Termenul contestarii sanctiunii disciplinare

Art.286 Codul muncii

Art.211 din Legea nr.62/2011, privind dialogul social

 

Termenul de formulare a unei actiuni avand ca obiect masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca este reglementat in mod diferit in art.286 Codul muncii si art.211 din Legea nr.62/2011, privind dialogul social.

Potrivit art.268 alin.1 lit.a si b din Codul muncii, pentru solutionarea unui conflict de munca referitor la incheierea, executarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca partea interesata poate sa formulare cerere in justitie in termen de 30 de zile de la data Comunicarii deciziei unilaterale, respectiv de la data comunicarii deciziei de sanctionare.

Termenul reglementat de art.211 din Legea nr.62/2011 privind dialogul social pentru solutionarea unui conflict de munca nascut in legatura cu executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca este de 45 de zile.

Existenta reglementarii comune a termenului de formulare a actiunii in justitie prin acte normative distincte, pune in discutie termenul de formulare a contestatiei impotriva sanctiunii disciplinare.

Reglementarea exclusiva a raspunderii disciplinare in Codul muncii implica aplicarea prevederilor art.268 alin.1 lit.b din acest act normativ potrivit carora termenul de formulare a actiunii impotriva sanctiunii disciplinare este de 30 de zile de la comunicarea deciziei unilaterale, dispozitia fiind expresa in ceea ce priveste obiectul contestatiei.

Aplicarea dispozitiilor evocate rezulta si din lipsa vreunei mentiuni a abrogarii acestora in Legea nr.62/2011, privind dialogul social ca act normativ subsecvent.

 (Decizia civila nr. 777/22.03.2017)

 

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Valcea la data de 28.06.2016, contestatorul I.F.-C. a formulat contestatie impotriva Deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. 59 din 09.05.2016, emisa de parata CIECH Soda Romania S.A., prin care a solicitat: admiterea contestatiei ca fiind legala si temeinica; anularea deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr. 59 din 09.05.2016; reintegrarea la societatea intimata in functia detinuta anterior concedierii (mecanic de locomotiva) si la fostul loc de munca, conform art. 78 alin. 2 Codul muncii; obligarea intimatei la plata unei despagubiri egala cu toate drepturile salariale, majorate, indexate si actualizate ce i se cuvin pana la reintegrarea efectiva in functia detinuta anterior concedierii, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

In subsidiar, contestatorul a solicitat, daca se va constata ca totusi are o parte de vina pentru faptele care i se imputa, sa fie inlocuita decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, cu alta sanctiune disciplinara mai usoara si anume, reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%.

In motivarea contestatiei se arata ca, Tribunalul Valcea prin sentinta civila nr. 679 din 18 aprilie 2016 a anulat partial decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca si a dispus reintegrarea sa pe postul detinut anterior, acela de mecanic de locomotiva.

La data de 20.04.2016 s-a emis adresa prin care i s-a pus in vedere sa se prezinte la societate, iar la data de 21.04.2016 s-a prezentat la unitate, desi nici nu ii fusese comunicata hotararea instantei si a fost prezent in unitate pana dupa ora 15.

La data de 22.04.2016 a fost inchis intr-o camera 8 ore, iar la data de 25.04.2016, aproximativ ora 8 si 20 de minute, a intrebat-o pe doamna F.V., sef resurse umane, de ce nu il trimite la vizita medicala si la examenul psihologic la Policlinica CFR Craiova. Aceasta i-a cerut 1000 de euro ca sa puna in aplicare hotararea instantei sau sa-si dea demisia.

Vazand ca nici in a treia zi de la reangajare nu vor sa il trimita la vizita medicala si la examenul psihologic la Policlinica CFR Craiova, obligatorii pentru a-si exercita meseria de mecanic de locomotiva, refuzand in acest fel sa puna in aplicare hotararea instantei care a dispus reintegrarea sa pe postul detinut anterior, a plecat la ITM si la parchet ca sa faca sesizare asupra acestui refuz al societatii.

La data de 12 .05.2016 a primit, prin fiul sau, convocare la cercetarea disciplinara.

Decizia de concediere este nula intrucat, desi este datata cu 09.05.2016, el a fost chemat la cercetarea disciplinara abia pe data de 12.05.2016. Or, data la care trebuia sa fie prezent pentru cercetarea disciplinara trebuia sa fie anterioara emiterii deciziei de concediere.

De asemenea, contestatorul a invocat nulitatea absoluta a deciziei de concediere si a solicit sa se constate ca decizia de concediere este nula intrucat societatea a incalcat prevederile art. 62 art. 63 si art. 247-252 din Codul muncii:

Decizia de concediere este nelegala si netemeinica intrucat el nu a fost reintegrat pe functia de mecanic de locomotiva, asa cum a hotarat Tribunalul Valcea. A cerut societatii din prima zi in care l-a reprimit sa il trimita la vizita medicala si la examenul psihologic la Policlinica CFR Craiova. La data de 21.04.2016 a solicitat angajatorului sa se duca singur la aceste controale, daca societatea nu are nicio masina disponibila, intrucat a fost de foarte multe ori la verificari la Policlinica CFR Craiova in cei peste 20 de ani de activitate si stie sa ajunga la sediul institutiei. Nu a vrut nici atunci si nici ulterior sa il trimita. Au asteptat sa faca un pas gresit sa il poata concedia.

Referitor la invinuirea din referatul nr. 2497 din 22.04.2016 si anume faptul ca, in data de 22.04.2016 ar fi zis ca "eu nu discut cu o nesimtita" referitor la doamna F.V., el nu isi aduce aminte sa fi folosit aceasta expresie.

Referitor la invinuirea din referatul nr.2539 din 25.04.2016 si anume faptul ca, in data de 25.04.2016 ar fi acuzat-o pe doamna F.V. ca i-ar fi cerut 1000 de euro ca sa il reincadreze, contestatorul afirma ca ca este adevarat. Faptul ca a avut o discutie reiese din marturia doamnei de la paza care spune ca intr-adevar, in jurul orei 8,20 i-a vazut discutand.

Deoarece munca la societate se desfasura in conditii lipsite de securitatea in munca (raportat la numarul mare de cazuri cand s-au rasturnat locomotiva si/sau vagoanele), le-a pus in vedere reprezentantilor societatii ca va lucra instructional si de aceea sa ii puna la dispozitie Autorizatiile de functionare pentru locomotivele 850, 036, 050, 080, 082 eliberate de AFER, Licentele de Transport Feroviar pe anii 2013-2016 emise de AFER pentru linia industriala cat si pentru linia ingusta, Autorizatiile de punere in functiune a liniilor ferate industriale din cadrul societatii emise de AFER.

Intimata S.C. Ciech Soda Romania S.A. a formulat
intampinare
, prin care a invocat exceptia tardivitatii contestatiei formulate de reclamant, in considerarea termenului de decadere instituit de art. 252 alin. 5 din Codul muncii.

In acest sens, se arata ca, decizia nr. 59/19.05.2016, prin care contestatorului i se aplica sanctiunea disciplinara a desfacerii contractului individual de munca, i-a fost comunicata acestuia atat prin executor judecatoresc, in data de 19.05.2016, cat si prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire in data de 20.05.2016, conform dovezilor de comunicare atasate.

Pe fondul cauzei, intimata a arata ca, dupa ce s-a dispus reincadrarea contestatorului pe postul detinut anterior masurii de concediere, acesta a adoptat din nou aceeasi conduita sfidatoare fata de raporturile de serviciu, savarsind alte abateri disciplinare, care au culminat cu parasirea definitiva a locului de munca.

Toate aceste abateri disciplinare sunt consemnate in referate intocmite de sefii de departamente, dupa cum urmeaza: Referatul nr. 2482/21.04.2016, intocmit de Sef Departament Resurse Umane, d-na F.V., Consilier Juridic, d-na D.C. si Referent Resurse Umane, dl L.A.; Referatul nr. 2497/22.04.2016, intocmit de Sef Departament Resurse Umane, d-na F.V.; Referatul nr. 2539/25.04.2016, intocmit de Sef Departament Resurse Umane, d-na F.V.; Referatul nr. 2618/28.04.2016, intocmit de Sef Departament Resurse Umane, dna F.V. si Director Logistica, d-na C.D..

In consecinta, Comisia de cercetare disciplinara a propus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al salariatului I.F.C., concedierea fiind dispusa prin Decizia nr. 59/19.05.2016 a Directorului General al SC Ciech Soda Romania.

In privinta sustinerilor facute de contestator fata de masura concedierii sale, intimata mentioneaza ca acestea sunt in totalitate neadevarate, raspunzand fiecaruia dintre criticile de nelegalitate si netemeinicie a deciziei de sanctionare invocata.

Masura desfacerii contractului individual de munca este o masura justificata si necesara in raport de conduita salariatului, masura care tinde la pastrarea unui climat de rigurozitate, seriozitate si disciplina in cadrul societatii, absolut necesar desfasurarii unei activitati de risc, cu foc continuu, asa cum este productia specifica societatii lor.

In sustinerea argumentelor invocate, intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, probei cu interogatoriul contestatorului si probei cu martori.

In sedinta publica din data de 17 noiembrie 2016, instanta a pus in discutia contradictorie a partilor, exceptia tardivitatii contestatiei, precum si natura juridica a termenului de formulare a acesteia.

Prin sentinta civila nr.1719 din 24 noiembrie 2016, Tribunalul Valcea a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune, precum si contestatia formulata de contestatorul Ionescu Felix – Costel, ca fiind prescrisa.

Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut ca exceptia invocata este intemeiata, pentru urmatoarele considerente.

Legiuitorul a reglementat un termen general de prescriptie (iar nu de decadere, cum a invocat intimata, fiind vorba de exercitarea dreptului material la actiune in sensul art. 2500 alin. 2 din Codul civil) de 30 de zile, in care pot fi atacate deciziile referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de munca (art. 268 alin. 1 lit. b din Legea nr. 53/2010 – Codul muncii) si un termen special de prescriptie, tot de 30 de zile, in care pot fi atacate deciziile de sanctionare disciplinara a salariatilor.

Textul art.211 alin.1 lit.a) din Legea nr.62/2011 a dialogului social a modificat implicit dispozitiile cu caracter general ale art. 268 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, instituind un termen general de prescriptie de 45 de zile de atacare a masurilor unilaterale de executare, modificare, suspendare sau incetare a contractului individual de munca, dar nu a putut modifica termenul special de prescriptie de 30 de zile in care pot fi atacate deciziile de sanctionare disciplinara a salariatilor, prevazut de art. 252 alin. 5 si art. 268 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. In acest sens, dispozitiile art. 67 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative prevad ca: „Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute in cazul actelor normative speciale ale caror dispozitii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generala a materiei, decat daca acest lucru este exprimat expres.”.

Asadar, in cazul deciziei de desfacere disciplinara a contractului individual de munca, ipoteza intalnita in prezenta cauza, termenul de prescriptie in care poate fi formulata contestatia este cel de 30 de zile prevazut de art. 252 alin. 5 si art. 268 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, iar nu cel de 45 de zile prevazut de art. 211 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Din confirmarea de primire de la fila 24 din dosar rezulta ca decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca atacata, cu nr. 59/09.05.2016, a fost comunicata contestatorului la data de 20.05.2016, iar din plicul de la fila 8 din dosar reiese ca depunerea contestatiei la posta a avut loc abia la data de 27.06.2016, dupa expirarea termenului de prescriptie de 30 de zile prevazut de lege.

Avand in vedere aceste motive de fapt si de drept, instanta a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune invocata de intimata si a respins contestatia ca fiind prescrisa.

Impotriva sentintei, in termen legal a declarat apel, contestatorul I.F.-C., criticand-o pentru nelegalitate sub aspectul modului de solutionare al prescriptiei.

Prin decizia civila nr. 777/22.03.2017, Curtea de Apel Pitesti – Sectia I civila a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestatorul I.F.-C., retinand urmatoarele:

In fapt, prin decizia de desfacere disciplinara a contractului individual de munca nr.59/09.05.2016 emisa de parata

Ciech Soda Romania SA, s-a dispus incepand cu data de 20.05.2016 desfacerea disciplinara a contractului individual de munca a contestatorului I.F.C., in temeiul art.61 lit.a) coroborat cu art.248 alin.1 lit.e din Legea nr.53/2003 republicata - Codul muncii.

Decizia a fost comunicata angajatului prin executorul judecatoresc la 19.05.2016, cat si prin scrisoare recomandata la data de 20.05.2016., conform dovezilor de comunicare atasate. Totodata, contestatorul a inregistrat contestatia formulata impotriva acestei decizii la data de 27.06.2016, dupa expirarea termenului de 30 de zile prevazut de lege.

Potrivit art.252 alin.5 din Codul muncii, decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice, de la data comunicarii.

De asemenea conform art.268 alin.1 lit.b din Codul muncii, cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca vor fi formulate in termen de 30 de zile calendaristice de la data in care s-a comunicat decizia  de sanctionare disciplinara

Fata de data comunicarii deciziei, contestatia a fost inregistrata cu depasirea termenului de 30 de zile mentionata anterior. Potrivit prevederilor art.211 lit.a din Legea nr.62/2011 a Dialogului social, masurile unilaterale de executare, modificare, suspendare, sau incetare a contractului individual de munca, inclusiv angajamentele de plata a unor sume de bani, pot fi contestate in termen de 45 de zile calendaristice, de la data  de la care cel interesat a luat la cunostinta de masura dispusa.

Termenul instituit de din Legea nr.62/2011 a Dialogului social, de 45 de zile, nu este aplicabil in materia actiunilor exercitate in domeniul raspunderii disciplinare, actul normativ mentionat necontinand o reglementare a acestei materii.

Raspunderea disciplinara este reglementata  exclusiv in Codul muncii, astfel  ca si termenele in care pot fi exercitate actiunile in justitie trebuie sa fie cele instituite prin acest act normativ.

Din aceasta perspectiva nu pot fi primite argumentele apelantului, referitoare la abrogarea implicita a prevederilor Codului muncii, de Legea Dialogului Social, sub acest aspect.

Fata de cele retinute anterior, Curtea subliniaza ca dispozitiile art.268 lit. b) din Codul muncii au caracter special, fata de cele ale art. 211 lit.a din Legea nr.62/2011, in speta fiind aplicabil termenul de 30 de zile, reglementat de art.268 lit.b din Codul muncii.

In consecinta,in temeiul dispozitiilor art.480 Cod procedura civila, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.