Aplicarea principiului
„electa una via, non datur recursus ad alteram”.
Odata exercitata optiunea pentru actiunea in raspundere civila delictuala, nu se justifica ulterior formularea unei cereri diferite intemeiata pe raspundere civila contractuala, pentru solicitarea aceluiasi prejudiciu.

 

Pe baza principiului electa una via, non datur recursus ad alteram, odata aleasa raspunderea civila delictuala, o noua actiune intemeiata pe raspunderea contractuala nu mai poate fi primita.

Aspectul referitor la temeiul juridic al cererii care ar putea justifica o cauza diferita, nu trebuie inteles artificial, cu scopul de a crea posibilitatea investirii instantei cu o noua cerere avand acelasi obiect, in conditiile in care scopul urmarit de reclamanta este acelasi.

Faptul ca se recunoaste dualitatea raspunderii, cea delictuala reprezentand dreptul comun al raspunderii civile, in timp ce raspunderea contractuala are caracter special, derogator, nu permite posibilitatea de a cere repararea aceluiasi prejudiciu de doua ori, pe temeiurile distincte ale acestor raspunderi.

In speta, lipsa identitatii de cauza este formala, din aceasta perspectiva, in conditiile in care in ambele cazuri raspunderea se antreneaza ca urmare a comiterii aceleiasi fapte, prin care s-a produs un prejudiciu.

Nu s-a invocat in cele doua proceduri paralele, pornite pe temeiuri juridice diferite, ipoteza unor diferente de despagubiri, sau prejudicii noi descoperite ulterior, insa dincolo de aceste aspecte, relevant este faptul ca odata exercitata optiunea pentru actiunea in raspundere civila delictuala, nu se justifica ulterior formularea unei cereri diferite intemeiata pe raspundere civila contractuala, pentru solicitarea aceluiasi prejudiciu.

(Decizia nr. 53/A-C
/
12 Ianuarie 2017)

 

La data de 12.07.2013, reclamanta SC Centrul Medical M SRL - reprezentata legal prin administrator special COD si prin administrator judiciar SC CC SPRL a formulat actiune in raspundere civila contractuala impotriva paratei Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Arges, pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligata parata la plata catre reclamanta a sumei de 6.500.000 lei cu aplicarea art.204 alin.2 pct. 2 C.pr.civ. cu titlu de despagubiri pentru repararea integrala a prejudiciului produs de catre parata prin rezilierea unilaterala si abuziva a Contractului nr.A38P/2007 de furnizare de servicii medicale in asistenta medicala de specialitate din ambulatoriu pentru specialitatile paraclinice.

In motivare s-a aratat ca intre reclamanta pe de o parte si parata pe de alta parte s-a incheiat Contractul nr.A38P/2007 de furnizare de servicii medicale in asistenta medicala de specialitate din ambulatoriu pentru specialitatile paraclinice.

Prin notificarea nr.6701/24.04.2007 parata a reziliat unilateral Contractul de furnizare de servicii medicale nr.A38P/2007 si intrucat a apreciat ca rezilierea a fost ilegala a formulat actiune la Tribunalul Arges.

Prin sentinta civila nr.254/30.11.2009 pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr 2023/109/2009 devenita irevocabila prin decizia ICCJ –Sectia I civila nr.4830/06.06.2011 s-a dispus anularea notificarii nr.6701/24.04.2007 prin care a fost reziliat contractul de furnizare de servicii medicale nr.A38P/2007. Tribunalul Arges a constatat ca nu a operat rezilierea de drept a contractului si a obligat Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Arges la plata catre reclamanta a sumei de 1.582.719,51 lei reprezentand contravaloare servicii medicale efectuate in cursul anului 2007 si nedecontate de catre parata. La paginile 7-10 din sentinta nr.254/2009 a Tribunalului Arges sunt infatisate pe larg abuzurile savarsite de catre parata in legatura cu masura rezilierii contractului nr.A38P/2007. La pagina 10 paragraf 4 din aceeasi sentinta tribunalul a retinut in mod expres ca niciunul din aspectele invocate de parata ca fiind incalcari ale contractului nu se confirma, astfel incat parata nu justifica si nu avea nici un temei legal sa procedeze la rezilierea de plin drept a contractului in conditiile art.13 lit. g din acesta.

Prin adresa nr.9410/06.07.2007 parata a comunicat refuzul de a incheia contractul pe motiv ca a fost reziliat Contractul A38P/2007 de furnizare servicii medicale paraclinice si nu se afla in relatii contractuale cu societatea reclamanta.

Intrucat nu s-a mai putut incheiat contractul pentru derularea programului de evaluare deoarece expirase perioada 01.07.2007- 31.12.2008 in cauza se impune obligarea paratei la plata de despagubiri care sa acopere integral prejudiciile produse reclamantei sub acest aspect, fiind angajata raspunderea contractuala a paratei, intrucat nu s-a mai putut incheia contractul pentru investigatii paraclinice in cadrul programului national de evaluare a starii de sanatate a populatiei.

Caracterul ilicit al faptei e retinut cu putere de lucru judecat de instanta judecatoreasca prin sentinta civila nr.254/30.11.2009 pronuntata de Tribunalul Arges, iar prejudiciul consta in beneficiul de care reclamanta a fost lipsita prin neincheierea contractului in cadrul acestui program national de evaluare si care a fost stabilit intr-o actiune in raspundere civila delictuala la 8.400.709,06 lei, raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu fiind dovedit ca si vinovatia, ca element al raspunderii civile contractuale.

In drept s-au invocat disp.art.969, 1082, 1084, 1085 C.civ., O.G.nr.13/2001, art.194 si urm. si art.451 C.pr.civ.

Prin cererea depusa la data de 27.02.2014 reclamanta si-a restrans actiunea in sensul ca a solicitat despagubiri pentru repararea integrala a prejudiciului aferent anului 2007 produs de parata prin rezilierea unilaterala si abuziva a contractului A38P/2008 in suma de 3.000.000 lei avand in vedere ca pentru anul 2008 s-a pronuntat decizia civila nr.350/13.02.2014 a Tribunalului Arges.

La data de 09.09.2013 parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia prescriptiei actiunii, exceptia autoritatii de lucru judecat si exceptia lipsei calitatii de reprezentant, iar pe fond s-a invocat ca toate prejudiciile suferite de reclamanta au fost reparate prin decizia civila nr.1336/2013 pronuntata de Tribunalul Arges reprezentand despagubiri ca urmare a rezilierii contractului A38P/2007.

In ceea ce priveste neincheierea contractului PESS din anul 2007 s-a aratat ca existenta contractului principal de furnizare a serviciilor medicale paraclinice - analize de laborator era o conditie obligatorie pentru ca un furnizor de servicii medicale sa poata incheia contractul PESS, astfel ca la data derularii contractului reclamanta ca furnizor nu mai avea contract cu CAS Arges, aceasta fiind in imposibilitate legala de a incheiat contract PESS conform legii .

Prin raspunsul la intampinare din 24.09.2013 reclamanta a solicitat respingerea exceptiilor invocate aratand c a actiunea nu este prescrisa in raport de decizia irevocabila a ICCJ din 06.06.2011, iar autoritatea de lucru judecat nu este incidenta in cauza intrucat actiunea in raspundere delictuala a fost respinsa cu privire la aceeasi suma solicitata, existand o alta cauza juridica in prezentul dosar, iar calitatea de reprezentant a numitului COD este dovedita ca administrator special, societatea fiind reprezentata prin administratorul judiciar potrivit art.20 alin.1 lit. l din Legea nr.85/2006 prin CC SPRL .

Pe fond s-a aratat ca parata invoca propria culpa, respectiv rezilierea abuziva a contractului de furnizare de servicii nr.A38P/2007 pentru a justifica refuzul la incheierea contractului in cadrul PESS.

Prin completarea la intampinare parata a aratat ca prin adresa nr.1159/23.08.2008 i s-a comunicat reclamantei sa depuna documentele prevazute de Ordinul nr.994/354/2007 in vederea incheierii contractului PESS, insa aceasta nu s-a conformat, astfel ca nu se poate retine culpa paratei sub acest aspect.

Prin incheierea din 21.11.2013, tribunalul a respins exceptiile invocate de parata prin intampinare.

Partile au depus la dosar inscrisuri, fiind administrata si proba cu expertiza contabila la solicitarea reclamantei.

De asemenea, prin incheierea din 20.11.2014 s-a respins exceptia autoritatii de lucru judecat in raport de decizia civila nr.350/13.02.2014 pronuntata de Tribunalul Arges, avand in vedere obiectul prezentei cauze.

A fost efectuat raportul de expertiza de catre expert DD, expertiza refacuta si completata la data de 08.12.2015.

Prin sentinta nr.44/4 februarie 2016
,
Tribunalul Arges a admis in parte actiunea restransa, formulata de catre reclamanta SC Centrul Medical M SRL - reprezentata legal prin administrator special COD si prin administrator judiciar SC CC SPRL, in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Arges, care a fost obligata sa plateasca reclamantei suma de 553.497 lei cu titlu de despagubiri pentru anul 2007, conform variantei E2 din raportul de expertiza tehnica DD.

A fost obligata parata la 5600 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Pentru a pronunta solutia tribunalul a retinut ca prin sentinta civila nr.254/30.11.2009 pronuntata de Tribunalul Arges irevocabila prin decizia ICCJ nr.4830/06.06.2011 s-a dispus anularea notificarii cu nr.6701/24.04.2007 prin care s-a dispus rezilierea contractului de furnizare de servicii medicale nr.A038P/2007 cu obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 1.582.719,51 lei reprezentand contravaloarea servicii medicale efectuate in cursul anului 2007 si nedecontate de catre parata.

S-a constatat ca parata nu a avut nici un temei legal sa procedeze la rezilierea de plin drept a contractului.

La data de 19.06.2007 a fost emis Ordinul cu nr.994/2007 privind aprobarea normelor metodologice pentru realizarea activitatilor specifice din cadrul programului national pentru evaluarea starii de sanatate a populatiei unde s-a mentionat la art.3 pct. 3 obligatia caselor de asigurari de sanatate de a incheia contracte pentru efectuarea de investigatii medicale numai cu furnizarii de servicii medicale paraclinice cu care sunt in relatii contractuale. Astfel, reclamanta nu a putut beneficia de posibilitatea de a incheia un astfel de contract, intrucat in cursul anului 2007 nu se mai afla in relatii contractuale cu casa de asigurare de sanatate intrucat parata reziliase de plin drept contractul in conditiile in care notificarea de reziliere a fost considerata nelegala in 2009 si respectiv 2011 cand hotararea a ramas irevocabila prin pronuntare I.C.C.J.

S-a retinut ca reclamanta nu a mai putut incheia contractul pentru investigatii paraclinice in cadrul programului national de evaluare a starii de sanatate a populatiei, program ce a incetat la sfarsitul anului 2007, in prezenta cauza aceasta solicitand despagubiri pentru repararea integrala a prejudiciului constand in beneficiul de care aceasta a fost lipsita prin neincheierea contractului in cadrul acestui program national, respectiv sume de bani cuvenite reclamantei daca ar fi incheiat respectivul contract si ar fi efectuat investigatiile medicale in cadrul acestuia, daca nu    s-ar fi reziliat contractul A038P/2007.

A retinut instanta ca in situatia in care nu s-ar fi reziliat acest contract si parata nu ar fi refuzat sa incheie contractul in cadrul PES, reclamanta ar fi obtinut beneficii prin efectuarea investigatiilor paraclinice in cadrul acestui program. Prin adresa nr.9440/06.07.2007 parata a comunicat reclamantei refuzul de a incheia contractul cu motivarea ca a fost reziliat contractul A038P/2007 de furnizare servicii medicale paraclinice si intrucat nu se afla in relatii cu societatea reclamanta nu se poate incheia nici contractul pentru efectuarea de investigatii medicale in cadrul programului national de evaluare a starii de sanatate a populatiei potrivit Ordinului 994/2007 privind aprobarea normelor metodologice pentru realizarea activitatilor specifice din cadrul programului national.

In cauza, au fost invocate prevederile art.11 din contractul de furnizare nr.A038P/2007 potrivit cu care pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale partea in culpa datoreaza celeilalte parti daune interese, fiind stabilita cu putere de lucru judecat neindeplinirea obligatiilor de catre parata prin refuzul de a incheia contractul pentru efectuarea de investigatii medicale in cadrul programului national de evaluare a starii de sanatate a populatiei, refuz determinat de rezilierea in mod abuziv de catre parata a contractului de furnizare nr.A038P/2007 stabilita in mod irevocabil prin decizia ICCJ cu nr 4830/06.06.2011.

A fost inlaturata sustinerea paratei potrivit cu care reclamanta ar fi avut posibilitatea sa depuna intreaga documentatie pentru incheierea contractului in cadrul PES, intrucat refuzul paratei a fost exprimat in mod expres si a fost determinat de rezilierea de plin drept a contractului A038P/2007 fiind stipulata o conditie esentiala pentru incheierea acestuia si anume existenta unor relatii contractuale cu furnizorii de servicii medicale paraclinice si care in cursul anului 2007 nu mai existau cu reclamanta ca urmare a atitudinii culpabile a paratei care a reziliat fara temei legal contractul, astfel ca reclamanta nu mai indeplinea conditiile in acest sens.

Sentinta civila nr.254/2009 pronuntata de Tribunalul Arges ramasa irevocabila in ceea ce priveste anularea notificarii nr.6791/24.04.2007 prin care a fost reziliat contractul de furnizare de servicii medicale isi produce efecte juridice de la data incheierii respectivei notificari, din acest moment refuzul de a incheia contractul in cadrul PES fiind culpabil, aceasta urmand sa suporte daunele interese datorate reclamantei sub aspectul prejudiciului constand in beneficul de care a fost lipsita prin incheierea acestui contract.

Prin urmare, in cauza s-a facut dovada faptei ilicite constand in rezilierea in mod abuziv de catre parata a contractului de furnizare nr.A038P/2007 precum si raportul de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si dovada vinovatiei ca element al raspunderii contractuale, aceasta fiind stabilita cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr.254/30.11.2009 pronuntata de Tribunalul Arges ramasa irevocabila prin decizia civila nr.4830/6.06.2011 pronuntata de I.C.C.J.

S-a retinut ca potrivit cererii formulata de reclamanta s-a restrans actiunea la suma de 3.000.000 lei cu titlu de despagubiri pentru repararea integrala a prejudiciului aferent anului 2007 aratandu-se ca pentru anul 2008 s-a pronuntat decizia civila nr.350/13.02.2014 a Tribunalului Arges.

Potrivit art.1385 C.civ. prejudiciul trebuie reparat integral, iar despagubirea trebuie sa cuprinda si pierderea suferita de cel prejudiciat, castigul pe care in conditii obisnuite el ar fi putut sa-l realizeze si de care a fost lipsit, precum si cheltuielile facute cu evitarea sau limitarea prejudiciului.

In ceea de priveste beneficiul nerealizat,
lucrum cessans,
prejudiciul trebuie reparat in integralitatea sa cu conditia ca acesta sa fie cert in ceea ce priveste existenta sa si sa existe o reala posibilitate de evaluare a acestuia.

Pentru dovedirea existentei beneficiului nerealizat creditorul trebuie sa depuna dovezi relevante si pertinente pentru a proba ca cel care desfasoara o activitate in mod regulat a fost privat de un beneficiu, iar cauza pierderii suferite sa fie consecinta faptei debitorului. In examinarea intinderii pagubei determinata de beneficiul nerealizat creditorul trebuie sa dovedeasca beneficiul ce ar fi fost obtinut in situatia in care debitoarea si-ar fi executat in tocmai obligatia asumata cuantumul prejudiciului situandu-se la un nivel probabil, fara insa ca aceasta sa nu solicite o rigurozitate a sustinerilor si a dovezilor cu privire la posibilitatea obtinerii acelui beneficiu, fiind necesar a se dovedi ca cel mai probabil acel beneficiu ar fi fost obtinut.

S-a constatat ca in cauza a fost dovedita neexecutarea obligatiei contractuale potrivit art.1530 si urmatoarele din Codul civil, neexecutare care da drepturi la daune interese ce au fost determinate de vinovatia debitorului in neexecutarea obligatiilor contractuale.

In ceea ce priveste repararea prejudiciului cert, s-a retinut ca art.1532 C.civ. prevede ca numai prejudiciul care poate fi determinat este supus reparatiei prin daune interese, in sfera prejudiciului cert intrand si prejudiciul rezultat din pierderea unei sanse potrivit art.1532 alin.2 C.civ.

De asemenea, s-a retinut ca prejudiciul care poate fi supus reparatiei este cel care putea fi in mod rezonabil prevazut la data incheierii contractului fiind o consecinta directa si necesara a neexecutarii obligatiei asumate prin contract si care in prezenta cauza poate fi acoperit si in situatia unui prejudiciu imprevizibil in ipotezele de neexecutare intentionata sau de culpa grava a debitorului cand se considera ca se trece in sfera raspunderii delictuale unde repararea prejudiciului nu este limitata de aceasta regula a previzibilitatii prejudiciului. Prin urmare chiar daca la momentul incheierii conventiei nu se cunostea existenta posibilitatii de incheierii a contractului in PNESS, totusi ca urmare a neexecutarii culpabile a obligatiei din partea paratei prin rezilierea unilaterala a contractului, apreciata ca fiind abuziva printr-o hotarare judecatoreasa, rezulta ca atitudinea paratei a avut la baza o actiune culpabila grava in ceea ce priveste respectarea obligatiilor asumate si care a determinat producerea prejudiciului reprezentat de beneficiul nerealizat prin neincheierea contractului in cadrul programului national de evaluare a starii de sanatate a populatiei.

Referitor la ultima conditie a raspunderii contractuale, respectiv producerea unui prejudiciu, tribunalul a retinut ca reclamanta a solicitat beneficiul nerealizat, in cauza fiind efectuat un raport de expertiza contabila pentru determinarea acestuia avandu-se in vedere procentul asiguratilor care au efectuat investigatii medicale paraclinice la SC Centrul Medical M SRL in ultimele 6 luni ale anului 2006, din totalul asiguratilor care au efectuat servicii medicale paraclinice la nivelul judetului Arges in aceasta perioada, precum si in ultimele 6 luni ale anului 2007 si veniturile pe care le-ar fi obtinut reclamanta in acest an, daca parata ar fi incheiat contractul in cadrul PESS, determinarea costurilor si cheltuielilor medicale utilizate la efectuarea analizelor pentru determinarea beneficiului nerealizat net, suma reactualizata cu indicele de inflatie si dobanda legala, lucrare intocmita de expert contabil DD.

In cauza, prin lucrarea de expertiza au fost formulate mai multe variante pentru a se determina beneficiul nerealizat cert, potrivit completarii de la filele 566-625 dosar fond.

In raport de numarul de pacientii care s-au prezentat la Centrul Medical M in contractul incheiat cu parata si care ar fi efectuat analize PNESS, beneficiul nerealizat ar fi fost cel determinat in varianta E 2 aferent anului 2007 in suma de 553.497 lei.

S-a apreciat de catre expert in varianta E.2 beneficiul realizat de catre reclamanta, avandu-se in vedere situatia prezentarii aceluiasi numar de pacienti in cadrul PNESS in 2007 cu cei din semestrul II al anului 2007 ce s-au prezentat la Centrul Medical M conform adresabilitatii pentru care reclamanta ar fi realizat cheltuieli estimative in suma de 142.876,78 lei pentru un numar de 4480 de persoane, din care 234 de persoane pentru semestrul II 2007 aferente celor 345 de medici de familie prin care s-a derulat programul. S-a stabilit estimativ beneficiul nerealizat care reprezinta diferenta intre veniturile stabilite la obiectivul 4 din raport si cheltuielile calculate la obiectivul 5 rezultand suma de 249.893,22 lei, la care se adauga dobanda pentru perioada incepand cu data de 01.01.2008 si pana la data efectuarii raportului de expertiza, la care se adauga si inflatia rezultand suma de 553.497 lei.

S-a retinut ca, desi nu se poate stabili cu certitudine cati pacienti ar fi optat pentru efectuarea analizelor medicale in cadrul PNESS la SC M si care ar fi putut fi prescrise de medicul de familie, expertul desemnat in cauza a stabilit contravaloare acestor servicii medicale in raport de cele stabilite pentru pacientii aflati in evidenta CAS cu privire la care s-au decontat serviciile medicale efectuate in 2007, neputand fi primita varianta F2 intrucat se refera la pacientii care s-au prezentat la reclamanta in 2006 si care au efectuat analize medicale, fara a rezulta daca pentru toti s-au efectuat decontari din fondurile publice de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.

Pentru aceste considerente a fost retinuta varianta E2, in care sunt avute in vedere criterii obiective care sa justifice cuantumul beneficiului nerealizat.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel Centrul Medical M SRL, iar Casa de Asigurari de Sanatate Arges a declarat apel impotriva sentintei nr.44/2016 si a incheierilor din 21.11.2013 si din 20.11.2014.

In apelul reclamantei Centrul Medical M SRL se solicita admiterea acestuia, schimbarea sentintei, in sensul admiterii actiunii si obligarea paratei la plata sumei de 2.947.003 lei cu titlu de despagubiri din care 1.330.515 lei-beneficiu nerealizat, 529.159 lei-inflatie si 1.093.329 lei-dobanda legala la beneficiul nerealizat, omologand varianta F.2 din raportul de expertiza, precum si plata integrala a cheltuielilor de judecata, in suma de 27.900 lei din care: 24.800 lei-onorariu avocat si 3.100 lei-onorariu expert.

In motivare se arata ca actiunea initiala a vizat obligarea paratei la plata despagubirii reprezentand prejudiciu aferent anilor 2007, 2008, intrucat prin decizia nr.350/13.02.2014, Tribunalul Arges a obligat parata CAS Arges sa plateasca despagubiri pentru prejudiciul cauzat pe anul 2008 in suma de 3.512.334,83 lei, astfel ca cererea a fost restransa la prejudiciul aferent anului 2007.

Raportul de expertiza a vizat 6 variante, din care s-a solicitat omologarea variantei F.2, fiind cea mai apropiata de realitate, deoarece are in vedere numarul total al asiguratilor care au efectuat analize medicale la Centrul Medical M in ultimele 6 luni ale anului 2007, o parte din servicii fiind achitate benevol de CAS Arges, iar o parte au fost achitate ca urmare a sentintei civile nr.254/2009 a Tribunalului Arges, prin care CAS a fost obligata sa plateasca suma de 1.582.719,51 lei-contravaloare servicii medicale efectuate in cursul anului 2007 si nedecontate de catre CAS.

Instanta de fond a omologat varianta E.2, in care beneficiul nerealizat a fost calculat avand in vedere acelasi numar de pacienti in cadrul PNESS in anul 2007, cu cei din semestrul II al anului 2007, care s-au prezentat la Centrul Medical M. Contravaloarea serviciilor medicale s-a stabilit in raport de cele pentru pacientii aflati in evidenta CAS Arges cu privire la care s-au decontat servicii medicale, varianta F.2, fiind inlaturata, intrucat se refera la pacientii care s-au prezentat la reclamanta in anul 2006.

Se critica solutia, sustinandu-se ca in mod gresit instanta omologheaza varianta E.2, in conditiile in care aceasta a avut la baza numai evidenta pacientilor comunicata de CAS Arges, respectiv 4.480 asigurati, cu privire la care parata a decontat de buna voie serviciile medicale, efectuate in semestrul II al anului 2007.

Nu se are in vedere numarul real al asiguratilor, anume 19.263, care s-au prezentat la centrul medical in semestrul al II-lea al anului 2007. Decontarea serviciilor pentru 4.480 asigurati  s-a facut partial benevol, iar pentru diferenta pana la 19.263 asigurati, decontarea s-a facut ca urmare a sentintei nr.254/2009.

Fata de continutul diferit al adreselor emise de CAS Arges si de Centrul Medical M cu privire la numarul asiguratilor in ultimele 6 luni ale anului 2006, respectiv 2007, se arata ca diferenta provine din faptul ca parata a refuzat sa inregistreze in evidentele sale toate serviciile medicale efectuate in baza contractului nr.A38P/2007, intrucat intre reclamanta si parata s-a incheiat acest contract, iar prin notificare, parata l-a reziliat unilateral si abuziv.

Prin sentinta nr.254/30.11.2009 a Tribunalului Arges s-a dispus anularea notificarii de reziliere nr.6701/24.04.2007, constatandu-se ca nu a operat rezilierea de drept a contractului, CAS fiind obligata la plata sumei de 1.582.719,51 lei, contravaloare servicii medicale efectuate in anul 2007 si nedecontate.

Instanta retine nefondat ca nu poate fi omologata varianta F.2, desi aceasta a tinut cont de asiguratii care au efectuat investigatii conform evidentei Centrului Medical M in perioada 1.07.2007-31.12.2007, in timp ce varianta F.1 se refera la perioada 1.07.2006-31.12.2006.

Ca atare, nu este intemeiata sustinerea potrivit careia varianta F.2 se refera la asiguratii care s-au prezentat la reclamanta in anul 2006.

Nu este fondata nici retinerea potrivit careia nu rezulta daca pentru toti s-au efectuat decontari din fondurile publice de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate, in conditiile in care in raspunsul la obiectivul 2 din expertiza, rezulta ca 19.623 asigurati au efectuat investigatii paraclinice la centrul medical in ultimele 6 luni ale anului 2007.

Variantele E.2 si F.2 se refera la perioada 1.07.2007-31.12.2007, in timp ce E.1 si F.1 au in vedere perioada 1.07.2006-31.12.2006.

Din toate cele 4 variante a fost aleasa varianta E.2, deoarece suma despagubirilor este cea mai mica, fara insa ca aceasta sa fie reala, de vreme ce nu s-a avut in vedere numarul total al asiguratilor ale caror servicii medicale au fost achitate de CAS Arges din FNUASS.

Trebuia sa se tina seama de sentinta civila nr.254/2009, fiind necesar sa fie avut in vedere numarul total de pacienti, indiferent daca unele servicii au fost decontate de buna voie, iar altele prin executare silita.

Nu este motivata hotararea instantei de fond, in ce priveste acordarea cheltuielilor de judecata in suma de 5.600 lei. Daca instanta ar fi aplicat prevederile art.451 alin.2 Cod procedura civila, ar fi trebuit sa reduca motivat partea din cheltuieli, ceea ce nu se poate retine in speta.

In apelul

formulat de Casa de Asigurari de Sanatate Arges se solicita admiterea acestuia, intrucat in mod gresit tribunalul a respins exceptia prescriptiei dreptului material la actiune prin incheierea din 21.11.2013, raportat la data solutionarii litigiului nr.2023/109/2009, prin decizia instantei supreme din 6.06.2011.

Obiectul litigiului l-a constituit obligarea paratei la plata de despagubiri pentru neincheierea contractului pe Programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei, iar din actiunea restransa rezulta ca sunt vizate exclusiv despagubiri pentru PNESS, aferent anului 2007, care s-a derulat intre 1.07.2007-31.12.2008, conform Ordinului nr.994/354/2007. Actiunea a fost inregistrata la Tribunalul Arges la 12.07.2013.

In litigiul cu nr.12801/280/2010*, atasat la dosarul nr.4279/109/2010, rezulta ca Centrul Medical M a solicitat instantei sa oblige parata la plata de daune pentru neincheierea contractului de servicii medicale in cadrul PNESS, desfasurat in perioada 1.07.2007-31.03.2009, aratand ca prejudiciul este urmarea rezilierii contractului nr.A.038/P/2007.

Prin decizia nr.350/13.02.2014, Tribunalul Arges a obligat CAS Arges la plata sumei de 3.512.334,83 lei-prejudiciu pentru neincheierea PNESS aferent anului 2008, ceea ce inseamna ca cererea respectiva a fost formulata in termenul de prescriptie de 3 ani, raportat la perioada desfasurarii PNESS 1.07.2007-31.12.2008.

In ce priveste incheierea din 20.11.2014, in mod gresit instanta a respins exceptia autoritatii de lucru judecat, considerand ca nu exista identitate de obiect fata de dosarul nr.4279/109/2013.

Prin apararile formulate in dosar, s-a demonstrat ca situatia lamurita irevocabil in cauza nr.4279/109/2013, este identica cu prezenta cauza, iar in litigiul ce a format obiectul dosarului nr.12801/280/2010*, rezulta ca reclamanta a solicitat obligarea paratei la daune interese pentru neincheierea contractului de servicii medicale in cadrul PNESS, pentru perioada 1.07.2007-31.03.2009.

Din decizia nr.350/2014 rezulta ca a fost admisa actiunea, deoarece prin sentinta nr.254/2009 s-a stabilit ca a fost achitata contravaloarea serviciilor pentru perioada februarie-decembrie 2007, astfel ca pretentiile de fata nu pot fi primite.

In ce priveste sentinta atacata, nr.44/2016, se arata ca instanta in mod gresit admite actiunea, fara sa analizeze motivele de fapt si de drept invocate de parata.

Gresit retine instanta ca reclamanta nu a mai putut incheia contractul pentru anul 2007, program ce a incetat la sfarsitul acestui an, intrucat prin sentinta civila nr.4072/2.08.2007, pronuntata in dosarul nr.599/1259/2007, s-a dispus suspendarea masurii de reziliere a contractului nr.A.38/P/2007.

De la acest moment, institutia parata a fost de buna-credinta, invitand reclamanta sa depuna documentele necesare in vederea incheierii contractului, comunicandu-i care sunt inscrisurile respective, potrivit adreselor nr.I 1599/23.08.2007 si nr.12013/3.09.2007, fara a se da curs invitatiei.

Ulterior, la 3.10.2007, cand Curtea de Apel Pitesti s-a pronuntat in dosarul nr.606/46/2007, documentele obligatorii prevazute de Ordinul nr.994/354/2007 nu erau depuse, astfel ca este culpa exclusiva a reclamantei pentru neincheierea contractului pentru anul 2007.

Gresit retine instanta ca s-a facut dovada faptei ilicite a vinovatiei si a legaturii de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, nefiind analizate sustinerile paratei.

In ce priveste rezilierea contractului nr.A.038/P/2007, CAS a fost sanctionata prin decizia nr.254/2009, irevocabila prin decizia nr.4830/6.06.2011, pronuntata de instanta suprema in dosarul nr.2023/109/2009.

Urmare a reluarii contractului principal au fost decontate servicii medicale, raportate conform acestuia, pentru octombrie-decembrie 2007, neputandu-se retine culpa CAS pentru faptul ca reclamanta nu a mai dorit sa incheie contract pe PNESS.

Expertiza a fost realizata pe baza unor estimari, probabilitate retinuta in considerentele sentintei atacate, fara insa a se analiza obiectiunile paratei, neputandu-se admite ca s-ar fi prezentat acelasi numar de pacienti care au facut analize in baza contractului principal, de vreme ce nu exista contract incheiat pe PNESS.

In varianta F.2, in timp ce cheltuiala s-a facut pentru 1.005 persoane, care reveneau celor 18 medici, veniturile sunt calculate pentru 19.263 persoane.

Pe de alta parte, au fost supradimensionate veniturile prin subdimensionarea cheltuielilor, asigurandu-se un profit brut de peste 80%, desi in perioada 2000-2007, reclamanta a realizat un maxim de profit in anul 2002 in procent de 12%, in restul perioadei profitul fiind sub 10%.

Un singur furnizor nu poate realiza un beneficiu de aproximat de 3.000.000 lei, in semestrul II al anului 2007, in conditiile in care pentru media de furnizori de servicii paraclinice s-au decontat aproximativ 5.000.000 lei.

De asemenea, nu se poate ca un furnizori de servicii medicale paraclinice sa realizeze un beneficiu de 65 milioane lei vechi, pe perioada derularii PNESS 1.07.2007-31.12.2008, avand in vedere ca pentru media de furnizori de servicii paraclinice in intregul judet, in aceeasi perioada, s-au decontat 120 miliarde lei vechi.

In sustinerea apelului, a fost depusa la dosar adresa nr.1198/7.02.2008, Ordin de plata nr.346/21.01.2008, adresa nr.14826/27.12.2007, ordin de plata nr.19898/17.12.2007, adresa nr.14534/27.11.2007 si ordin de plata nr.18116/22.11.2007.

S-a pus in vedere taxa de timbru pentru apelul exercitat de Centrul Medical M SRL, achitata cu chitanta de la dosar, dupa respingerea prin incheierea din 15.09.2016 a cererii de reexaminare.

Centrul Medical M SRL a formulat intampinare la apelul exercitat de CAS Arges, solicitand respingerea acestuia ca nefondat.

In motivare, se arata ca in incheierea din 21.11.2013 instanta retine in mod corect ca se impune respingerea exceptiei, deoarece pana cand o instanta de judecata nu a constatat irevocabil ca rezilierea contractului este ilegala, nu se puteau solicita despagubiri, iar constatarea in discutie s-a produs la 6.06.2011, prin pronuntarea deciziei nr.4830.

Corect a fost respinsa exceptia autoritatii de lucru judecat, in conditiile in care instanta a retinut ca nu exista identitate de obiect si cauza cu cea care a format obiectul dosarul nr.2023/109/2009, in care s-a pronuntat sentinta nr.254/2009, deoarece acesta a vizat contravaloarea serviciilor medicale efectuate in baza contractului nr.A38/P/2007 si neachitate, iar dosarul nr.19627/280/2009 a avut ca obiect despagubiri pentru plata cu intarziere a obligatiilor de plata a serviciilor medicale.

Pe de alta parte, impotriva incheierii din 21.11.2013, nu s-a formulat apel.

In dosarul nr.12801/280/2011* s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, in raport de sentinta nr.8070/2010, aceasta fiind solutionata prin incheierea din 21.11.2013, impotriva careia nu s-a declarat apel.

La 26.06.2014, a fost invocata din nou exceptia autoritatii de lucru judecat, in raport de decizia nr.350/2014, pronuntata in dosarul nr.4279/109/2013, solutionata definitiv prin incheierea din 21.11.2013.

La 20.11.2014, Tribunalul Arges a respins exceptia pentru lipsa identitatii de obiect, in conditiile in care decizia nr.350/2014 a vizat prejudiciul cauzat in anul 2008.

Sentinta nr.254/2009 are in vedere contravaloarea serviciilor medicale prestate in aceeasi perioada, iar nu beneficiul pe care l-ar fi realizat reclamanta, daca nu s-ar fi reziliat unilateral contractul de furnizare a serviciilor medicale.

Pe fond, se arata ca intre parti a fost incheiat contractul nr.A.038/P/2007 de furnizare servicii medicale in asistenta medicala de specialitate din ambulatoriu pentru specialitatile paraclinice.

La 21.03.2007 a fost adoptata H.G. nr.292/2007 pentru aprobarea programelor nationale de sanatate in anul 2007, care a intrat in vigoare la 1 aprilie 2007, iar la 29.03.2007 a fost adoptat Ordinul nr.570/2007, potrivit cu care, de la 1 aprilie 2007, toate casele de asigurari de sanatate au fost informate ca peste 3 luni urma sa se incheie contracte de furnizare servicii medicale, pentru derularea PNESS. Cunoscand dimensiunile programului care urma si faptul ca acesta se va derula timp de 1 an si jumatate, parata a reziliat unilateral contractul anterior prin notificarea nr.6701/24.04.2007, pentru a priva parata de veniturile corespunzatoare si pentru a o impiedica sa participe la PNESS.

La 19.06.2007 a fost emis Ordinul MSP/CNAS nr.994/354/2007 care instituie obligatia CAS sa incheie contracte pentru efectuarea de investigatii in cadrul PNESS, numai cu furnizorii de servicii medicale paraclinice cu care sunt in relatii contractuale.

Notificarea nr.6701/24.04.2007 a fost anulata abia la 30.11.2009, constatandu-se ca rezilierea fusese abuziva.

La 6.07.2007, parata a refuzat incheierea contractului, pe considerentul ca a fost reziliat contractul initial, desi reclamanta i-a solicitat expres incheierea contractului prin cererea nr.1004/29.06.2007. Prin urmare, parata isi invoca propria culpa.

Se sustine aspectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat, intrucat in dosarul nr.4279/109/2013 a fost admisa actiunea, fiind acordate despagubiri pentru anul 2008, tribunalul retinand ca parata era obligata sa incheie contractul, refuzul acesteia reprezentand o fapta ilicita care da dreptul la despagubiri.

Prin sentinta nr.254/2009 pronuntata in dosarul nr.2023/109/2009, tribunalul a constatat ca nu a operat rezilierea si a obligat parata la plata serviciilor medicale, efectuate in cursul anului 2007 si nedecontate de catre parata.

Ca atare, parata nu a fost obligata la plata unei sume de bani ca sanctiune pentru rezilierea abuziva a contractului, ci sa plateasca serviciile efectuate si nedecontate.

Se stabileste cu putere de lucru judecata prin decizia nr.350/2014 fapta ilicita a apelantei-parate si vinovatia acesteia, prejudiciul fiind reprezentat de beneficiul de care a fost lipsita reclamanta ca urmare a refuzului nejustificat de a incheia contractul in cadrul PNESS.

Critica referitoare la omologarea variantei F.2 a raportului de expertiza nu este motivata, proba fiind dispusa prin incheierea din 10.04.2014, care nu a fost apelata.

Pe de alta parte, obiectiunile paratei din 4.06.2015 au fost admise prin incheierea din 18.09.2015, iar la 17.12.2015 instanta a pus in discutia partilor noile obiectiuni pe care le-a respins la 5.01.2016.

Apelanta se refera la varianta F.2 in timp ce instanta a admis actiunea omologand varianta E.2 a raportului de expertiza completat, solicitarea apelantei vizand varianta cea mai apropiata de realitate, respectiv F.2, care tine seama de numarul total al asiguratilor care au efectuat analize medicale la centru in ultimele 6 luni ale anului 2007.

Casa de Asigurari de Sanatate a formulat intampinare la apelul declarat de Centrul Medical M solicitand respingerea acestuia ca nefondat, reiterand apararile din apel referitoare la fondul cauzei.

Analizand sentinta si incheierile atacate, prin prisma criticilor invocate, in raport de probatoriul administrat in cauza si de dispozitiile legale incidente, Curtea constata ca apelul paratei este fondat, iar apelul reclamantei nu poate fi primit pentru urmatoarele considerente:

Din perspectiva procedurala se constata ca prealabil se impune lamurirea aspectelor referitoare la exceptiile invocate si solutionate in fata instantei de fond, avand in vedere ca obiectul apelului exercitat de parata este reprezentat si de incheierile din 21.11.2013 si din 20.11.2014.

Curtea constata ca prin intampinarea depusa la 9.09.2013, Casa de Asigurari de Sanatate Arges a invocat exceptiile prescriptiei, autoritatii de lucru judecat si lipsei calitatii de reprezentant, carora Centrul Medical M SRL le raspunde la 24.09.2013, si pe care instanta le solutioneaza prin incheierea din 21.11.2013, cu exceptia aspectului referitor la calitatea de reprezentant, exceptie acoperita fata de confirmarea mandatului de reprezentare depus la fila 287 dosar fond.

Incheierea din 21.11.2013, atacata cu prezentul apel, vizeaza exceptia prescriptiei dreptului material la actiune si exceptia autoritatii de lucru judecat, instanta analizandu-le in aceasta ordine, insa Curtea constata ca se impune prioritar verificarea autoritatii de lucru judecat, tinand seama si de solutia pronuntata in incheierea din 20.11.2014, in raport de decizia nr.350/13.02.2014, irevocabila.

Curtea constata ca potrivit art.432 Cod procedura civila, exceptia autoritatii de lucru judecat, poate fi invocata de catre instanta sau de catre parti, in orice faza a procesului, inclusiv inaintea instantei de recurs, fiind fara relevanta invocarea sau neinvocarea exceptiei in fata instantei de fond, anterior formularii caii de atac.

Pe de alta parte, Curtea constata ca prin completarea intampinarii, depusa in fata primei instantei, parata invoca solutia pronuntata in dosarul nr.12801/280/2010*, la care instanta nu se refera in incheierea din 21.11.2013, atacata cu apel. Tribunalul a retinut ca nu exista identitate de obiect si de cauza juridica, deoarece in cauzele anterioare, reclamanta a solicitat despagubiri reprezentand contravaloarea serviciilor medicale datorate in baza contractului nr.A.038/P/2007, in suma de 1.582.719,51 lei, iar pe de alta parte, a pretins despagubiri pentru neexecutarea obligatiilor de plata a serviciilor medicale, in termenul prevazut in acelasi contract, in timp ce dosarul de fata vizeaza beneficiul nerealizat ca urmare a neincheierii contractului in cadrul PNESS, cu consecinta neobtinerii sumelor de bani care se cuveneau reclamantei pentru efectuarea investigatiilor medicale in cadrul acestui program.

Curtea constata ca, intr-adevar, in dosarul nr.2023/109/2009, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Arges obligarea acesteia la plata sumei de 1.582.719,51 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor medicale efectuate in perioada februarie-decembrie 2007, nedecontate de catre parata, alaturi de alte capete de cerere, referitoare la anularea notificarilor transmise reclamantei, cu privire la contractul nr.A.038/P/2007.

Prin sentinta nr.254/30.11.2009, Tribunalul Arges a admis actiunea si a obligat CAS Arges sa execute in natura obligatiile din contractul A.038/P/2007 si sa plateasca reclamantei suma de 1.582.719,51 lei, reprezentand contravaloarea serviciilor medicale prestate.

Hotararea a ramas definitiva prin decizia nr.67/10.05.2010 a Curtii de Apel Pitesti si irevocabila prin decizia nr.4830/6.06.2011, pronuntata de instanta suprema (filele 132-150 dosar fond).

In dosarul nr.19627/280/2009, reclamanta a solicitat in contradictoriu cu CAS Arges obligarea la plata sumei de 5.000 lei despagubiri, in conditiile in care pentru serviciile aferente lunilor februarie-decembrie 2007, parata a refuzat sa plateasca suma serviciilor medicale efectuate si nedecontate la care a fost obligata prin hotarare judecatoreasca, respectiv 1.582.719,51 lei.

Prin sentinta civila nr.6063/2012 a Judecatoriei Pitesti a fost admisa actiunea si obligata parata la plata sumei de 1.819.497,7 lei reprezentand daune interese si 2.000 lei cheltuieli de judecata.

Prin decizia nr.1336/21.05.2013, Tribunalul Arges a admis recursul declarat de recurenta CAS Arges impotriva sentintei civile nr.6063/18.06.2012, pe care a modificat-o in parte in sensul ca a fost obligata parata la plata sumei totale de 1.362 522,29 lei.

Fata de aceste dosare (nr.2023/109/2009 si 19627/280/2009) si de conditiile autoritatii de lucru judecat, Curtea constata insa ca apelanta parata nu critica incheierea din 21.11.2013, raportandu-se la aceasta solutie numai din perspectiva exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune.

In ce priveste, insa, dosarul nr.12801/280/2010*, versionat ulterior, devenit nr.4279/109/2013, Curtea constata ca se impune verificarea triplei identitati de parti, obiect si cauza, care justifica incidenta autoritatii de lucru judecat, potrivit art.431 Cod procedura civila, apelanta criticand incheierea din 20.11.2014.

Cu privire la acest dosar, se retine ca prin sentinta civila nr.8070/2.10.2012, Judecatoria Pitesti a respins cererea de chemare in judecata, precizata si majorata formulata de reclamanta Centrul Medical M SRL si a obligat-o sa plateasca paratei CAS Arges suma de 800 lei cheltuieli de judecata.

Prin decizia nr.743/19.03.2013, Tribunalul Arges a respins ca nefondat recursul exercitat impotriva acestei sentintei de catre Centrul Medical Mipet, insa prin decizia nr.2927/11.12.2013, pronuntata de Tribunalul Arges in dosarul nr.4279/109/2013, a fost admisa contestatia in anulare, fiind anulata decizia nr.743/2013, stabilindu-se termen pentru judecarea recursului.

In rejudecare, prin decizia nr.350/13.02.2014, pronuntata in dosarul nr.4279/109/2013, Tribunalul Arges a admis recursul formulat de Centrul Medical Mipet impotriva sentintei nr.8070/2012 pe care a modificat-o in sensul ca a admis actiunea completata si majorata, fiind obligata parata sa plateasca cu titlu de daune pentru prejudiciul cauzat pe anul 2008 suma de 3.512.334,83 lei.

In acest context, se constata ca, intr-adevar, la pronuntarea incheierii din 21.11.2013, instanta nu se putea raporta la o hotarare definitiva si irevocabila, aceasta fiind pronuntata la 13.02.2014, insa, pana la momentul finalizarii procedurii in cauza de fata, a avut la dispozitie hotararea mentionata, iar autoritatea de lucru judecat poate fi invocata in orice stadiu al pricinii, conform art.432 Cod procedura civila.

Curtea constata ca la 13.11.2014, tribunalul amana pronuntarea asupra exceptiei autoritatii de lucru judecat in temeiul deciziei nr.350/2014, iar la 20.11.2014 respinge exceptia, retinand ca nu exista identitate de obiect, de vreme ce in prezenta cauza se solicita repararea integrala a prejudiciului aferent anului 2007, produs de parata prin rezilierea unilaterala si abuziva a contractului nr.A.038/P/2007, iar prin decizia civila nr.350/2014 s-a admis recursul si s-a modificat sentinta, fiind admisa actiunea completata si majorata referitoare la acordarea prejudiciului pe anul 2008. Instanta retine ca trimiterea realizata la sentinta civila nr.254/2009 vizeaza numai serviciile medicale prestate, iar nu beneficiul nerealizat, urmare a neincheierii contractului in cadrul PNESS.

Curtea retine ca autoritatea de lucru judecat ca efect al hotararii judecatoresti presupune, pe de o parte, un efect negativ, in sensul ca o noua cerere cu acelasi obiect si cauza, intre aceleasi parti, nu mai poate fi analizata de o instanta de judecata, fiind inadmisibila, iar pe de alta parte, un efect pozitiv, in sensul ca cele statuate printr-o hotarare judecatoreasca definitiva anterioara se impun intr-o procedura ulterioara si nu mai pot fi contrazise intr-o alta judecata.

Identitatea de obiect vizeaza pretentia formulata prin cerere si dreptul subiectiv invocat, iar cauza reprezinta fundamentul raportului juridic dedus judecatii, respectiv temeiul juridic al cererii.

Prin urmare, intr-o noua judecata se poate solicita obligarea la plata unor sume de bani decurgand din acelasi contract, dar reprezentand despagubiri distincte, cu o natura juridica diferita.

In temeiul principiului general al repararii integrale a prejudiciului cauzat, persoana a carei raspundere se antreneaza trebuie sa acopere atat prejudiciul efectiv (
damnum emergens
) cat si beneficiul nerealizat (
lucrum cessans
), astfel ca nu este exclusa solicitarea separata a acestor doua categorii de prejudicii.

Se mai retine si ca autoritatea de lucru judecat nu este conectata numai solutiilor de admitere a unei cereri ci si celor de admitere in parte sau de respingere, important fiind ca aspectul respectiv, de fond sau numai procedural, sa fi fost analizat de catre o instanta de judecata, intr-o procedura judiciara, printr-o hotarare definitiva (irevocabila potrivit reglementarii anterioare).

In cererea de fata, nu ridica probleme identitatea de parti, cerinta fiind indeplinita.

In ce priveste obiectul cererii, in prezentul dosar se solicita suma reprezentand despagubiri pentru repararea integrala a
prejudiciului produs de catre parata, prin rezilierea unilaterala si abuziva a contractului nr.A.038/P/2007
de furnizare de servicii medicale. Prejudiciile au fost precizate in cerere ca fiind reprezentate de: serviciile medicale prestate in cursul anului 2007 si nedecontate; plata cu intarziere a sumei de 1.582.719,51 lei; respectiv consecintele produse de faptul ca nu au mai putut incheia contractul pentru investigatii paraclinice in cadrul PNESS, necuantificat initial.

Se solicita astfel
beneficiul de care a fost lipsita reclamanta pentru neincheierea contractului in cadrul PNESS
, respectiv neobtinerea sumei de bani cuvenita prin efectuarea investigatiilor medicale in cadrul acestui program.

Temeiul de drept al cererii de fata invocat de reclamanta este reprezentat de raspunderea civila contractuala, sustinandu-se ca fapta ilicita consta in rezilierea abuziva a contractului de furnizare servicii medicale, retinuta prin sentinta irevocabila nr.254/30.11.2009, prejudiciul reprezinta beneficiul nerealizat urmare a neincheierii contractului, raportul cauzal este evident, neincheierea contractului determinand imposibilitatea realizarii beneficiilor, iar vinovatia este retinuta, de asemenea, in sentinta mentionata.

In acest context, Curtea retine ca anterior reclamanta a sesizat instanta si cu cererea care a constituit obiectul dosarului nr.12801/280/2010, in care a solicitat obligarea paratei CAS Arges la plata sumei de 10.000 lei daune interese, suma estimativa, cea reala urmand sa fie stabilita prin expertiza, reprezentand
prejudiciul creat prin refuzul paratei de a incheia contractul
pentru efectuarea de investigatii paraclinice in cadrul PNESS.

Motivarea cererii a vizat lipsirea reclamantei de veniturile pe care le-ar fi obtinut de efectuarea de servicii medicale asiguratilor, constand in recoltarea probelor biologice recomandate de medicul de familie, avand in vedere ca programul national de derulare a evaluarii starii de sanatate a avut durata 1.07.-30.09.2007, iar reclamanta a incheiat 18 contracte cu medicii de familie in vederea furnizarii serviciilor medicale pentru evaluarea starii de sanatate a populatiei.

La 11.10.2011, reclamanta a completat motivele actiunii, sustinand ca
urmare a faptei abuzive a paratei privind rezilierea contractului de furnizare A.038/P/2007
a fost lipsita de veniturile pe care le-ar fi obtinut din efectuarea de servicii medicale, Programul national de derulare a evaluarii starii de sanatate derulandu-se in perioada 1.07.2007-31.03.2009.

In prezenta cerere, care constituie obiectul dosarul nr.5481/109/2013, aceeasi reclamanta pretinde repararea prejudiciului produs prin rezilierea unilaterala si abuziva a contractului nr.A.038/P/2007, precizand ca prejudiciul provine din refuzul incheierii contractului pentru investigatii paraclinice in cadrul PNESS.

Obiectul celor doua cereri este acelasi, fiind reprezentat de repararea prejudiciului creat prin atitudinea paratei, chiar daca strict formal, in primul dosar se invoca refuzul de a incheia contractul pentru investigatii paraclinice in cadrul PNESS, iar in cel de-al doilea dosar, se invoca atitudinea paratei constand in rezilierea unilaterala si abuziva a contractului nr.A.038/P/2007.

Consecinta directa a acestei rezilieri abuzive, retinuta de instante in procedurile anterioare, a fost refuzul de a incheia contractul de furnizare a serviciilor medicale din Programul national de evaluare a starii de sanatate a populatiei.

Reluand astfel, desi strict formal, fapta ilicita invocata apare ca fiind diferita, in realitate in ambele cereri se invoca atitudinea culpabila a paratei referitoare la refuzul de a incheia contractul pentru efectuarea de investigatii paraclinice din cadrul PNESS, care a produs prejudicierea reclamantei.

Mai mult insa, relevant este faptul ca autoritatea de lucru judecat se raporteaza la obiectul cauzei, respectiv la pretentia invocata, la ceea ce a constituit investirea instantei, aspect care in speta este reprezentat de
repararea prejudiciului
produs ca urmare a atitudinii abuzive a paratei, reprezentata initial de rezilierea abuziva a contractului nr.A.038/P/2007, cu consecinta refuzului de a incheia contractul pentru efectuarea de investigatii paraclinice.

Faptul ca prima instanta interpreteaza considerentele deciziei nr.350/13.02.2014, retinand ca prin trimiterea realizata la sentinta nr.254/2009, instanta nu a avut in vedere si
lucrum cessans
, nu are relevanta in raport de pretentia cu care a fost investita instanta in dosarul initial, care s-a raportat la intregul prejudiciu pentru anii 2007 si 2008, o dezlegare, chiar eronata, a unei instante cu privire la o chestiune litigioasa neputand fi repusa in discutie ulterior intr-o noua procedura de fond, ci numai prin intermediul cailor de atac.

S-a retinut in decizia nr.350/2014 ca, fapta ilicita constand in
refuzul paratei de a incheia contractul pentru investigatii paraclinice in cadrul PNESS, urmare a rezilierii abuzive a contractului de furnizare de servicii medicale paraclinice nr.A.038/P/2007,
antreneaza raspunderea delictuala a paratei, pentru repararea prejudiciului, reprezentat de beneficiul de care a fost lipsita reclamanta ca urmare a refuzului nejustificat de a incheia contractul in cadrul PNESS.

In considerentele deciziei s-a aratat ca prejudiciul a fost evaluat la 3.512.334,83 lei, numai pentru anul 2008, avand in vedere ca pentru perioada februarie-decembrie 2007 s-a stabilit prin sentinta civila nr.254/2009 contravaloarea serviciilor medicale.

In expertiza efectuata in dosarul nr.12801/280/2010 la care se face trimitere in considerentele deciziei nr.350/13.02.2014, au fost stabilite atat beneficiul nerealizat pentru anul 2007, cat si beneficiul nerealizat pentru anul 2008, actualizat cu rata inflatiei si dobanda legala, dintre acestea, insa, instanta acordand exclusiv prejudiciul pentru anul 2008.

Motivarea succinta a admiterii recursului si obligarii paratei la plata daunelor interese reprezentand prejudiciul numai pentru anul 2008 face trimitere la sentinta nr.254/2008 si la faptul ca pentru perioada februarie-decembrie 2007 s-a stabilit contravaloarea serviciilor medicale.

Chiar daca o atare motivare ar putea conduce la ideea ca, de vreme ce tribunalul a avut in vedere solutia pronuntata in dosarul nr.2023/109/2009, care nu s-a raportat la beneficiul nerealizat pentru perioada 2007-2008, ca urmare a rezilierii abuzive a contractului, reclamanta ar putea pretinde intr-o noua procedura acest beneficiu nerealizat, Curtea constata, dimpotriva, ca o asemenea dezlegare nu poate fi primita, fata de solutiile pronuntate anterior.

Intr-adevar, in sentinta nr.254/2009, in dosarul nr.2023/109/2009, s-a acordat numai contravaloarea serviciilor medicale prestate in perioada februarie-decembrie 2007, nedecontate, insa, beneficiul nerealizat pentru intreaga perioada 2007-2008 a fost solicitat in dosarul initial nr.12801/280/2010, in care in final dupa versionare, sub nr.4279/109/2013, s-a pronuntat decizia nr.350/13.02.2014.

Prin aceasta din urma s-a acordat numai beneficiul nerealizat pentru anul 2008, desi investirea instantei a avut in vedere si beneficiul nerealizat pentru anul 2007.

In acest sens, se retine pe de o parte ca, urmare a expertizei efectuata in dosarul nr.12801/280/2010, reclamanta a precizat cuantumul sumei solicitate, aratand ca intelege sa solicite 8.400.709,06 lei, stabilita prin expertiza intocmita de expert PN, compusa din: 4.888.374,23 lei
aferent anului 2007
si 3.512.334,83 lei,
aferent anului 2008
.

Asa cum s-a aratat mai sus, fata de obiectivele stabilite in raport de investirea instantei, expertiza a determinat prejudiciul produs reclamantei pentru rezilierea abuziva a contractului nr.A.038/P/2007, atat pentru anul 2007, cat si pentru anul 2008, insa instanta a admis cererea numai in parte.

Pe de alta parte, se mai retine ca, la 19.12.2013, in dosarul de fata nr.5481/109/2013, reclamanta a formulat cerere de suspendare a prezentului dosar pana la solutionarea dosarului nr.4279/109/2013, in care instanta a fost investita cu cererea de reparare a prejudiciului realizat prin rezilierea abuziva a contractului, atat in ce priveste pentru anul 2007, cat si pentru anul 2008.

Se arata in cererea de suspendare ca dosarul nr.5481/109.72013 va ramane fara obiect, deoarece in cauza nr.4279/109/2013 se va dispune asupra repararii prejudiciului suferit ca urmare a refuzului nejustificat al paratei de a incheia contractul in cadrul PNESS.

Faptul ca nu se ataca incheierea din 19.12.2013, prin care instanta constata ca nu se impune suspendarea prezentei cauze, pana la solutionarea dosarului nr.4279/109/2013, nu are relevanta, de vreme ce la momentul pronuntarii hotararii atacate cu prezentele apeluri decizia nr.350/2014 era pronuntata, regasindu-se la dosarul atasat.

De asemenea, la 27.02.2014 reclamanta isi restrange pretentiile la anul 2007, avand in vedere faptul ca pentru anul 2008 i-au fost acordate despagubirile prin decizia nr. 350/2014.

Ca atare, insasi reclamanta recunoaste faptul ca pretentiile sale, din dosarul fata de care s-a solicitat suspendarea prezentei cauze, vizeaza intregul prejudiciu, pentru anii 2007 si 2008, astfel ca in raport de solutia pronuntata in dosarul nr.4279/109/2013, prin decizia nr. 350/2014, Curtea constata ca a fost solutionata cererea privind acordarea prejudiciului si pentru 2007.

Concluzionand, se constata ca, in dosarul anterior, prin admiterea in parte a cererii de reparare a prejudiciului cauzat prin rezilierea abuziva a contractului nr.A.038/P/2007 si refuzul paratei de a incheia contractul pentru investigatii paraclinice in cadrul PNESS, a fost practic respinsa cererea de acordare a beneficiului nerealizat pentru anul 2007.

Dincolo de faptul ca in motivarea incheierii din 20.11.2014, nu se releva argumentele instantei cu privire la sustinerile referitoare la identitatea de cauza, Curtea constata ca prezenta actiune intitulata „in raspundere civila contractuala”, are in vedere acoperirea aceluiasi prejudiciu, ca si cel solicitat in dosarul nr.4279/109/2013.

In sentinta nr.8070/2.10.2012, s-a retinut si analizat temeiul raspunderii civile delictuale, constatandu-se ca situatia creata este de natura sa angajeze raspunderea contractuala a paratei, insa, in decizia nr.350/13.02.2014, pronuntata in recurs ca urmare a solutionarii contestatiei in anulare, s-a avut in vedere raspunderea civila delictuala pentru repararea intregului prejudiciu creat ca urmare a rezilierii abuzive a contractului nr.A.038/P/2007 si a refuzului paratei de a incheia contractul in cadrul PNESS.

Faptul ca instantele au oscilat intre raspunderea civila delictuala si raspunderea contractuala, ca o consecinta, de altfel, a modului in care a fost condus procesul, cererea initiala din dosarul nr.12801/280/2010 fiind intemeiata pe prevederile art.1075 Cod civil, ulterior precizandu-se ca temeiul este dat de raspunderea civila delictuala, se releva si din decizia nr.2927/11.12.2013, in care se retine in opinia separata ca instanta de fond nu a retinut ca in cauza se poate angaja numai raspunderea contractuala si nu cea delictuala.

De vreme ce pretentia reclamantei constand intr-un anume prejudiciu, dat de o anume fapta culpabila a partii adverse in relatiile contractuale ale acestora sau ulterior, a fost adusa in fata instantei de judecata pe un anumit temei de drept, in speta, in dosarul anterior partea alegand in final raspunderea civila delictuala, una si aceeasi pretentie nu poate fi adusa din nou in fata judecatorului pe un alt temei, cu intentia de a justifica o noua procedura, iesind de sub puterea lucrului judecat, deoarece temeiul ar fi reprezentat de data aceasta de raspunderea civila contractuala.

Pe baza principiului
electa una via, non datur recursus ad alteram
, odata aleasa raspunderea civila delictuala, o noua actiune intemeiata pe raspunderea contractuala nu mai poate fi primita.

Aspectul referitor la temeiul juridic al cererii care ar putea justifica o cauza diferita, nu trebuie inteles artificial, cu scopul de a crea posibilitatea investirii instantei cu o noua cerere avand acelasi obiect, in conditiile in care scopul urmarit de reclamanta este acelasi.

Faptul ca se recunoaste dualitatea raspunderii, cea delictuala reprezentand dreptul comun al raspunderii civile, in timp ce raspunderea contractuala are caracter special, derogator, nu permite posibilitatea de a cere repararea aceluiasi prejudiciu de doua ori, pe temeiurile distincte ale acestor raspunderi.

In speta, lipsa identitatii de cauza este formala, din aceasta perspectiva, in conditiile in care in ambele cazuri raspunderea se antreneaza ca urmare a comiterii aceleiasi fapte, prin care s-a produs un prejudiciu.

Nu s-a invocat in cele doua proceduri paralele, pornite pe temeiuri juridice diferite, ipoteza unor diferente de despagubiri, sau prejudicii noi descoperite ulterior, insa dincolo de aceste aspecte, relevant este faptul ca odata exercitata optiunea pentru actiunea in raspundere civila delictuala, nu se justifica ulterior formularea unei cereri diferite intemeiata pe raspundere civila contractuala, pentru solicitarea aceluiasi prejudiciu.

Ca atare, Curtea concluzioneaza ca in raport de decizia nr.350/13.02.2014, prin care s-a admis in parte actiunea precizata pentru repararea prejudiciului cauzat prin refuzul de a incheia contractul pentru efectuarea de investigatii paraclinice, fiind implicit respinsa cererea de acordare a prejudiciului pentru anul 2007, opereaza autoritatea de lucru judecat sub efectul sau negativ, astfel ca o noua actiune pentru repararea prejudiciului produs prin rezilierea abuziva a contractului nr.A.038/P/2007 nu mai este posibila.

Si sub aspectul pozitiv al autoritatii de lucru judecat, se constata ca in aceeasi decizie, instanta a lamurit faptul ca pentru perioada februarie-decembrie 2007, s-a stabilit prin sentinta civila nr.254/2009 contravaloarea serviciilor medicale, rezultand implicit faptul ca din intregul prejudiciu solicitat instanta a admis in parte cererea, constatand caracterul intemeiat al pretentiilor numai in ce priveste anul 2008.

In ipoteza in care, subsidiar, dintr-o perspectiva exclusiv formala, nu s-ar constata tripla identitate, din perspectiva cauzei celor doua actiuni, Curtea retine ca autoritatea de lucru judecat nu se intemeiaza numai pe o identitate de continut al cererilor, ci si pe o identitate de scop urmarit de partea interesata prin promovarea celei de-a doua actiuni. Daca s-ar admite astfel o noua judecata, desi chestiunea litigioasa respectiva a fost lamurita intr-o procedura definitiva anterior,    s-ar nega finalitatea procedurii judiciare, recunoscandu-se partii posibilitatea de a redeschide procese, anterior lamurite de o instanta prin hotarare definitiva.

In contextul in care se va retine incidenta autoritatii de lucru judecat, fata de solutia pronuntata in dosarul nr.4279/109/2013, celelalte critici din apeluri nu se mai impun a fi analizate.

Pentru aceste considerente, in temeiul art.480 raportat la art.431-432 Cod procedura civila, Curtea a admis apelul paratei si a respins cererea pentru autoritate de lucru judecat, iar pe cale de consecinta a respins apelul reclamantei.