Verificarea legalitatii actului administrativ atacat, ceea ce presupune un control de legalitate a modului in care acesta a fost adoptat si a respectarii procedurii si etapelor de adoptare a acestuia, insa, nu si un control de oportunitate.
19 martie 2020Promisiune bilaterala de vanzare-cumparare afectata de modalitate. Termen suspensiv.
26 martie 2020
Verificarea legalitatii unui act administrativ intr-o cerere de suspendare a executarii acestuia.
Art.15 alin. 1 raportat la art.14 alin.1 si art.2 alin.1 lit. s) si t) din Legea nr.554/2004
Curtea a constatat ca, la nivel de aparenta, atat cat este permisa verificarea legalitatii unui act administrativ intr-o cerere de suspendare a executarii acestuia cum este cea din speta, raspunderea materiala a reclamantului a fost stabilita pentru o paguba constatata dincolo de termenul de 1 an de la data primirii sumelor imputate. Astfel, perioada in care se pretinde ca reclamantul a primit necuvenit compensatia lunara pentru chirie este 10.08.2009-31.03.2012, iar fapta a fost constatata la data de 10.08.2012, dupa cum rezulta din cuprinsul deciziei de imputare. In aceste conditii, pentru o parte din suma pare sa fie implinit termenul de 1 an prevazut de art.24 alin.2 din OG nr.121/1998.
Acest aspect, asa cum este relevat la o simpla lecturare a deciziei de imputare, constituie o imprejurare de natura sa puna la indoiala legalitatea acesteia si sa justifice suspendarea executarii acesteia pana la solutionarea litigiului judiciar referitor la anularea ei.
Curtea a mai retinut ca reclamantul a facut dovada faptului ca a contractat un credit bancar, astfel ca grevarea salariului sau si de debitul impus prin decizia in discutie in speta reprezinta o sarcina suplimentara de natura sa afecteze in mod serios venitul reclamantului si, pe cale de consecinta, intretinerea zilnica a acestuia si a familiei lui, aspecte ce nu pot fi recuperate intr-o eventuala intoarcere a executarii. Curtea a constatat, astfel, ca in cauza este indeplinita si conditia pagubei iminente.
Concluzionand in sensul ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.15 alin. 1 raportat la art.14 alin.1 si art.2 alin.1 lit.s) si t) din Legea nr.554/2004, Curtea a constatat ca sentinta tribunalului a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material incidente in cauza.
(Decizia nr. 81/R-CONT/14 Ianuarie 2015)
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Arges sub nr.37/46/2014, la data de 10.01.2014, reclamantul CM a chemat in judecata Ministerul Apararii Nationale – U.M. *** Pitesti, solicitand instantei sa dispuna anularea Deciziei de imputare nr. ***, emisa de U.M. 01943 Pitesti, si a Hotararii nr.49/CJ252/2013, emisa de Comisia de Jurisdictie a Imputatiilor din cadrul Ministerului Apararii Nationale, precum si exonerarea sa de plata sumei de 9.126 lei si restituirea sumelor deja incasate in baza respectivelor acte.
Reclamantul a solicitat, totodata, suspendarea executarii deciziei de imputatie in temeiul art.15 din Legea nr.554/2004.
Prin sentinta nr.1518/14.08.2014 pronuntata in dosarul nr.37/46/2014/a1 Tribunalul Arges – Sectia civila - Complet specializat de contencios administrativ si fiscal a respins cererea de suspendare, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 referitoare la existenta unui caz bine justificat de suspendare si necesitatea evitarii unei pagube iminente.
Impotriva sentintei si a incheierii de amanare a pronuntarii din data de 12.08.2014 a formulat recurs reclamantul, invocand dispozitiile art.485 si urmatoarele Cod procedura civila si criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, dupa cum urmeaza:
- instanta nu a avut in vedere motivele de nelegalitate invocate prin cererea de chemare in judecata si faptul ca, in prezent, reclamantul locuieste in continuare cu chirie si beneficiaza de compensatie;
- executarea deciziei de imputatie il pune pe reclamant in imposibilitatea de a mai plati creditul bancar, care presupune achitarea lunara a unei sume de 270 franci elvetieni. In plus, prejudiciul pretins de parat nu este cert, avand in vedere ca, desi decizia fost emisa pentru suma de 9.126 lei aferenta perioadei 01.08.2009-31.12.2010, din calculele reclamantului, in raport de retinerile deja efectuate asupra salariului sau, rezulta ca suma imputata ar trebui sa aiba un cuantum mai mic.
Intimatul-parat M.A.N., pentru U.M. *** Pitesti, a depus intampinare, invocand faptul ca cererea de suspendare nu intruneste conditiile legale si, drept urmare, a fost corect respinsa de tribunal.
Reclamantul a depus la dosar certificat de grefa care confirma faptul ca, prin sentinta nr.2210/17.12.2014, pronuntata in dosarul nr.37/46/2014, Tribunalul Arges a admis cererea reclamantului CM si a anulat in parte, in ce-l priveste pe reclamant, Decizia de imputare nr.***, emisa de U.M. *** Pitesti, si Hotararea nr. ***, emisa de Comisia de Jurisdictie a Imputatiilor din cadrul Ministerului Apararii Nationale.
Examinand sentinta prin prisma motivelor de recurs invocate, incadrabile in drept in dispozitiile art.488 alin.1 pct.8 Cod procedura civila, Curtea constata ca recursul este fondat.
Sub aspectul starii de fapt se retine ca prin Decizia de imputare nr. ***, inregistrata sub nr. ***, U.M. *** Garnizoana Pitesti a dispus angajarea raspunderii materiale a plutonierului CM pentru paguba de 9.126 lei produsa unitatii prin faptul ca a beneficiat de compensatie lunara pentru chirie, fara existenta unui contract de inchiriere inregistrat la organele fiscale, ceea ce contravine dispozitiilor art.2 lit.e) din HG nr.1867/22.12.2005. S-a mai retinut ca, potrivit dispozitiilor art.9 alin.2 din HG nr.1867/22.12.2006, prin primirea compensatiei lunare pentru chirie, militarul a confirmat ca nu au intervenit evenimente de natura sa modifice dreptul la respectiva compensatie, confirmare care s-a dovedit a nu fi reala, deoarece contractul de inchiriere a fost reziliat. Lipsa de preocupare si de buna-credinta a militarului ca, pe toata perioada pentru care a beneficiat de compensatie lunara pentru chirie, sa indeplineasca toate conditiile ce stau la baza acordarii acesteia, a fost apreciata drept motiv de angajare a raspunderii materiale, in temeiul art.2, art.12, art.20 si art.24 din OG nr.121/1998 privind raspunderea materiala a militarilor.
Reclamantul, solicitand suspendarea deciziei de imputare, a invocat faptul ca activitatea de cercetare administrativa a fost finalizata dupa implinirea termenului legal de 60 zile prevazut de art.23 alin.1 din OG nr.121/1998, la data de 06.12.2012, in conditiile in care existenta faptei a fost cunoscuta la data de 19.07.2012, cand a fost inregistrat la U.M. *** raspunsul Administratiei Finantelor Publice Pitesti, referitor la valabilitatea contractelor de inchiriere ale militarilor din cadrul unitatii. Pe de alta parte, raspunderea a fost antrenata cu nerespectarea dispozitiilor art.24 alin.1 din OG nr.121/1998, in sensul ca acesta a fost obligat sa acopere un prejudiciu pentru care intervenise prescriptia.
Totodata, reclamantul a invocat faptul ca decizia de imputare a fost emisa cu incalcarea termenului de 30 de zile prevazut de art.25 alin.4 din OG nr.121/1998.
Curtea a constatat ca, la nivel de aparenta, atat cat este permisa verificarea legalitatii unui act administrativ intr-o cerere de suspendare a executarii acestuia cum este cea din speta, raspunderea materiala a reclamantului a fost stabilita pentru o paguba constatata dincolo de termenul de 1 an de la data primirii sumelor imputate. Astfel, perioada in care se pretinde ca reclamantul a primit necuvenit compensatia lunara pentru chirie este 10.08.2009-31.03.2012, iar fapta a fost constatata la data de 10.08.2012, dupa cum rezulta din cuprinsul deciziei de imputare. In aceste conditii, pentru o parte din suma pare sa fie implinit termenul de 1 an prevazut de art.24 alin.2 din OG nr.121/1998.
Acest aspect, asa cum este relevat la o simpla lecturare a deciziei de imputare, constituie o imprejurare de natura sa puna la indoiala legalitatea acesteia si sa justifice suspendarea executarii acesteia pana la solutionarea litigiului judiciar referitor la anularea ei.
Curtea a mai retinut ca reclamantul a facut dovada faptului ca a contractat un credit bancar, astfel ca grevarea salariului sau si de debitul impus prin decizia in discutie in speta reprezinta o sarcina suplimentara de natura sa afecteze in mod serios venitul reclamantului si, pe cale de consecinta, intretinerea zilnica a acestuia si a familiei lui, aspecte ce nu pot fi recuperate intr-o eventuala intoarcere a executarii. Curtea a constatat, astfel, ca in cauza este indeplinita si conditia pagubei iminente.
Concluzionand in sensul ca sunt intrunite conditiile prevazute de art.15 alin. 1 raportat la art.14 alin.1 si art.2 alin.1 lit.s) si t) din Legea nr.554/2004, Curtea a constatat ca sentinta tribunalului a fost data cu aplicarea gresita a normelor de drept material incidente in cauza.
Drept urmare, in baza art.496 si art.498 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul reclamantului si a casat sentinta, dispunand admiterea cererii de suspendare si suspendarea executarii deciziei de imputare pana la solutionarea definitiva a cauzei privind anularea respectivei decizii.
