Viata privata si de familie


Art. 2 (dreptul la viata) si art. 3 (interzicerea torturii)

21. In ceea ce prive ste protejarea integritatii fizice  si psihologice a unei persoane impotriva actelor altor persoane, Curtea a hotarat ca obligatiile pozitive care le revin autoritatilor — in unele cazuri, in temeiul art. 2 sau 3,  si in alte cazuri, in temeiul art. 8, considerat separat sau coroborat cu art. 3 din Conventie — pot include obligatia de a mentine  si de a aplica in practica un cadru juridic adecvat, care sa ofere protectie impotriva actelor de violenta savar site de persoane fizice [a se vedea,
    printre altele,
    Soderman impotriva Suediei
    (MC), pct. 80  si trimiterile citate].
22. De exemplu, in jurisprudenta sa privind art. 3  si art. 8, Curtea a subliniat importanta, pentru copii  si ceilalti membri vulnerabili ai societatii, de a beneficia de protectie din partea statului in cazul in care le este amenintata bunastarea fizica  si mentala
    (Wetjen si altii impotriva Germaniei,
    pct. 74,  si Tlapak
    
    si altii impotriva Germaniei,
    pct. 87). In aceste doua cauze, Curtea a reiterat ca bataia regulata cu bastonul aplicata unui copil este de natura sa atinga nivelul de gravitate necesar pentru a determina o incalcare a art. 3
    (Wetjen si altii impotriva Germaniei,
    pct. 76; Tlapak si altii impotriva Germaniei, pct. 89). In consecinta, pentru a preveni orice risc de rele tratamente in temeiul art. 3, Curtea a considerat ca ar fi laudabil ca statele membre sa interzica prin lege toate formele de pedepse corporale aplicate copiilor. Cu toate acestea, pentru a asigura respectarea art. 8, o astfel de interdictie ar trebui sa fie pusa in aplicare prin intermediul unor masuri proportionale, astfel incat sa fie practica  si eficienta, nu sa ramana pur teoretica
    (Wetjen si altii impotriva Germaniei,
    pct. 77-78; Tlapak si altii impotriva
    
    Germaniei,
    pct. 90-91).
23. Curtea a afirmat ca este posibil ca o masura sa fie contrara art. 8 chiar daca aceasta nu intra sub incidenta tratamentelor interzise la art. 3,
    (Wainwright impotriva Regatului Unit,
    pct. 43, in ceea ce prive ste perchezitia corporala). In special, conditiile de detentie pot conduce la o incalcare a art. 8 in cazul in care acestea nu ating nivelul de gravitate necesar pentru o incalcare a art. 3
    (Raninen impotriva
    
    Finlandei,
    pct. 63). Curtea a constatat frecvent o incalcare a art. 3 din Conventie din cauza unor conditii precare de detentie, in privinta carora separarea necorespunzatoare a instalatiilor sanitare de restul celulei a reprezentat doar un element al acestor conditii
    (Szafrahski impotriva Poloniei,
    pct. 24  si 38). In Szafrahski impotriva Poloniei, Curtea a constatat ca autoritatile nationale nu  si-au indeplinit obligatia pozitiva de a-i asigura reclamantului un grad minim de intimitate  si, prin urmare, au incalcat art. 8, intrucat reclamantul a fost nevoit sa utilizeze toaleta in prezenta altor detinuti, fiind astfel privat de un minim de intimitate in viata de zi cu zi (pct. 39-41).
24. In mod similar, de si dreptul la sanatate nu este garantat de Conventie  si protocoalele la aceasta, statelor membre le revin o serie de obligatii pozitive in acest sens, in temeiul art. 2  si art. 8. Acestea trebuie, in primul rand, sa prevada reglementari care sa impuna spitalelor publice  si private adoptarea de masuri adecvate pentru protejarea integritatii fizice a pacientilor lor  si, in al doilea rand, sa puna la dispozitia victimelor neglijentelor medicale o procedura prin care sa poata obtine, daca este necesar, despagubiri pentru prejudiciile suferite. Aceste obligatii se aplica in conformitate cu art. 8 in cazul unor vatamari care nu ameninta dreptul la viata, astfel cum este garantat de art. 2
    (Vasileva impotriva
    
    Bulgariei,
    pct. 63-69; Ibrahim Keskin impotriva Turciei, pct. 61).
25. Obligatiile procedurale prevazute la art. 2 de a desfa sura o ancheta efectiva asupra pretinselor incalcari ale dreptului la viata pot intra in conflict cu obligatiile statului prevazute la art. 8
    (Solska si

Rybicka impotriva Poloniei,
pct. 118-119). E necesar ca, in cazul persoanelor supuse anchetei, autoritatile statului sa gaseasca un echilibru corespunzator intre cerinta desfa surarii unei anchete efective conform art. 2  si protectia dreptului la respectarea vietii private  si de familie (conform art. 8) (pct. 121). Cauza Solska si Rybicka impotriva Poloniei prive ste exhumarea, in contextul unei proceduri penale, a rama sitelor unei persoane decedate impotriva dorintei familiei acesteia; dreptul intern polonez nu prevede un mecanism de control al proportionalitatii deciziei de exhumare. In consecinta, Curtea a constatat ca ingerinta nu a fost „prevazuta de lege"  si, prin urmare, a fost incalcat art. 8 (pct. 126-128).