Primar si C.L. G. – C.V.S.M., a formulat contestatie impotriva Hotararii nr …  din 22.02.2013 emisa de paratul C.L. G., prin care a fost respinsa contestatia impotriva procesului verbal de negociere directa nr …  din 18.02.2013.

In cauza a formulat cerere de interventie principala H.A., aceasta solicitand obligarea paratilor sa ii vanda 1/2 din spatiul medical pe care il ocupa impreuna cu reclamanta, in cote de 1/2 fiecare, anularea alineatului nr.1 al punctului 2 din procesul-verbal de negociere directa nr. 61428 din 18.02.2012 si stabilirea pretului corect al spatiului, pentru vanzare.

Prin sentinta civila nr. 1084/03.11.2015 pronuntata de Tribunalul Galati a fost respinsa ca neintemeiata exceptia inadmisibilitatii (lipsei procedurii prealabile) a interventiei in interes propriu invocata de paratul Municipiul G. - prin Primar.

            A fost admisa actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul LTD A.M., in contradictoriu cu paratii Municipiul G. prin Primar, C.L. G. – C.V.S.M., s-a dispus anularea Hotararii nr …  din 22.02.2013 emisa de paratul C.L. G. si a fost obligat paratul C.L. G., in calitate de reprezentant (mandatar) al Municipiului G. sa incheie cu reclamanta contract de vanzare-cumparare pentru spatiul medical situat in G., str… nr… la pretul stabilit prin suplimentul la raportul de expertiza, respectiv 88.148 lei.

A fost respinsa ca nefondata cererea de interventie in interes propriu formulata de L.T.D. H.A.

Au fost obligati paratii sa achite reclamantei suma de 3248,3 lei cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei hotarari au formulat recurs paratii

C.L. G. si M.G., prin primar, solicitand casarea hotararii atacate, iar in rejudecare, respingerea cererii de chemare in judecata si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea recursului declarat, recurentul Consiliul Local G. a aratat ca instanta de fond a pronuntat o solutie diametral opusa solutiilor pronuntate de Curtea de apel G. in cauze cu obiect similar, fiind incalcat astfel principiul securitatii raporturilor juridice si al previzibilitatii actului de justitie. In acest sens recurentul indica Deciziile civile nr. 1656/08.10.2015 pronuntata in dosarul …/121/2012*, respectiv nr. 1403/30.06.2015, pronuntata in dosarul /121/2012* de Curtea de Apel Galati.

Recurentul arata ca principiul securitatii raporturilor juridice impune ca cele dezlegate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, sa nu fie contrazise de o solutie ulterioara. Astfel, notiunea de proces echitabil presupune ca dezlegarile irevocabile date problemelor de drept in litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept solutionate, au caracter obligatoriu in litigiile ulterioare, deoarece s-ar incalca principiul securitatii raporturilor juridice, cu consecinta generarii incertitudinii jurisprudentiale si a reducerii increderii justitiabililor in sistemul judiciar.

Recurentul precizeaza ca prin Hotararea pronuntata in
Cauza Beian contra Romaniei
, C.E.D.O. a condamnat Statul Roman pe motiv ca sistemul judiciar romanesc nu asigura stabilitatea circuitului juridic prin faptul ca permite pronuntarea in cauze identice a unor solutii contradictorii si diametral opuse.

Conchizand, solutia diametral opusa ar trebui sa fie insotita si de o motivare corespunzatoare, convingatoare, din care sa rezulte necesitatea unei pozitionari fundamental diferita prin raportare la jurisprudenta deja formata.

Recurentul a mai sustinut ca hotararea atacata a fost data cu incalcarea normelor de drept material, sens in care a aratat ca, contractul la incheierea caruia au fost obligati nu poate fi un act administrativ asimilat, cata vreme acesta are ca obiect punerea in valoare a unui bun facand parte din domeniul privat al Unitatii Administrativ Teritoriale.

Fara a exista un temei legal in acest sens, instanta a impus unui veritabil subiect de drept civil sa faca ceva, cu nesocotirea fatisa a jus abutendi
,
atribut al dreptului de proprietate. Raporturile juridice in care este parte o autoritate a administratiei publice locale pot fi foarte bine si raporturi in care aceasta actioneaza de pe pozitii de egalitate juridica si nu in regim de putere publica.

In al doilea rand, instanta de fond nu a tinut seama de modalitatea in care pretul de vanzare se stabileste, facand de prisos posibilitatea vanzatorului de a negocia pornind de la pretul stabilit prin raportul de expertiza.

In aceasta modalitate, practic efectul pozitiv al Deciziei Curtii Constitutionale la care s-a referit si instanta de fond, este complet inlaturat.

Cat despre incalcarea dispozitiilor art. 7 alin. (2) din O.U.G. 68/2008, invedereaza ca aceste dispozitii privesc strict raportul juridic dintre proprietarul/administratorul imobilului si evaluator.

Chiar daca s-ar admite ca s-a produs o incalcare a acestor dispozitii legale, in niciun moment aceasta nu putea determina solutia pe care instanta a pronuntat-o in cauza. Eventuala nulitate a stabilirii evaluatorului nu poate justifica o nelegalitate a instantei care a nesocotit dreptul vanzatorului de a instraina la un pret determinat prin negociere pornind de la valoarea stabilita prin raport.

In drept, recurentul a invocat disp. art. 1, art. 2, art. 18, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 6, art. 7 alin. (3), art. 18 din O.U.G. nr. 68/2008, art. 44 alin. (1) din Constitutie, art. 488 pct. 8, art. 498 Cod procedura civila.

In motivarea recursului declarat, recurentul M.G. a aratat ca hotararea atacata este nelegala intrucat in mod netemeinic instanta a considerat ca procedura de desemnare a unui evaluator independent ar fi contrara dispozitiilor O.U.G. nr. 68/2008, astfel ca acest fapt ar atrage nulitatea intregii proceduri administrative de vanzare.

Interventia instantei de a obliga partile la semnarea contractului de vanzare prin inlaturarea procedurii de negociere libera incalca dreptul de proprietate al Municipiului G.

Instanta incalca flagrant dispozitiile O.U.G. nr. 68/2008 atunci cand obliga C.L. G. (autoritate deliberativa) sa semneze un contract - in conditiile in care prin art. 10 al actului normativ sus-mentionat, contractul se semneaza de o alta autoritate locala (executiva).  

Dispozitiile art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 68/2008 trebuie interpretate in acord cu dispozitiile legii cadru privind achizitiile publice, dar si cele ale Legii 215/2001, care reglementeaza atributiile autoritatilor deliberative de cele ale autoritatilor executive (art. 23 al Legii 215/2001).

Chiar in cazul unei usoare contradictii, instanta are obligatia de a aplica cu prioritate dispozitiile legale ale Legii nr. 215/2001 - care prevaleaza fata de dispozitiile unei ordonante de urgenta.

Astfel, potrivit legii administratiei publice, autoritatea deliberativa C.L. - printr-o comisie speciala constituita la nivelul sau (conform prevederilor O.U.G. nr. 68/2008) poate efectua numai operatiunile prevazute la art. 36 al Legii 215/2001 - adica avizeaza, aproba, stabileste, hotaraste - prin hotarare potrivit prev. art. 45 (“in exercitarea atributiilor ce ii revin consiliul local adopta hotarari, cu votul majoritatii membrilor prezenti...).

Prin urmare, aceasta este singura forma de manifestare a activitatii de deliberare, urmand ca mai apoi, autoritatea executiva, primarul, sa puna in executare efectiva hotararile consiliului. (art. 61 al Legii nr. 215/2001).

In cazul de fata, comisia speciala a emis adresa catre autoritatea executiva pentru initierea procedurii de licitatie in vederea desemnarii unui evaluator al spatiilor.

Mai departe, autoritatea executiva a derulat procedura de licitatie in conformitate cu dispozitiile O.U.G. nr. 34/2006, conform normelor acestei legi fiind desemnat castigator ofertantul cu pretul cel mai scazut.

Prin urmare, a apreciat ca procedura de desemnare a unui evaluator a fost legala, simplul fapt ca dispozitiile art. 7 din O.U.G. nr. 68/2008 pot crea confuzii intre institutiile autoritatii publice, nu ar trebui sa fie interpretat in defavoarea paratilor, atat timp cat legile cadru au fost respectate corespunzator si este evident ca legea speciala - in scopul ei - a fost respectata (chiar daca inadvertentele din modul de formulare al legiuitorului o fac sa intre in contradictie cu normele legale cadru).

Hotararea instantei de fond incalca dreptul fundamental la proprietate al Municipiului G., impunand vointa comparatorului in ce priveste modul de stabilire al pretului, desi dispozitiile  O.U.G.  nr. 68/2008 au incercat sa previna o astfel de situatie.

Legea nu stabileste ca vanzarea se va face la pretul stabilit prin evaluarea tehnica (fie ca este vorba de evaluarea din procedura administrativa sau prin expertiza judiciara), ci evaluarea este un simplu reper in negocierea libera a partilor, pret sub care nu se poate cobori.

Atat timp cat legea speciala nu impune vanzatorului sa accepte un pret chiar si stabilit prin evaluare, atunci se aplica regulile de drept comun in materia contractelor sinalagmatice, iar regula prevede ca principiu fundamental libertatea contractuala.

Prin sentinta pronuntata, instanta incalca acest principiu, dar incalca si dispozitiile O.U.G. 68/2008, care in esenta, confirma rolul determinant al procedurii de negociere in stabilirea pretului.

Mai mult, nu reiese ca in procedura de negociere, paratii ar fi dat dovada de abuz de drept, atat timp cat pretul de pornire al licitatiei (sub care se putea negocia) nu este exorbitant in raport cu valoarea imobilului, asa cum a fost evaluata prin expertiza judiciara.   

Recurenta mai arata ca la incheierea unui contract civil nu se subscrie ipotezei art. 181 din Legea nr. 554/2004, acesta nefiind un act administrativ.

Intimatul reclamant a depus la dosar intampinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, aratand ca incalcarea dreptului acestuia de a participa la procedura de negociere a pretului de vanzare prin stabilirea unui evaluator independent in conditiile art. 7 alin. 2 din OUG nr. 68/2008 de catre C.L. G., imputernicit special sa organizeze intreaga procedura si nu de catre Municipiul G., care in speta a organizat licitatia finalizata cu desemnarea ca evaluator a G.F.I., reprezinta o incalcare a acestor prevederi si corelativ, o nesocotire a dreptului reclamantei sanctionata cu nulitatea acestei lucrari pe baza careia a fost stabilit pretul negocierii in faza administrativa a aplicarii acestui act normativ.

Asa stand lucrurile, nelegalitatea savarsita de paratul recurent ca autoritate administrativa atrage pe deplin competenta instantei de contencios sa solutioneze litigiul pe temeiul art. 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, in acest caz devenind nerelevanta discutia despre apartenenta bunului domeniului public sau privat al unitatii administrativ teritoriale si, consecutiv, cea legata de natura contractului ce se incheie.

Invocarea prevederilor art. 431 alin. 2 Cod procedura civila, in speta, prin trimiterea existenta a doua decizii anterioare pronuntate de Curtea de Apel Galati, nu poate fi nicicum avuta in vedere intrucat norma invocata reglementeaza efectele autoritatii lucrului judecat, iar litigiile anterioare au fost solutionate prin respingere cu motivarea ca pretul negocierii era mai mic decat cel rezultat din expertiza realizata in fata instantei, astfel ca in mod real nu pot acoperi cerintele textului invocat.

In ce priveste recursul paratului Municipiul G., intimatul arata ca

din interpretarea literara a textului art. 7 alin. 2 din O.U.G. nr. 68/2008 rezulta cu maxima evidenta ca sintagma „in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare” face trimitere in mod categoric la modalitatea in care sunt organizate licitatiile publice de catre autoritatile administrative contractante, iar in acest caz unicul cadru legal este dat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006, conditie care a si fost respectata de parat, aspectul de nelegalitate si retinut in cauza in mod corect de tribunal, referindu-se la imprejurarea ca organizatorul si beneficiarul licitatiei urma sa fie C.L. G. si nu Municipiul G., cum s-a realizat in speta.

In mod legal, Tribunalul a retinut ca atat timp cat se constata ca cel putin o faza din procedura de vanzare a acestui bun a fost realizata cu incalcarea prevederilor legale, iar in speta aceasta incalcare a constat in desemnarea in alte conditii decat cele expres prevazute a evaluatorului, ceea ce determina cu necesitate nulitatea lucrarii care a stabilit pretul care a stat la baza negocierii in faza administrativa, cu consecinta vatamarii dreptului reclamantei de a participa la aceasta procedura organizata in conditiile exclusiv prevazute de O.U.G. nr. 68/2008 - Tribunalul, pe temeiul art. 8 alin. 1 si art. 18 alin. 1 si 4 din Legea nr. 554/2004 are competenta deplina de a solutiona litigiul cu care a fost investit.

Intimata intervenienta a depus intampinare prin care a solicitat admiterea in parte a recursului, casarea in parte a sentintei in sensul admiterii actiunii sale si obligarii recurentei parate la incheierea cu intervenienta a contractului de vanzare cumparare pentru 1/2 din spatiu, cu stabilirea pretului de vanzare corect.

In recurs intimata a anexat la dosar inscrisuri.

Examinand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, in raport cu actele si lucrarile dosarului, precum si cu dispozitiile legale incidente pricinii, Curtea de Apel retine ca recursurile sunt fondate, avand in vedere urmatoarele considerente:

Potrivit mentiunilor din procesul verbal de negociere directa nr. …/18.03.2013, CVSM  constituita conform prevederilor OUG nr. 68/2008 a constatat ca reclamanta indeplineste conditiile legale pentru a cumpara spatiul medical descris in procesul verbal si a prezentat acesteia un pret de pornire a negocierii de 116.000 lei, iar mai apoi un ultim pret de 113.000 lei, care nu a fost acceptat de titulara L.T.D. A.M.

Prin contestatia prealabila formulata impotriva procesului verbal mentionat reclamanta a solicitat refacerea raportului de evaluare si reluarea procedurii de negociere directa cu respectarea prevederilor legale, iar prin Hotararea nr … /22.02.2013, Comisia de contestatii a respins contestatia acesteia.

Prin cererea cu care a investit instanta, reclamanta a invocat faptul ca modalitatea de desfasurare a licitatiei si de stabilire a pretului incalca drepturile cumparatorului prevazute de O.U.G. nr. 68/2008 de a avea acces la informatiile necesare desfasurarii acestei faze, iar raportul de evaluare nu tine seama de principalele cerinte stabilite prin art. 7 alin. 3 si 4 din O.U.G. nr. 68/2008, respectiv stabilirea valorii spatiilor pe baza indicatorilor de piata si de criteriile de evaluare acceptati de comun acord, intrucat evaluatorul nu a luat niciodata legatura cu reclamanta, ceea ce a determinat un pret nereal.

Curtea constata ca fiind intemeiate criticile recurentului Municipiul G. prin care se invoca faptul ca in mod gresit a considerat prima instanta ca au fost incalcate dispozitiile O.U.G. nr. 68/2008 privind procedura de desemnare a evaluatorului, fapt ce ar atrage nulitatea intregii proceduri administrative de vanzare.

In acest sens, Curtea de apel retine ca potrivit dispozitiilor art. 7 din O.U.G. nr. 68/2008 „(1) Pretul de vanzare al spatiului medical si al terenului aferent se stabileste in momentul vanzarii, in urma unei negocieri directe intre cumparator si comisie, si nu poate fi mai mic decat pretul de vanzare din raportul de evaluare, raport care va evidentia si valoarea investitiilor efectuate de catre solicitant, pe baza de acte justificative. Valoarea investitiilor efectuate se poate deduce numai daca acestea au fost realizate cu acordul proprietarului, al detinatorului dreptului de administrare sau in baza contractului de concesiune, dupa caz, valoare ce nu poate depasi jumatate din pretul stabilit in raportul de evaluare.

    (2) Raportul de evaluare prevazut la alin. (1) se intocmeste de catre un evaluator independent autorizat in conditiile legii, care este selectat prin licitatie publica, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare, de catre autoritatea administratiei publice locale, titulara a dreptului de administrare asupra spatiilor medicale aprobate a fi vandute.

    (3) Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabileste valoarea spatiului medical si a terenului aferent la pretul de piata pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piata si a criteriilor de evaluare acceptati de comun acord.

    (4) Valoarea prevazuta la alin. (3) reprezinta pretul care s-ar putea obtine in situatia in care orice persoana interesata ar putea cumpara spatiul respectiv.”

In cauza este necontestat faptul ca spatiul medical a carui cumparare a solicitat-o reclamanta, este proprietatea privata a unitatii administrativ teritoriale Municipiul G.

Prin dispozitiile art. 7 alin. 2 legiuitorul face referire la autoritatea administratiei publice locale, titulara a dreptului de administrare asupra spatiilor medicale aprobate a fi vandute, insa in cauza sunt aplicabile in egala masura dispozitiile legale speciale privind procedura de desfasurare a licitatiei publice, precum si cele ale Legii nr. 215/2001, in masura in care acestea nu contravin prevederilor O.U.G. nr. 68/2008.

Este real faptul ca potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 215/2001, consiliul local exercita atributii privind administrarea domeniului public si privat al comunei, orasului sau municipiului, iar in exercitarea acestor atributii, printre altele, hotaraste vanzarea, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii.

Curtea apreciaza insa ca imprejurarea ca in documentatia privind procedura de licitatie publica si in contractul avand ca obiect achizitionarea serviciilor de evaluare a spatiilor medicale si a terenurilor aferente acestora figureaza unitatea administrativ teritoriala Municipiul Galati, nu este de natura a atrage nelegalitatea procedurii de desemnare a evaluatorului.

In acest sens se retine, pe de o parte, faptul ca scopul urmarit de legiuitor a fost acela ca evaluarea sa fie efectuata de un evaluator independent, desemnat prin  licitatie publica, procedura ce a fost respectata in cauza.

Pe de alta parte, se retine ca, in conformitate cu dispozitiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 consiliile locale, ca autoritati deliberative si primarii, ca autoritati executive, sunt autoritatile administratiei publice prin care se realizeaza autonomia locala, iar conform art. 21 alin. 1 din acelasi act normativ „(1) Unitatile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de inregistrare fiscala si ale conturilor deschise la unitatile teritoriale de trezorerie, precum si la unitatile bancare. Unitatile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligatiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care apartin domeniului public si privat in care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in conditiile legii”, precum si cele ale art. 62.

In raport de aceste dispozitii legale, Curtea apreciaza ca in mod legal contractul avand ca obiect achizitionarea serviciilor de evaluare a spatiilor medicale si a terenurilor aferente acestora are ca parte contractanta unitatea administrativ teritoriala Municipiul G., cata vreme aceasta dispune de un patrimoniu si este titulara a drepturilor si obligatiilor prevazute in contractul respectiv.

Pe de alta parte, Curtea constata ca nu poate fi retinuta nici incalcarea prevederilor art. 7 alin. 3 si 4 din OUG nr. 68/2008 invocata de catre reclamanta, intrucat aceste dispozitii legale nu pot fi interpretate in sensul sustinut de aceasta.

Astfel, atat timp cat legiuitorul stabileste la art. 7 alin. 2 din OUG nr. 68/2008, ca parti implicate in raportul juridic ce are ca obiect efectuarea evaluarii imobilului, pe evaluator si autoritatea administratiei publice locale, rezulta ca la aceste doua parti s-a raportat legiuitorul si in cadrul alin. 3 al aceluiasi articol si nicidecum nu a avut in vedere cumparatorul.

In ceea ce priveste celelalte critici formulate de recurente, Curtea de apel retine ca in conformitate cu dispozitiile art. 6, coroborate cu cele ale art. 7 alin. 1 din OUG nr. 68/2008, pretul de vanzare al spatiului medical si al terenului se stabileste in momentul vanzarii, in urma unei negocieri directe intre cumparator si comisie, si nu poate fi mai mic decat pretul de vanzare din raportul de evaluare.

Asadar, legiuitorul a reglementat o prima etapa a procedurii in vederea stabilirii valorii minime a pretului de vanzare prin intermediul unui raport de evaluare, iar mai apoi o a doua etapa, aceea a stabilirii pretului de vanzare in baza unei negocieri directe intre comisie si cumparator, fara ca acest pret sa fie mai mic decat cel stabilit prin raportul de evaluare.

Chiar daca legiuitorul a reglementat o limita minima a pretului, sub care nu se poate cobori in urma negocierii, este evident ca scopul reglementarii acestei proceduri a negocierii este acela al asigurarii posibilitati obtinerii de catre vanzator a unui pret mai mare decat cel stabilit de evaluator.

In aceste conditii, se retine ca in mod nelegal instanta de fond a obligat parata sa vanda la un anumit pret, cata vreme intre parti nu s-a incheiat, in urma negocierii, un acord de vointa cu privire la pretul la care urmeaza a fi vandut spatiul medical.

Instanta nu poate obliga vanzatorul sa incheie contractul de vanzare-cumparare, intrucat in acest mod se incalca principiul libertatii contractuale si exercitarea de catre proprietar a prerogativei de dispozitie, atribut ce tine de esenta dreptului la proprietate.

In consecinta, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 7 alin. 1 din OUG nr. 68/2008, instanta nu poate suplini acordul de vointa al partilor.

Pentru aceste considerente, fiind intrunite conditiile prevazute de art. 488 pct. 8 Cod de procedura civila, in temeiul art. 496, art. 498 alin. 1 Cod procedura civila, Curtea de apel va admite recursurile paratilor, va casa in parte sentinta atacata, iar in rejudecare, va respinge ca nefondata cererea formulata de reclamant.

Vor fi mentinute dispozitiile sentintei privind respingerea cererii de interventie, avand in vedere ca intervenienta nu a formulat recurs in cauza, precum si cele privind respingerea exceptiei inadmisibilitatii, ce nu au facut obiectul criticilor din recurs.

In  baza art. 453 alin. 1 si art. 451 alin. 1 si 2 Cod procedura civila, instanta va obliga reclamantul sa plateasca paratilor suma de 1500 lei cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu de avocat.

Potrivit jurisprudentei constante a Curtii Europene a Drepturilor Omului un reclamant nu poate obtine rambursarea cheltuielilor sale decat in masura in care se demonstreaza realitatea, necesitatea si caracterul rezonabil al cuantumului lor.

Articolul art. 451 alin. 2 Cod procedura civila permite instantei sa reduca partea din cheltuielile de judecata reprezentand onorariul avocatilor, ori de cate ori constata ca acesta este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfasurata de avocat, tinand seama si de circumstantele cauzei. In cauza de fata, Curtea, facand aplicarea criteriilor reglementate de dispozitiile legale mentionate, apreciaza ca fiind rezonabil un cuantum al onorariului de avocat in suma de 1500 lei.