Utilizarea la proces a unor declaratii obtinute de la acuzat  si de la martori prin tortura:
incalcare

In fapt
- In 1998, reclamantul a fost inrolat in armata. In 2002, a fost condamnat la 10 ani inchisoare pentru savar sirea infractiunii de omor asupra unui coleg militar. Instanta s-a bazat in special pe marturiile reclamantului  si ale altor doi militari, recunoscand totodata ca acestea fusesera obtinute prin constrangere. Ulterior, agentii de politie in cauza au fost condamnati la pedepse cu inchisoarea pentru abuz in serviciu. Instanta a stabilit ca agentii de politie i-au lovit pe reclamant  si pe cei doi martori cu un baston de cauciuc, ca le-au smuls unghiile cu cle stele  si i-au lovit cu bastonul peste talpi, cauzand persoanelor in cauza leziuni cu diverse grade de gravitate. Agentii de politie au amenintat ca vor continua cu actele de tortura, obligand astfel reclamantul sa marturiseasca savar sirea omorului  si pe ceilalti doi militari sa declare ca fusesera martori la omor. De asemenea, ace stia au amenintat victimele ca se vor razbuna daca vor informa vreo autoritate superioara cu privire la relele tratamente. Invocand constatarile de mai sus, reclamantul a atacat, fara succes, de mai multe ori hotararea prin care a fost condamnat.

In drept
- Art. 6 § 1: Marturiile reclamantului  si declaratiile incriminatorii ale martorilor au fost obtinute prin constrangere. Declaratiile astfel obtinute au fost utilizate ca probe, de si fusese deja stabilita aplicarea de rele tratamente in cadrul unei proceduri paralele initiate impotriva agentilor de politie in cauza. Pentru a justifica utilizarea acestor declaratii, instantele nationale au precizat ca reclamantul a marturisit in fata anchetatorului,  si nu a agentilor de politie,  si ca cei doi martori facusera declaratii similare mai tarziu, in cursul confruntarii  si la  sedinta de judecata. Cu toate acestea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului nu este convinsa de aceasta justificare. In cazul in care exista probe convingatoare ca o persoana a suferit rele tratamente, in special acte de violenta fizica  si amenintari, faptul ca aceasta marturise ste - sau confirma, in cadrul unor declaratii ulterioare, marturiile obtinute prin constrangere - in fata unei alte autoritati decat cea raspunzatoare pentru relele tratamente nu trebuie sa genereze automat concluzia ca aceste marturii sau declaratiile ulterioare nu sunt consecinta relelor tratamente sau a fricii cauzate de acestea. Instantele nationale au dispus de numeroase probe care indica faptul ca martorii au fost amenintati permanent cu noi acte de tortura  si razbunare. In plus, martorii efectuau inca serviciul militar la acel moment, ceea ce, fara indoiala, le-a sporit teama  si a avut un impact asupra declaratiilor acestora, astfel cum o confirma, de altfel, faptul ca natura acestor declaratii s-a schimbat fundamental dupa demobilizarea lor. Prin urmare, ar fi trebuit contestata serios credibilitatea declaratiilor formulate de martori in cursul acestei perioade  si, in mod cert, acestea nu ar fi trebuit sa fie invocate. Sub rezerva impactului declaratiilor obtinute prin tortura asupra rezultatului procesului penal al reclamantului, utilizarea acestor elemente a facut ca procesul sa fie inechitabil in ansamblul sau.