CHELTUIELI DE JUDECATA SOLICITATE PE CALE SEPARATA. COMPETENTA DE SOLUTIONARE A CERERII
17 martie 2020Interpretare clauze contractuale contract achizitii publice. Conditiile raspunderii civile contractuale. Activarea clauzei penale contractuale si aplicarea acesteia de catre instanta de judecata
17 martie 2020
MODIFICAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA SUB ASPECTUL TIMPULUI DE MUNCA.
EXTINDEREA NOTIUNII DE AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT IN LUMINA NOULUI COD DE PROCEDURA CIVILA. AUTORITATEA DE LUCRU JUDECAT SE INTINDE ATAT ASUPRA DISPOZITIVULUI HOTARARII CAT SI ASUPRA CONSIDERENTELOR PE CARE ACESTA SE SPRIJINA.
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia I Civila
Decizia civila nr. 2514 din 17 noiembrie 2016
In considerentele deciziei de casare s-a retinut legalitatea ordinului care a stat la baza reducerii normei de munca a reclamantului de la 1 la 0,5, astfel ca, dispozitia contestata
in cauza nu reprezinta o masura unilaterala si nelegala a angajatorului de modificare a contractului de munca,in privinta unui element esential al acestuia, respectiv timpul de munca, ci doar o executare a hotarârii judecatoresti, ce se bucura de autoritatea de lucru judecat. Potrivit noii reglementari, autoritatea de lucru judecat se intinde atât asupra dispozitivului hotarârii cât si asupra considerentelor pe care acesta se sprijina.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Buzau, reclamantul G.D.S. a formulat contestatie impotriva Dispozitiei nr. 30/01.02.2016, emisa de catre pârâtul S.P.S., solicitând anularea dispozitiei, obligarea pârâtului la reintegrarea la locul de munca si acordarea drepturilor salariale corespunzatoare normei de munca intreaga.
In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin dispozitia mentionta, angajatorul, fara acordul sau, i-a redus, in mod arbitrar, norma de munca la jumatate, nesocotind dispozitiile din Codul muncii care reglementeaza posibilitatea modificarii contractului individual de munca, numai prin acordul partilor.
Tribunalul Buzau a admis cererea, a anulat dispozitia si a obligat pârâtul sa procedeze la reincadrarea reclamantului cu norma de 7 ore/zi, 35 ore/saptamâna si sa-i plateasca drepturile salariale corespunzatoare acestei norme, indexate, incepând cu 01.02.2016 si pâna la data reintegrarii.
A retinut instanta de fond, in esenta, ca angajatorul a dispus reducerea timpului de lucru la 3,5 ore/zi invocând Decizia Curtii de Apel Ploiesti nr.2857/11.11.2015, insa din considerentele acestei decizii rezulta ca Ordinul nr.1262/27.10.2014 emis de Ministerul Sanatatii de reducere a normei de lucru pentru reclamant, angajat ca sociolog, este un act administrativ temporar, efectele sale fiind numai pentru anul 2014, situatie in care pârâtul nu putea decide in anul 2016, in lipsa consimtamântului reclamantului, reducerea normei de lucru.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel pârâtul.
Curtea a retinut, cu titlu preliminar, ca este nefondata critica in ceea ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat, nefiind indeplinite doua dintre conditiile cerute de disp.art.431 N.C.P.C., respectiv obiectul si cauza, intrucât primul litigiu a avut ca obiect revocare act administrativ, in timp ce cauza de fata priveste un litigiu de munca, având ca obiect anularea unei dispozitii de modificare a normei de munca, cele doua cauze având, in mod evident, si un alt temei juridic.
Insa a constatat ca sunt fondate criticile privind fondul cauzei, retinând,mai intâi, ca nu poate fi primit punctul de vedere al instantei de fond in sensul ca ordinul mentionat privea statul de functii numai pentru anul 2014 si ca pentru anul 2015 postul de sociolog a fost cu norma intreaga, acest lucru fiind posibil numai pentru faptul ca in primul litigiu, reclamantul a avut câstig de cauza in prima instanta,astfel ca s-a pus in executare acea hotarâre, respectiv sentinta nr.540/27.05.2015 a Tribunalului Buzau.
Ori, aceasta hotarâre a fost casata de instanta de recurs prin Decizia nr.2857 din 11 noiembrie 2015 a Curtii de Apel Ploiesti, din considerentele acesteia rezultând legalitatea Ordinului nr.1262/27.10.2014 , apreciindu-se pe deplin justificate motivele care au stat la baza reducerii normei de la 1 la 0,5.
Rezulta asadar ca prin aceasta decizie a fost solutionata problema litigioasa a reducerii normei de munca a reclamantului, astfel ca dispozitia contestata nu reprezinta o masura unilaterala si nelegala a angajatorului de modificare a contractului de munca,in privinta unui element esential al acestuia, respectiv timpul de munca, asa cum a retinut prima instanta, ci doar o executare, o transpunere in practica a hotarârii judecatoresti mentionate, ce se bucura de autoritatea de lucru judecat.
Potrivit art.430 N.C.P.C. autoritatea de lucru judecat se intinde atât asupra dispozitivului hotarârii, cât si asupra considerentelor pe care se sprijina.
Trebuie mentionat ca prezenta reglementare este in concordanta cu jurisprudenta CEDO, potrivit careia obligatia de a executa o hotarâre nu se limiteaza la dispozitiv, deoarece art.6.1 din CEDO nu face nicio diferentiere intre cauzele prin care s-a admis actiunea si cele prin care s-a respins actiunea, hotarârea trebuind sa fie respectata si aplicata indiferent de rezultatul procesului (cauza pilot Service c.României). De asemenea, tot in jurisprudenta CEDO s-a statuat faptul ca obligatia de a executa o hotarâre nu se limiteaza la dispozitivul acesteia, iar autoritatile nu pot repune in discutie problema solutionata prin hotarârea definitiva (cauza Zazanis si altii c.Greciei ).
Prin urmare, constatând legalitatea masurii de reducere a normei de munca a postului de sociolog la ½, Curtea, in baza art.480 N.C.P.C. a admis apelul, a schimbat in tot sentinta si, pe fond, a respins actiunea reclamantului ca neintemeiata.
(Judecator Grigore Mirela)