Procedura insolventei. Conditiile atragerii raspunderii organelor de conducere.

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, art. 138

 

Invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea unor dovezi pertinente, concludente si utile in acest sens.

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia a II-a civila, de

Contencios Administrativ si Fiscal,

Sentinta nr. 4871 din  31 octombrie 2012.

           

            Prin cererea inregistrata la Tribunalul Dambovita – Sectia II-a Civila de Contencios Administrativ si Fiscal, sub nr. 2125/120/2011/a1, Cabinetul individual de Insolventa DDC, in calitate de lichidator al debitoarei S.C. AC& P S.R.L.,  a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a numitilor MM si VDF, in sensul de a se dispune ca pasivul ramas neacoperit al debitoarei – in cuantum de 801.635 lei -  sa fie suportat de paratii mentionati, in calitate de administratori ai debitoarei  S.C. AC& P S.R.L.

            Prin sentinta nr. 445 din data de 14.05.2012, pronuntata de Tribunalul Dambovita – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal,

s-a respins cererea formulata de reclamantul
l
ichidator judiciar impotriva paratilor MM si VDF, prin care s-a solicitat atragerea raspunderii patrimoniale a acestora.

Impotriva sentintei a declarat recurs Cabinet individual de insolventa DDC in calitate de lichidator al debitorului S.C. AC& P S.R.L., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Analizand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidenta in cauza, precum si sub toate aspectele conform art. 304

¹

C.pr. civ., Curtea a retinut urmatoarele:

Motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 C.pr. civ. are in vedere faptul ca hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii. In ambele cazuri este avuta in vedere, ca regula, incalcarea legii de drept material.

In doctrina s-a aratat ca hotararea este lipsita de temei legal, atunci cand din modul in care este redactata hotararea nu se poate determina daca legea a fost sau nu corect aplicata, ceea ce inseamna ca lipsa de temei legal nu trebuie confundata cu incalcarea legii sau cu nemotivarea, precum si ca hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicare gresita a legii, atunci cand  instanta a recurs la textele de lege aplicabile spetei dar, fie le-a incalcat, in litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat gresit. In cauza de fata aceste motive nu sunt incidente, instanta de fond aplicand in mod corect dispozitiile legale.

Astfel, cererea de atragere a raspunderii patrimoniale a fostilor administratori ai societatii debitoare a fost intemeiata pe dispozitiile art. 138 alin. 1 lit.d si e din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d si e din Legea 85/2006, in cazul in care in raportul intocmit in conformitate cu dispozitiile art. 59 alin.1 sunt identificate persoane carora le-ar fi imputabila aparitia starii de insolventa a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societatii, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin faptul ca au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea, precum si prin faptul ca au deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia.

Raspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridica a raspunderii civile delictuale, fiind guvernata  de principiile  consacrate, respectiv  art. 998 si 999 C. civ. Pentru a se angaja  raspunderea membrilor organelor de conducere in temeiul acestor dispozitii legale, trebuie indeplinite cumulativ conditiile raspunderii delictuale, respectiv  existenta faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate  si vinovatia. Raspunderea reglementata de art.138 din Legea 85/2006 este una personala, care intervine numai atunci cand prin savarsirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de incetare a platilor de catre societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat raspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar numai dupa administrarea unor dovezi pertinente, concludente si utile in acest sens.

Or, in cauza de fata lichidatorul judiciar a formulat actiunea in temeiul unor prezumtii rezultate din nedepunerea actelor contabile ale debitoarei, fara a se administra probatorii privind situatia societatii si mai ales probe din care sa rezulte faptele savarsite de administratori si vinovatia acestora la cauzarea starii de insolventa.

Prima conditie a raspunderii civile delictuale se refera la savarsirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o fapta grava care nu se incadreaza intre cele prevazute de art. 138 nu poate angaja raspunderea persoanelor prevazute de acest text de lege. Pe de alta parte, intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe o relatie de la cauza la efect. Conform art. 138 alin.1 raspunderea va fi angajata  numai daca persoana impotriva careia se exercita actiunea a „cauzat starea de insolventa a debitorului”. Savarsirea unei fapte ilicite dintre cele prevazute limitativ de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua conditii necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenata raspunderea unei persoane in temeiul art. 138. Pentru succesul actiunii este necesar sa se probeze ca prin savarsirea faptei de catre subiect  a fost cauzat un prejudiciu debitorului si, indirect creditorilor. Deci, trebuie sa se retina ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei impotriva careia este exercitata actiunea in raspundere. (Noua lege a insolventei Legea 85/2006, Carpenaru, Nemes, Hotca, Editura Hamangiu 2006).

In aceste conditii, Curtea a constatat ca nu s-a demonstrat legatura de cauzalitate dintre inadvertenta in tinerea contabilitatii si starea de insolventa a societatii debitoare.

Pe de alta parte, pentru refuzul administratorilor de a pune la dispozitia judecatorului-sindic, administratorului judiciar sau lichidatorului documentele si informatiile prevazute la art. 28 alin.1 lit. a-f , legiuitorul a prevazut o alta sanctiune in continutul articolului 147 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei.

Pentru aceste considerente si in temeiul art. 304

¹

si 312 C.pr. civ., Curtea a respins recursul ca nefondat, in cauza nefiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.

 

(Judecator Floretina Dinu)