Valabilitatea actului de renuntare la judecata indeplinit de avocat in lipsa unui mandat special si in prezenta partii arestate

Art. 81 alin.2 Cod procedura civila

 

Potrivit art.81 alin.2 Cod procedura civila, actele procedurale de dispozitie precum: actul de renuntare la judecata dreptului dedus judecatii, incheierea unei tranzactii se pot face de reprezentant numai in baza unui mandat special.

Renuntarea la judecata unor capete de cerere principale sau accesorii facuta de avocat in lipsa mandatului special nu este valabila, chiar daca partea arestata a fost prezenta la judecata si nu si-a manifestat consimtamantul in mod expres in sensul renuntarii.

(Decizia civila nr.50/13.01.2016)

 

Prin cererea inregistrata sub nr.2050/90/2014, reclamantul M.T. a chemat in judecata pe paratii R.I. si SC R.C.R.C. 2003 SRL, pentru  ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna plata drepturilor salariale care i se cuvin pe perioada in care a lucrat, anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca; reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere; obligarea paratilor la plata orelor de munca prestate in perioada 09.09.2013-23.09.2013 si obligarea paratilor la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat.

In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca in cursul lunii septembrie 2013, in urma unor convorbiri telefonice purtate cu paratul R.I., administrator al SC R.C.R.C. 2003 SRL, a fost solicitat de catre acesta sa fie angajat la firma parata, deoarece avea o lucrare in antrepriza de executat in judetul Arad. A dat curs solicitarii paratului si s-a prezentat la lucru, conform intelegerii astfel incheiate.

A ajuns la punctul de lucru din judetul Arad, unde era si santierul in care se intra pe baza legitimatiei de serviciu. Cu aceasta ocazie, R.I. i-a comunicat telefonic ca in cel mai scurt timp va veni sa incheie un contract individual de munca, insa acest lucru nu s-a mai intamplat, reclamantul fiind introdus in santier pe schimb de noapte din data de 09.09.2013, cu un program zilnic de 12 ore, de la ora 19 pana la ora 7, lucrand inclusiv duminica. In perioada 09.09.2013-23.09.2013 a lucrat numai in tura de noapte, de multe ori pe ploaie, cu niste pelerine rupte, care nu erau de mare folos, ulterior imbolnavindu-se datorita conditiilor inumane de lucru.

Pe data de 23.09.2013 a ajuns si R.I. la Arad, la imobilul in care era cazat. I-a comunicat acestuia ca are nevoie de medicamente si ca nu are bani, lucru care 1-a infuriat si care l-a determinat sa il dea efectiv afara din locatia unde era, spunandu-i ca nu ii va da nimic. I-a solicitat lui R.I. sa ii plateasca noptile pe care le-a lucrat, insa acesta l-a refuzat categoric.

S-a mai aratat de catre reclamant ca a semnalat toate acestea catre I.T.M. Bucuresti, iar in urma controlului efectuat la societatea parata i s-a comunicat ca a incheiat un contract individual de munca, dar pe care reclamantul nu l-a semnat niciodata. Dupa primirea raspunsului de la ITM Bucuresti, a declansat procedura de mediere in vederea solutionarii amiabile a acestui conflict, dar la solicitarea mediatorului nu s-a prezentat nici un reprezentant al SC R.C.R.C. 2003 SRL.

In data de 27.11.2013, a primit prin posta o notificare din partea SC R.C.R.C. 2003 SRL, prin care i s-a solicitat sa se prezinte in data de 07.12.2013 la sediul firmei pentru a ridica deciziile de incetare ale contractului individual de munca si drepturile salariale restante. S-a prezentat conform notificarii, la data stabilita, insa nimeni nu l-a bagat in seama.

Parata SC R.C.R.C. 2003 SRL prin intampinare a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului R.I., a inadmisibilitatii cererii si respingerea cererii ca neintemeiata, fara cheltuieli de judecata.

In sustinerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatului R.I. s-a aratat ca potrivit art. 231 coroborat cu ar. 267 Codul muncii, prin conflicte de munca se intelege conflictele dintre salariati si angajatori. Or, R.I. nu a avut niciodata calitatea de angajator al reclamantului. De asemenea, nu are nici calitatea de administrator al societatii.

Exceptia inadmisibilitatii contestatiei a fost motivata in sensul ca nu exista nici un contract individual de munca incheiat in forma scrisa, insasi reclamantul recunoscand in cuprinsul cererii ca "eu nu l-am semnat niciodata".

S-a sustinut de catre parata ca nu exista nici o decizie de incetare a contractului individual de munca.

Potrivit art.31 alin.3 Codul muncii, pe durata sau la sfarsitul perioadei de proba, contractul individual de munca poate inceta exclusiv printr-o notificare scrisa, fara preaviz, la initiativa oricareia dintre parti, fara a fi necesara motivarea acesteia.

Pe fondul cauzei, parata considera ca cererea este nelegala si nefondata pentru ca este neclara si incompleta, deoarece: nu indica cuantumul drepturilor salariale care i se cuvin in perioada 09.09.2013 - 23.09.2013; nu indica care decizie de concediere doreste sa anuleze; nu indica in cuprinsul cererii pe ce post a fost angajat; nu indica care este cuantumul despagubirilor solicitate si pentru care perioada sunt solicitate.

In cursul lunii septembrie 2013, parata a dat un anunt pentru angajarea unui muncitor, iar contestatorul le-a comunicat, pe e-mail, dorinta de a se angaja. Pe cale de consecinta, conform legii, s-a inregistrat mai intai contractul in REVISAL (cu cel putin o zi inainte de inceperea muncii), insa cand a trebuit ca reclamantul sa semneze contractul, acesta a refuzat.

Asociatul R.I. s-a deplasat la santierul din Arad si i-a solicitat contestatorului sa semneze contractul individual de munca, insa acesta a refuzat.

In aceste conditii, in temeiul art.31 alin.3 Codul muncii, s-a emis o notificare prin care a adus la cunostinta salariatului incetarea contractului individual de munca.

In perioada precizata de contestator, anume 09.09.2013 - 29.09.2013, acesta nu a indeplinit nicio atributie de serviciu legata de dulgherie (fapt, de altfel, recunoscut si in cuprinsul cererii) si nici nu i s-au dat alte atributii.

In ceea ce priveste plata drepturilor salariale pe care contestatorul le solicita, parata a aratat ca intelege sa-i plateasca contestatorului o suma de bani pentru deplasarea la Arad.

In ceea ce priveste capetele de cerere 1 si 4 din cuprinsul cererii, parata considera ca acestea sunt identice ca solicitare.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei raspuns la intampinare, atasand un certificat de calificare profesionala si adresa ITM Bucuresti si a solicitat proba cu inscrisuri si proba testimoniala.

In cadrul probei cu inscrisuri, instanta a solicitat paratei sa depuna la dosarul cauzei dovada inregistrarii contractului individual de munca la ITM, foile colective de prezenta si foi de pontaj pentru santierul Arad in luna septembrie 2013, decizia de incetare a contractului de munca si dovada platii drepturilor salariale.

Parata a depus la dosar o nota de sedinta prin care a aratat ca reclamantul nu s-a deplasat la sediul sau pentru a semna contractul de munca, cel depus de reclamant la dosar fiind intocmit pro causa.

Parata a mai depus la dosar o nota de sedinta prin care a aratat ca a convenit cu contestatorul sa-l angajeze, iar acesta s-a deplasat direct la santierul din Arad, fara a se intocmi contractul de munca in forma scrisa, ci doar a fost inregistrat in REVISAL. Totodata, parata a aratat ca este de acord sa-i plateasca reclamantului drepturile salariale aferente perioadei 9.09.2013-23.09.2013, urmand ca reclamantul sa se prezinte la sediul sau din Bucuresti pentru a ridica banii sau sa comunice un cont bancar in care acestia pot fi virati.

A fost incuviintata in cauza si proba testimoniala si a fost audiat martorul D.M..

Cu ocazia dezbaterilor, instanta a pus in discutie exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratului R.I., invocata de parati si a admis-o, constatand ca reclamantul nu a facut dovada calitatii procesual pasive a acestei persoane, potrivit dispozitiilor art.267 din Codul muncii.

Prin sentinta civila nr.855 din 9 iunie 2015, Tribunalul Valcea a luat act de renuntarea reclamantului M.T. la petitul doi si trei al cererii si a admis-o in rest, fiind obligata parata la plata catre acesta a drepturilor salariale cuvenite pentru activitatea prestata in perioada 9.09.2013-23.09.2013, potrivit contractului individual de munca, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie.

Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut urmatoarele:

Din probatoriul administrat in cauza a rezultat ca in urma unei intelegeri verbale intre reclamant si numitul R.I. asociat al firmei parate, s-a convenit incheierea unui contract individual de munca prin care reclamantul a fost angajat incepand cu data de 9.09.2013 pe postul de dulgher, cu un program de 8 ore, in vederea desfasurarii activitatii pe santierul firmei aflat in Arad.

Contractul individual de munca a fost inregistrat in REVISAL sub nr.119/7.09.2013 si transmis la ITM Bucuresti.

Potrivit conventiei, reclamantul s-a deplasat la santierul din Arad, unde a desfasurat activitate de dulgherie in folosul firmei angajatoare in perioada 9.09.2013-23.09.2013, data la care parata a refuzat sa-i achite acestuia drepturile salariale, iar reclamantul a parasit locul de munca.

Ulterior, parata a inregistrat in REVISAL incetarea contractului de munca in temeiul art. 55 lit.b din Codul muncii, fara insa a emite o decizie in acest sens in forma scrisa.

Desi initial reclamantul a solicitat si anularea deciziei de incetare a contractului de munca si reintegrarea pe postul detinut anterior, s-a retinut ca la dezbaterile pe fond a renuntat la judecarea acestor cereri, astfel ca instanta, in temeiul art.406 Ncpc, a luat act de renuntarea reclamantului la judecarea acestor cereri.

S-a retinut de catre tribunal, ca intrucat petitul 5 al cererii, referitor la plata unei despagubiri constand in salariile indexate, majorate si actualizate de care ar fi beneficiat de la incetarea contractului, este accesoriu petitelor 2 si 3, ca urmare a renuntarii la judecata acestora, a ramas fara obiect.

In ce priveste petitele 1 si 4 ale cererii, s-a constatat ca acestea au practic acelasi obiect, respectiv plata drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestata in perioada 9.09.2013-23.09.2013.

Prin nota de sedinta depusa de parata la dosar la data de 26.02.2015, parata a mentionat ca este de acord cu plata drepturilor salariale aferente acestei perioade.

Din declaratia martorului D.M. a rezultat ca intr-adevar reclamantul a desfasurat activitate de dulgherie in folosul paratei pe perioada 9.09.2013-23.09.2013.

In ce priveste sumele cuvenite pentru perioada lucrata, din contractul individual depus de reclamant la dosar, a rezultat un salariu de 800 lei lunar, la un program de 8 ore, iar din foile de pontaj rezulta ca toti salariatii au fost pontati in luna septembrie 2013, pentru un program de 4 ore pe zi.

Pe de alta parte, martorul audiat, angajat al paratei pe acelasi santier, a relatat faptul ca activitatea se desfasura in schimburi, inclusiv pe perioada de noapte, cate 11 ore, iar intelegerea cu patronul a fost de a li se plati 100 lei/zi, plus cazare si doua mese.

Cum declaratia martorului in ce priveste cuantumul drepturilor salariale nu a fost sustinuta de nici un inscris de la dosarul cauzei, instanta a admis cererea asa cum a fost dovedita si a obligat parata la plata catre reclamant a drepturilor salariale aferente perioadei 9.09.2013-23.09.2013, potrivit contractului individual de munca, sume ce urmeaza a fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel, in termen legal, reclamantul M.T., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie astfel:

In mod eronat instanta de fond a constatat ca apelantul ar fi renuntat la capetele 2 si 3 din cererea de chemare in judecata, precum si in privinta petitului 5 al cererii, care, in opinia eronata a completului de judecata, ar fi ramas fara obiect ca urmare a presupusei renuntari amintita anterior.

Pe parcursul desfasurarii procesului, instanta a solicitat intimatei-parate sa depuna la dosarul cauzei decizia de incetare a contractului individual de munca al apelantului-reclamant, constatandu-se ca parata nu a emis o decizie in temeiul art.55 lit.b din Codul muncii, in forma scrisa. Instanta de fond a emis o adresa catre ITM Bucuresti sa trimita la dosar decizia de incetare a contractului individual de munca a reclamantului, insa aceste demersuri au ramas neindeplinite, ele fiind esentiale pentru justa solutionare a cauzei.

Apelantul a precizat ca nu a luat la cunostinta de vreo decizie de concediere cu acordul partilor, insa aceasta nu inseamna ca a renuntat la vreun capat de cerere, ci considera ca se impune prezentarea acelei decizii la dosar si apoi discutarea aspectelor ce tin de legalitatea acesteia.

Instanta de fond nu a consemnat toate aspectele rezultate din declaratia martorului D. M., desi apelantul a solicitat in mod expres sa se consemneze imprejurarile relatate de acesta cu privire la abuzul facut impotriva reclamantului de reprezentantul paratei, R.I., abuz ce a constat in faptul ca a fost dat afara din locatia in care era cazat si din santier, fiind efectiv scos cu bagajul in strada.

La capatul 3 din cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat reintegrarea sa pe postul detinut anterior emiterii presupusei decizii de concediere. Instanta de fond in mod eronat a apreciat ca ar fi renuntat la acest capat de cerere, lucru inexact si probabil intemeiat pe faptul ca nu exista vreo decizie de incetare a contractului individual de munca.

Daca nu exista decizie de incetare a contractului individual de munca, implicit, apreciaza apelantul, acesta are si in prezent calitatea de salariat si in consecinta este indreptatit sa solicite plata salariilor indexate si a celorlalte drepturi ce i se cuvin in calitate de salariat, conform contractului de munca, fapt pe care l-a solicitat in petitul 5 din cererea de chemare in judecata si pe care instanta de fond in mod neintemeiat l-a considerat ca fiind fara obiect.

S-a solicitat admiterea apelului si obligarea paratei la reintegrarea reclamantului pe postul detinut anterior, precum si la achitarea salariilor indexate si a tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin in baza contractului individual de munca, conform cererii sale de chemare in judecata sau casarea cu rejudecare a sentintei.

Intimata-parata SC R.C.R.C. 2003 SRL a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Apelantul-reclamant a formulat raspuns la intampinare, prin care a combatut, motivat, sustinerile intimatei-parate.

Din oficiu, instanta a dispus atasarea transcrierii inregistrarii sedintei de judecata din data de 09.06.2015.

Prin decizia civila nr. 50/13.01.2016, Curtea de Apel Pitesti a admis apelul formulat de reclamantul M.T. si a anulat sentinta cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Pentru a hotari astfel, instanta de apel a retinut urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, reclamantul M.T. a solicitat: 1.- plata drepturilor salariale care i se cuvin pe perioada in care a lucrat; 2.- anularea deciziei de desfacere a contractului individual de munca; 3.- reintegrarea pe postul detinut anterior emiterii deciziei de concediere; 4.- obligarea paratilor la plata orelor de munca prestate in perioada 09.09.2013-23.09.2013 si 5.- obligarea paratilor la plata de despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si actualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in calitate de salariat.

Prin sentinta civila apelata in cauza, instanta a luat act de renuntarea la judecata reclamantului, in ceea ce priveste capetele 2 si 3 din actiune si a respins ca ramas fara obiect capatul 5 al actiunii, fata de renuntarea la judecata.

Apelantul a contestat faptul ca ar fi renuntat la judecata acelor capete de cerere.

Din transcrierea inregistrarii de sedinta de la acea data, rezulta ca la termenul din data de 09.06.2015, dupa acordarea cuvantului in dezbateri de fond, la intrebarea instantei adresata aparatorului reclamantului daca mai sustine si capetele de cerere privind anularea deciziei de desfacere si reintegrare, aparatorul a raspuns ca in realitate nu a existat o decizie de incetare a contractului individual de munca si, ca atare, nu mai „staruim in acest capat de cerere”.

Curtea a constatat in cauza ca, in mod gresit s-a luat act de renuntarea la judecata.

Astfel, pe de o parte, chiar daca potrivit art. 87 alin. 1 Cod procedura civila, mandatul este presupus dat pentru toate actele procesuale indeplinite in fata aceleiasi instante, art. 81 alin 1 Cod procedura civila prevede ca renuntarea la judecata (...) nu se poate face de reprezentant decat in baza unui mandat special. Totodata, art. 406 alin 2 Cod procedura civila, stabileste ca cererea (de renuntare) se face personal sau prin mandatar cu procura speciala.

Prin urmare, in cauza, aparatorul reclamantului, pentru a putea renunta la judecata, chiar si cu privire la unele capete ale actiunii, trebuia sa faca dovada unui mandat special acordat in acest sens, potrivit si dispozitiilor art. 131 alin. 4 din Statutul profesiei de avocat, conform caruia pentru activitatile prevazute expres in cuprinsul obiectului contractului de asistenta juridica, acesta reprezinta un mandat special, in puterea caruia avocatul poate incheia, sub semnatura privata sau in forma autentica, acte de conservare, administrare, sau dispozitie in numele si pe seama clientului.

In cauza, desi partea asistata era prezenta, instanta nu a luat act de renuntarea la judecata a reclamantului, formulata personal, tinand seama doar de sustinerile avocatului, fara a lua si pozitia reclamantului fata de cele sustinute de avocat.

Pe de alta parte, chiar daca s-ar trece peste mandatul special, se constata din exprimarea concluziilor la cuvantul pe fond ca nu a fost vorba despre o renuntare la judecata unor capete de cerere, aparatorul aratand ca
nu mai staruie
in capatul de cerere privind nulitatea deciziei de incetare a contractului de munca, fata de materialul probator administrat in cauza, nu ca ar renunta la actiune in privinta capetelor 2 si 3 (despre capatul vizand reintegrarea, aparatorul oricum nu a mentionat nimic).

Prin urmare, se constata ca in mod gresit prima instanta a luat act de renuntarea la judecata capetelor 2 si 3 din actiune, desi nu rezulta ca reclamantul ar fi inteles sa faca un asemenea act de dispozitie si pe cale de consecinta in mod gresit a fost respins ultimul capat de cerere ca ramas fara obiect, ca efect al renuntarii la celelalte capete.

Pe cale de consecinta, fata de dispozitiile art. 177 si 179 Cod procedura civila, se constata ca s-a produs reclamantului o vatamare, decurgand din nesolutionarea tuturor capetelor de actiune, vatamare ce nu poate fi inlaturata decat prin anularea actului de procedura.

Devin astfel incidente dispozitiile art. 480 alin. 3 teza a II-a Cod procedura civila, (avand in vedere si solicitarea din cererea de apel), conform caruia in cazul in care se constata ca, in mod gresit, prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului (...), instanta de apel a anulat hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare, in cazul in care partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri.

Avand in vedere cele retinute, nu s-a mai impus analizarea criticilor care privesc fondul pretentiilor reclamantului si nici cererea privind suplimentarea probatoriului, urmand a fi avute in vedere de instanta de fond.

 Fata de toate considerentele expuse, in baza art.480 alin.1 Cod procedura civila, a fost admis apelul declarat de reclamant, anulata sentinta si trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta, pentru a fi solutionate, in raport de materialul probator, toate capetele de cerere cu care a fost investita instanta.