Vanzarea la licitatie a apartamentului bun comun. Masura extrema.

 

Art. 673

¹¹

Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii),

Art.129 alin.4 Cod pr.civila ((forma in vigoare la data introducerii actiunii)

Art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului

 

Literatura de specialitate si practica judecatoreasca au statuat, in mod constant, ca vanzarea bunului comun prin executorul judecatoresc este o masura extrema, care se poate dispune de catre instanta numai dupa ce constata ca nu exista motive temeinice care sa impuna lichidarea devalmasiei prin atribuirea bunului unuia dintre copartasi.

Pe de alta parte, art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului asigura oricarei persoane dreptul de a supune examinarii unei instante judecatoresti, orice pretentie privind drepturile si obligatiile sale civile.

Acelasi articol garanteaza dreptul partilor de a prezenta unei instante observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor, iar potrivit jurisprudentei constante a CEDO, acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca observatiile partilor sunt in mod real ascultate.

In acelasi sens, CEDO a statuat ca art. 6 din Conventie implica in sarcina instantei de judecata obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Cauza Perez impotriva Frantei, Cauza Van der Hurk impotriva Olandei).

 

Curtea de Apel  Ploiesti, Sectia I Civila,

Decizia nr. 2072 din data de 6 octombrie 2014.

 

Prin decizia civila nr. 2072/6 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiesti a admis recursul declarat de paratul B.I. impotriva deciziei civile nr. 177/12.05.2014 a Tribunalului Buzau, pe care a casat-o in tot, precum si incheierea din data de 11.12.2013 a Judecatoriei Buzau si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la Judecatoria Buzau.

Sub un prim aspect, se impune a se preciza ca art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului asigura oricarei persoane dreptul de a supune examinarii unei instante judecatoresti, orice pretentie privind drepturile si obligatiile sale civile.

Acelasi articol garanteaza dreptul partilor de a prezenta unei instante observatiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor, iar potrivit jurisprudentei constante a CEDO, acest drept nu poate fi considerat efectiv decat daca observatiile partilor sunt in mod real ascultate.

In acelasi sens, CEDO a statuat ca art. 6 din Conventie implica in sarcina instantei de judecata obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor si al elementelor de proba ale partilor, cel putin pentru a le aprecia pertinenta (Cauza Perez impotriva Frantei, Cauza Van der Hurk impotriva Olandei).

In speta dedusa judecatii, Curtea constata ca , la termenul de judecata din 13.11.2013, paratul-reclamant a formulat obiectiuni la raportul de expertiza constructii A M, solicitand o contraexpertiza pentru evaluarea apartamentului bun comun al partilor, solicitare reiterata atat la termenul  de judecata din data de 27.11.2013, cat si prin cererea de repunere pe rol a cauzei, datata 11.12.2013, trimisa prin fax (neexistenta insa la dosar in momentul pronuntarii incheierii din data de 11.12.2013).

   Prin incheierea din data de 11.12.2013, Judecatoria Buzau a dispus, in temeiul art. 673 indice 11 alin.3 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) vanzarea apartamentului, bun comun al partilor, prin intermediul executorului judecatoresc.

Sub acest aspect, este de mentionat ca literatura de specialitate si practica judecatoreasca au statuat, in mod constant, ca vanzarea bunului comun prin executorul judecatoresc este o masura extrema, care se poate dispune de catre instanta numai dupa ce constata ca nu exista motive temeinice care sa impuna lichidarea devalmasiei prin atribuirea bunului unuia dintre copartasi.

Or, in cauza pendinte judecatii, atata timp cat apartamentul bun comun constituie domiciliul actual al paratului-reclamant, la care s-a stabilit si domiciliul minorei prin hotarare judecatoreasca, Curtea apreciaza ca exista un motiv temeinic care sa impuna atribuirea apartamentului paratului-reclamant, cu atat mai mult cu cat acesta nu  a refuzat de plano atribuirea bunului comun, ci a conditionat-o de efectuarea unei contraexpertize constructii pentru evaluare, cerere asupra careia prima instanta nu s-a pronuntat.

In acest context, este cert, ca s-au incalcat dispozitiile art. 129 alin.4 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii) ce reglementeaza rolul activ al instantei, cat si ale art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului (la care s-a facut referire in precedent).

In considerarea argumentelor expuse, Curtea, in temeiul art. 312 alin.1 si 3 Cod pr.civila (forma in vigoare la data introducerii actiunii, aplicabila in speta fata de dispozitiile art. 24 si art. 25 alin.1 Cod pr.civila, forma actuala) a admis recursul, a casat in tot decizia civila nr.177/12.05.2014 a Tribunalului Buzau si incheierea din data de 11.12.2013 a Judecatoriei Buzau si a trimis cauza pentru continuarea judecatii la Judecatoria Buzau, care va asigura partilor toate garantiile procesuale reglementate de art. 6 din Conventie, in primul rand, prin incuviintarea paratului-reclamant a unei contraexpertize constructii.

(Judecator Cristina Paula Brotac)