Valorificarea ca timp lucrat in grupa I de munca a perioadelor dovedite prin adeverinte in care salariatul a indeplinit functii de conducere  (sef atelier, sef sectie)

Legislatie relevanta
:
Ordinul nr. 50/1990

art. 158 din Legea nr. 263/2010

Rezumat
:
Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca este atributul conducerii unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, conform art. 6 din Ordinul 50/1990, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), Casa de Pensii neputand face aprecieri cu privire la conditiile de lucru sau procentului lucrat in aceste conditii, prin prisma functiei pe care salariatul a indeplinit-o.

Casa Teritoriala de Pensii nu poate sustine de principiu ca un anumit salariat nu putea fi incadrat in grupa de munca, potrivit Ordinului nr.  50/1990 datorita functiei de conducere pe care o indeplinea, pentru ca, in concret, angajatorul cunostea cel mai bine daca respectivul salariat isi desfasura activitatea intr-un anumit loc de munca sau daca executa si el operatiuni de un anumit tip.

 

    Decizia civila nr. 114/28.02.2017 a Curtii de Apel Galati

 

Prin sentinta civila nr. 640/19.10.2016 Tribunalul Braila a admis contestatia formulata de contestatorul DG, in contradictoriu cu intimata Casa Judeteana de Pensii Braila.

A anulat decizia nr. R/10552/23.11.2015 emisa de intimata si a obligat intimata sa stabileasca drepturile de pensie ale contestatorului incepand cu data de 30.09.2015, cu luarea in calcul a perioadelor 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 ca fiind lucrate de catre contestator in grupa I de munca, in procent de 70%.

A obligat intimata sa plateasca contestatorului drepturile de pensie astfel stabilite.

A obligat intimata sa plateasca contestatorului suma de 900 lei cheltuieli de judecata.

Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Prin cererea inregistrata sub nr. 47976/30.09.2015, contestatorul a solicitat intimatei Casa Judeteana de Pensii Braila inscrierea la pensie pentru limita de varsta.

Prin decizia nr. R/10552/23.11.2015 intimata a respins cererea contestatorului, motivat de faptul ca la data depunerii acesteia nu indeplinea conditiile prevazute de lege pentru acordarea pensiei de limita de varsta.

 Astfel, in motivarea deciziei intimata a aratat ca perioadele 12.05.1982 - 01.06.1988 si 10.02.1990 - 01.05.1991 nu au fost valorificate ca timp lucrat in grupa I de munca deoarece functia indeplinita de contestator (sef atelier, sef sectie) nu se regaseste in actul normativ mentionat, iar varsta de pensionare redusa datorita stagiului realizat in conditii deosebite si legilor speciale nu poate fi mai mica decat varstele prevazute de lege.

Aceasta decizie a fost contestata la Comisia Centrala de Contestatii din cadrul Casei Nationale de Pensii Publice prin cererea inregistrata la CJP Braila sub nr. 33586/16.12.2015, insa contestatia nu a fost solutionata in termenul prevazut de art. 150 alin. 4 din Legea nr. 263/2010, motiv pentru contestatorul a formulat prezenta cerere.     

Din coroborarea dispozitiilor art. 159 alin. 1 cu ale art. 16 lit. a din Legea nr. 263/2010 instanta a retinut ca, in cazul contestatorului, dovada vechimii in munca se face cu carnetul de munca, carnetul de asigurari sociale sau cu alte acte prevazute de lege.

Instanta a mai retinut ca, potrivit art. 158 din aceeasi lege (forma in vigoare la data solutionarii cererii) „(1) Perioadele de vechime in munca realizate in grupele I si a II-a de munca pana la data de 1 aprilie 2001 constituie stagiu de cotizare in conditii deosebite, in vederea reducerii varstelor de pensionare, cu exceptia celor realizate in activitatile care, conform prevederilor art. 30 alin. (1), sunt incadrate in conditii speciale. (2) Adeverintele care atesta incadrarea persoanelor in fostele grupe I si/sau a II-a de munca sunt valorificate, numai in situatia in care au fost emise conform legii, pe baza documentelor verificabile intocmite anterior datei de 1 aprilie 2001.”

In baza acestor prevederi legale, Casa Judeteana de Pensii are dreptul si obligatia sa verifice daca exista documente din care sa rezulte ca activitatea salariatului a fost incadrata in grupa de munca mentionata in adeverinta si nu poate fi obligata sa valorifice orice adeverinta eliberata de angajator.

 In speta, s-a constatat ca incadrarea contestatorului in grupa I de  munca reiese chiar din carnetul de munca, unde la pozitia nr. 65 este inscris faptul ca in perioadele 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 a lucrat ca sef atelier si sef sectie lacatuserie, activitate ce se incadreaza in grupa I de munca in procent de 70%, potrivit Ordinului 50/1990 anexa I pozitia 95 si pct. 3 si tabelului nominal nr. 0242/18.01.1999.

La pozitia 95 din Anexa I la Ordinul 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerul Sanatatii si Comisiei Nationale pentru Protectia Muncii se prevede ca se incadreaza in grupa I de munca personalul care a desfasurat „operatiile de sudura efectuate in interior la nave, cazane, conducte, cilindri de locomotive, stalpi metalici inchisi, rezervoare, bazine si alte instalatii asemanatoare. Lacatusii constructii si reparatii nave si tubulatorii care lucreaza impreuna cu sudorii in aceleasi conditii de munca”.

Totodata, potrivit pct. 3 din Ordinul 50/1990, „Beneficiaza de incadrarea in grupele I si II de munca, potrivit celor mentionate, fara limitarea numarului, personalul care este in activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maistri, tehnicieni, personal de intretinere si reparatii, controlori tehnici de calitate, precum si alte categorii de personal care lucreaza efectiv la locurile de munca si activitatile prevazute in anexele nr. 1 si 2. Beneficiaza, de asemenea, de aceleasi drepturi personalul muncitor din constructii-montaj sau din alte activitati, care realizeaza lucrari de extinderi, modernizari sau reparatii ale capacitatilor de productie si care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii cu personalul beneficiarului incadrat in grupele I si II de munca.”

Avand in vedere dispozitiile mai sus citate, precum si faptul ca, potrivit carnetului de munca, meseria contestatorului este cea de inginer, iar in perioadele 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 acesta a ocupat functia de sef atelier si respectiv sef sectie lacatusarie, instanta a apreciat ca specificul activitatii desfasurate de contestator justifica incadrarea sa in grupa I de munca.

S-a mai observat ca in tabelul nominal intocmit de angajatorul SC S. N. B. SA si inregistrat sub nr. 0242/18.01.1999, privind salariatii Sectiei Lacatusarie care pot beneficia de incadrare in grupa I si II de munca conform Ordinului 50/1990, contestatorul figureaza inscris la pozitia 102 cu perioadele 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 lucrate in grupa I in procent de 70%.

In plus, in adeverinta nr. C921/427/11.02.2016 eliberata contestatorului de SC V. Braila S.A. (fosta SC S. N. B. SA) se mentioneaza ca incadrarea in grupa I si a II-a de munca s-a facut de catre conducerea societatii impreuna cu sindicatul liber din unitate, iar prin Hotararea Consiliului de Administratie al societatii a fost stabilit timpul efectiv lucrat in grupa de munca, pe categorii de personal.

Fata de probele prezentate instanta a apreciat ca s-a facut dovada incadrarii contestatorului de catre angajator in grupa I de munca, astfel ca nu s-a putut limita dreptul contestatorului, fost salariat, de a beneficia de avantajele pe care i le confera aceasta incadrare.

Un argument in sprijinul acestei concluzii este acela ca, potrivit Ordinului 50/1990, intreaga procedura privind incadrarea in grupe de munca este supravegheata, indrumata si controlata de Ministerul Muncii, autoritate centrala cu atributii in ceea ce priveste sistemul de asigurari sociale, care ar fi putut sesiza chiar la acel moment nelegala incadrare in grupe de munca a angajatilor unei societati.

Nominalizarea persoanelor care se incadreaza in grupele I si II de munca este atributul conducerii unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, conform art. 6 din Ordinul 50/1990, tinandu-se seama de conditiile deosebite de munca concrete in care isi desfasoara activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, conditii nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.), Casa de Pensii neputand face aprecieri cu privire la conditiile de lucru ale contestatoarei sau procentului lucrat in aceste conditii, prin prisma functiei pe care salariatul a indeplinit-o.

Daca se dovedeste ca, in aplicarea Ordinului nr. 50/1990, sindicatele si conducerea au fost de acord cu incadrarea activitatii unui salariat in grupa I sau II de munca, adoptand o hotarare in acest sens, Casa de Pensii nu poate interveni, intrucat s-ar ajunge la o aplicare excesiva a art. 158 din Legea 263/2010.

Pentru considerentele expuse, instanta a constatat ca in mod netemeinic si nelegal intimata a decis ca, la stabilirea drepturilor de pensie ale contestatorului, sa nu valorifice perioadele 12.05.1982 - 01.06.1988 si 10.02.1990 - 01.05.1991 ca timp lucrat in grupa I de munca in procent de 70%.

Drept urmare, a admis contestatia si a dispus anularea deciziei nr. R/10552/23.11.2015.

In conformitate cu dispozitiile art. 104 alin. 2 din Legea nr. 263/2010, instanta a obligat intimata sa stabileasca drepturile de pensie ale contestatorului incepand cu data inregistrarii cererii acestuia (30.09.2015), luand in calcul perioadele 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 ca fiind lucrate de catre contestator in grupa I de munca, in procent de 70% si a obligat sa ii plateasca drepturile de pensie astfel stabilite.

Totodata, ca parte cazuta in pretentii intimata a fost obligata, in temeiul art. 453 alin. 1 Cod procedura civila, sa plateasca contestatorului cheltuielile de judecata constand in onorariul avocatului, dovedit cu chitanta depusa la dosar.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata Casa Judeteana de Pensii Braila, criticand solutia instantei de fond ca fiind nelegala si netemeinica.

Reclamantul nu se incadreaza in temeiul juridic indicat in carnetul de munca si in adeverinta nr.C921/430/11.02.2016 intrucat functiile detinute de catre acesta, respectiv sef de atelier si sef de sectie nu se regaseste in actul normativ mentionat, Ordinul nr.50/1990, pct.95.

Actele avute in vedere de catre instanta, tabelul nominal nr. 0242/18.01.1999, precum si adeverinta nr. 921/427/11.02.2016 au fost depuse direct la instanta de judecata, iar Casa Judeteana de Pensii nu le-a avut in vedere la dosarul de pensie, ele nefiind depuse de catre reclamant.

Cu privire la cheltuielile de judecata considera apelanta ca onorariul avocatului este vadit disproportionat in raport cu valoarea sau complexitatea cauzei si cu activitatea desfasurata de acesta. A solicitat reducerea cheltuielilor de judecata potrivit dispozitiilor art. 451 alin.2 din Codul de procedura civila.

In drept a invocat dispozitiile art. 466, 470– 471 din Codul de procedura civila.

A solicitat admiterea apelului declarat si respingerea contestatiei formulate de catre reclamant.

Prin intampinare intimatul a solicitat respingerea apelului declarat de Casa Judeteana de Pensii Braila.

  Examinand sentinta apelata in prisma motivelor de apel invocate, cu aplicarea dispozitiilor legale incidente in cauza, curtea retine urmatoarele aspecte de fapt si de drept relevante in cauza:

Prin cererea de chemare in judecata formulata la data de 11 februarie 2016 reclamantul D.G. a contestat decizia nr. R/10552/23.11.2015 privind respingerea pensiei pentru limita de varsta emisa de Casa Judeteana de Pensii Braila si a solicitat obligarea acestea la emiterea unei noi decizii in care sa se valorifice intreaga perioada lucrata de reclamant in grupa I de munca, respectiv 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02. 1990–01. 05.1991 in procent de 70 %, asa cum rezulta mentiunile inscrise in carnetul de munca.

Casa Judeteana de Pensii Braila a respins cererea reclamantului de inscriere la pensie pentru limita de varsta prin emiterea deciziei nr. R/10552/23.11.2015 pe motiv ca la data depunerii cererii acesta nu indeplinea conditiile prevazute de lege pentru acordarea pensiei pentru limita de varsta.

Nu au fost avute in vedere perioadele 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 ca fiind lucrate in grupa I de munca deoarece functia indeplinita de catre reclamant, sef atelier si sef sectie, nu se regaseste in actul normativ mentionat.

Curtea constata ca, potrivit mentiunilor din carnetul de munca al reclamantului, pozitia 65 in perioadele 12.05.1982-01.06.1988 si 10.02.1990-01.05.1991 reclamantul a lucrat ca sef de atelier si sef de sectie de lacatuserie, activitate ce se incadreaza in Ordinul nr. 50/1990, anexa I pozitia 95 si pct.3 in procent de 70% totalizand 5 ani si 1 luna in grupa I de munca, conform tabelului nominal nr. 0242/18.10.1999. Potrivit mentiunilor de la pozitia 66 din carnetul de munca in perioada 01. 06.1988– 10. 02.1990 a lucrat ca sef de sectie mecanica activitate ce se incadreaza in prevederile Ordinului nr.50/1990, anexa II, pozitia 134 si pct.3 in procent de 70% totalizand 1 an si 2 luni in grupa a II-a de munca, conform tabelului nominal nr. 0242/18.01.1999.

Potrivit adeverintei din dosarul de fond rezulta ca, in conformitate cu Ordinul nr.50/1990 a Ministerului Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerului Sanatatii si Comisiei Nationale pentru Protectia Muncii, incadrarea in grupa I si a II-a de munca s-a facut de catre conducerea societatii impreuna cu Sindicatul Liber din unitate, iar prin hotararea Consiliului de Administratie a societatii a fost abolit timpul efectiv lucrat in grupa de munca, pe categorii de personal. Conform tabelului nominal nr.1035/2.03.1993 s-a inregistrat grupa de munca in carnetul de munca al reclamantului la pozitiile 30, 31 si 32. Pozitiile au fost anulate la momentul emiterii tabelului nominal nr.0242/18.01.1999 si s-au facut inscrierile privind grupa de munca la pozitiile 64, 65, 66 din carnetul de munca.

Prin urmare, angajatorul a facut mentiunile in carnetul de munca in urma stabilirii incadrarii impreuna cu sindicatul de la nivelul unitatii, pentru care unitatea a intocmit un tabel nominal si cu salariatii sectiei lacatuserie care pot beneficia de incadrarea in grupa I si a II-a de munca, conform Ordinului 50/1990, completat cu avizele ulterioare. Reclamantul apare la pozitia 102 din tabelul mentionat. Angajatorul este cel care cunostea sarcinile si atributiile care ii reveneau reclamantului, chiar daca acesta era sef de atelier sau sef de sectie, motiv pentru care instanta de apel apreciaza ca mentiunea in carnetul de munca s-a facut cu respectarea dispozitiilor Ordinului 50/ 1990.

Este evident ca la punctul 95 din Anexa 1 sau la punctul 129 din Ordinul 50/1990 textul de lege se refera la operatiunile de sudura efectuate in interior la nave, sectii si bloc sectii, cazane, conducte, cilindrii de locomotive, stari metalice inchisi, rezervoare, bazin si alte instalatii asemanatoare.

Dispozitia legii nu face referire la seful de atelier sau seful de sectie, ci cuprinde o dispozitie generala, in cazul de fata operatiunile enuntate mai sus. Casa Judeteana de Pensii Braila considera ca reclamantul, cu functia pe care a indeplinit-o, nu putea sa fie incadrat in acest punct 95, dar instanta apreciaza ca angajatorul cunostea cel mai bine atributiile reclamantului, iar daca a intocmit un tabel nominal cu numele salariatilor care se incadreaza in Ordinul 50/1990 operatiunea de incadrare a fost corect realizata, iar mentiunea din carnetul de munca este reala.

Casa Judeteana de Pensii nu poate sustine de principiu ca un anumit salariat cu functia pe care o indeplinea nu putea fi incadrat la un anumit punct din Ordinul 50/1990 pentru ca, in concret, angajatorul cunostea cel mai bine daca respectivul salariat isi desfasura activitatea intr-un anumit loc sau daca executa si el operatiuni de un anumit tip, motiv pentru care la acel moment s-a hotarat incadrarea si acestui salariat in grupa I sau a II-a de munca.

Considerentele instantei de fond sunt corecte, interpretarea textelor legale aplicabile in speta fiind, de asemenea, legala si temeinica, argumentele expuse in hotarare fiind insusite si de instanta de apel prin prezenta decizie.

Faptul ca apelant Casa Judeteana de Pensii Braila a invocat aspectul ca nu a cunoscut de toate actele emise de angajator, luand cunostinta de aceste acte de la dosarul cauzei, nu este un motiv intemeiat de apel intrucat in carnetul de munca erau precizate aceste acte, respectiv tabelul numarul 0242/18.10.1999, astfel ca daca apelanta aprecia necesara prezentarea acestor acte putea sa le solicite reclamantului si abia mai apoi sa emita decizia de respingere a cererii petentului de acordare a pensiei pentru limita de varsta.

In carnetul de munca este invocat temeiul juridic pentru care reclamantul a fost incadrat ca a lucrat in grupa I si a II-a de munca.

Referitor la cererea apelantei de reducere a cheltuielilor de judecata potrivit dispozitiilor art. 451 alin. 2 din Codul de procedura civila, instanta apreciaza ca aceasta cerere este neintemeiata intrucat nu sunt indeplinite conditiile prevazute de lege pentru ca instanta sa reduca onorariul avocatului.

Instanta de fond a obligat Casa Judeteana de Pensii Braila sa plateasca 900 lei cheltuieli de judecata constand in onorariu de avocat, conform chitantei depuse la dosar. Aceasta valoare nu este vadit disproportionata in raport cu munca concreta pe care avocatul a prestat-o in prezenta cauza si in raport cu activitatea concreta desfasurata de acesta. Cauza de fata a fost una complexa, iar onorariul solicitat de partea care a castigat procesul nu este deosebit de mare si oricum nu este vadit disproportionata in raport cu complexitatea si activitatea desfasurata de avocat in cauza.

Potrivit dispozitiilor art. 453 din Codul de procedura civila, Casa Judeteana de Pensii Braila va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata efectuate in apel de intimat.

Potrivit dispozitiilor art. 480 din Codul de procedura civila, fata de considerentele mai sus aratate, instanta de apel apreciaza ca fiind nefondat apelul declarat de Casa Judeteana de Pensii Braila, impotriva sentintei civile nr. 640/ 2016 pronuntata de Tribunalul Braila.