Teren preluat de Stat, Cerere de restituire formulata de cumparatorul constructiei

Conform art. 3 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt indreptatite la masuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv, precum si mostenitorii legali sau testamentari ai acestora.

Conditia esentiala pentru a avea dreptul la masuri reparatorii in baza Legii nr. 10/2001 este ca titularii cererii sa faca dovada ca ei sau autorul sau detineau imobilul in proprietate la momentul preluarii lui de catre stat.

Astfel in ipoteza instrainarii constructiei si trecerii terenului in proprietatea Statului in conditiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974, chiar daca intelegerea partilor privea si terenul, dobanditorului constructiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege terenul era trecut in proprietatea Statului, direct din proprietatea vanzatorului.

De aceea, in ipoteza anularii actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobandit de catre vanzator, din patrimoniul caruia a fost preluat bunul si nu de catre cumparator, caruia prin contractul de vanzare-cumparare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.

Prin sentinta civila nr. 449 din 15 iunie 2017, pronuntata de Tribunalul Dolj s-a respins, ca neintemeiata, actiunea formulata de reclamanta B. M., impotriva paratului PRIMARUL MUNICIPIULUI CRAIOVA.

Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt si de

drept:

Prin cererea formulata in anul 2005 si inregistrata la Primaria Mun. Craiova la nr. ...din 2005, reclamanta B. M. a solicitat recunoasterea dreptului de proprietate si acordarea de despagubiri la suma estimata de 3 miliarde lei vechi, pentru imobilul situat in Craiova, str. A.I. Cuza, compus din teren in supraf. de 100 mp si casa ce a fost demolata in anul 1987, pentru care reclamanta a primit ca despagubiri suma de 42.656,20 lei, reclamanta invocand in drept dispozitiile Legii nr.247/2005.

S-a constatat ca prin dispozitia contestata in prezentul dosar civil - nr. ... emisa de Primarul Mun. Craiova a fost solutionata cererea reclamantei inregistrata la nr. ...din 2005, in sensul ca s-a respins cererea privind restituirea in natura sau acordarea de despagubiri pentru terenul situat in Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, cu motivatia ca terenul a trecut in proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr.58/1974 si nu intra sub incidenta art. 1 pct. 1.1 lit .c din

HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001, iar cu privire la constructie, s-a retinut ca aceasta nu face obiectul Legii nr. 247/2005 coroborata cu art. 43 din Legea nr. 165/2013 si art. 36 alin. 5 din Legea nr. 18/1991, in dispozitie facandu-se mentiunea expresa ca poate fi atacata la Sectia civila a Tribunalului Dolj potrivit art. 26 alin. 3 din Legea nr.10/2001.

Prima instanta a constatat ca prin prezenta actiune reclamanta a sustinut in primul rand ca dispozitia nr. ...din 2016 este lovita de nulitate absoluta, intrucat cererea trebuia solutionata de catre Comisia Locala de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Craiova (Comisia de aplicare a Legii 247/2005), printr-o hotarare, iar in al doilea rand, reclamanta a sustinut ca dispozitia este nelegala si netemeinica, intrucat reclamanta a facut dovada proprietatii asupra imobilului solicitat si implicit a calitatii de persoana indreptatita in acceptiunea legii.

Cu privire la primul motiv de nulitate invocat de reclamanta, referitor la competenta Primarului Mun. Craiova sa solutioneze cererea reclamantei prin dispozitia emisa la 28.11.2016, tribunalul a constatat ca au fost neintemeiate sustinerile reclamantei in raport de dispozitiile art. 43 din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist din Romania.

Potrivit art. 43 din Legea nr.165/2013, cererile depuse in temeiul art. 36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 34 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care
vizeaza teren cu categoria de curti constructii,
nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi,
se transmit comisiilor constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 in vederea solutionarii.

Potrivit art. 33 si 35 din Legea nr.165/2013 entitatile investite de lege au obligatia de a solutiona cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, inregistrate si nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi si de a emite
decizie de admitere sau de respingere a acestora,
care se poate contesta de persoana care se considera indreptatita la sectia civila a tribunalului in a carui circumscriptie se afla sediul entitatii, in termen de 30 de zile de la data comunicarii.

In speta, s-a constatat ca in mod corect cererea nr. ... din 2005 a fost solutionata de comisia de analiza a cererilor depuse potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, prin decizia /dispozitia Primarului Mun. Craiova, comisie constituita pe langa autoritatea locala pentru aplicarea Legii nr.10/2001, in conformitate cu dispozitiile art. 43 din Legea nr.165/2013, in conditiile in care cererea formulata de reclamanta in temeiul Legii nr.247/2005 si nesolutionata la data intrarii in vigoare a Legii nr.165/2013 viza un teren cu destinatia curti constructii, iar art. 43 din Legea nr.165/2013 prevede in mod expres ca cererile depuse in temeiul Legilor Fondului Funciar - Legea nr.18/1991, Legea nr.1/2000 si implicit Legea nr.247/2005 - care
vizeaza teren cu categoria de curti constructii,
nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a Legii nr.165/2013 ,
se transmit comisiilor constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr.10/2001 in vederea solutionarii,
fiind neintemeiata sustinerea reclamantei in sensul ca cererea sa trebuia solutionata de o alta comisie, printr-o hotarare.

Fata de actele depuse de reclamanta si parat la dosar, tribunalul a constatat ca este neintemeiata si sustinerea reclamantei privind nelegalitatea si netemeinicia dispozitiei contestate nr. 3030/2016.

Sub acest aspect, tribunalul a constatat ca prin actiunea dedusa judecatii, reclamanta a invocat ca
este nelegala dispozitia de respingere a cererii sale de acordare de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul in suprafata de 110 mp. situat in Craiova, str. A.I.

Cuza nr. 33, cu motivatia reclamantei ca a facut dovada proprietatii asupra imobilului solicitat si implicit a calitatii de persoana indreptatita in acceptiunea legii.

Fata de limitele investirii prin actiunea dedusa judecatii ( motivul de nelegalitate invocat de reclamanta in privinta dispozitiei contestate privind doar situatia terenului de 100 mp, iar nu si situatia constructiei), tribunalul a constatat ca terenul in suprafata de 100 mp. solicitat de reclamanta nu a intrat in proprietatea acesteia prin contractul de vanzare cumparare nr. 1849/09.03.1976, asa cum eronat a sustinut reclamanta, intrucat in cuprinsul acestui contract s-a mentionat in mod neechivoc ca obiectul contractului l-a reprezentat doar apartamentul de la parterul casei de locuit din Craiova, str. A.I. Cuza, nr. 33, terenul loc de casa trecand in patrimoniul statului in baza Legii nr. 58/1974, motiv pentru care si in decretul de expropriere nr. 441/1986 si procesul verbal din 23.03.1987 invocate de reclamanta s-a aratat ca de la fam. D. G. - fostul sot al reclamantei - a fost preluat doar un imobil de locuit,
fara teren.

Prin urmare a fost corecta retinerea paratului din dispozitia contestata in prezentul dosar civil, in sensul ca s-a impus respingerea cererii reclamantei privind restituirea in natura sau acordarea de despagubiri pentru terenul situat in Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, pentru considerentul ca terenul a trecut in proprietatea statului conform art.30 din Legea nr.58/1974 si nu intra sub incidenta art.1 pct. 1.1 lit,.c din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001.

Pe de alta parte, potrivit art. 36 din Legea nr. 18/1991 actualizata, "(1) Terenurile aflate in proprietatea statului, situate in intravilanul localitatilor si care sunt in administrarea primariilor, la data prezentei legi, trec in proprietatea comunelor, oraselor sau a municipiilor, urmand regimul juridic al terenurilor prevazute la
art. 26.

2. Terenurile proprietate de stat, situate in intravilanul localitatilor, atribuite, potrivit legii, in folosinta vesnica sau in folosinta pe durata existentei constructiei, in vederea construirii de locuinte proprietate personala sau cu ocazia cumpararii de la stat a unor asemenea locuinte, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuintelor, in proprietatea acestora, integral sau, dupa caz, proportional cu cota detinuta din constructie.
3. Terenurile atribuite in folosinta pe durata existentei constructiilor dobanditorilor acestora, ca efect al preluarii terenurilor aferente constructiilor, in conditiile dispozitiilor
   art.
   
   30
   din Legea nr.58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului si localitatilor urbane si rurale, trec in proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosinta a terenului, proprietari ai locuintelor.
4. Dispozitiile
   art. 23
   raman aplicabile.
5. Terenurile fara constructii, neafectate de lucrari de investitii aprobate, potrivit legii, din intravilanul localitatilor, aflate in administrarea consiliilor locale, considerate proprietate de stat prin aplicarea dispozitiilor Decretului
   nr.712/1966
   si a altor acte normative speciale, se restituie fostilor proprietari sau mostenitorilor acestora, dupa caz, la cerere.
6. Atribuirea in proprietate a terenurilor prevazute de alin. (2)-(5) se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primariilor, facuta pe baza verificarii situatiei juridice a terenurilor".

Rezulta ca in baza acestui text legal se putea pune problema restituirii in natura sau prin echivalent catre reclamanta a terenului de 100 mp., pentru care reclamanta si sotul ei au primit drept de folosinta pe durata constructiei, in baza Deciziei nr. 375/04.09.1976, numai in cazul in care la data intrarii in vigoare a Legii 18/1991, constructia exista si era proprietatea reclamantei, iar terenul se afla la dispozitia autoritatii locale, potrivit alin. 2, sau daca terenul fara constructii se afla in administrarea consiliilor locale la data intrarii in vigoare a Legii nr. 18/1991 si nu era afectat de lucrarile de investitii aprobate, potrivit legii, lucrari pentru care se facuse preluarea de stat, conform alin. 5 al art. 36, ceea ce a fost cazul in speta dedusa judecatii, intrucat insasi reclamanta a aratat in cererile depuse ca imobilul de locuit a fost demolat imediat dupa expropriere, respectiv in anul 1987, fiind construite blocuri de locuinte pe terenul din str. A.I.Cuza fost nr. 33.

Ca urmare a celor retinute, constatand ca dispozitia nr.3030/2016 emisa de Primarul Mun. Craiova este legala si temeinica, instanta a respins actiunea ca neintemeiata.

impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta B. M., criticand solutia primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie.

In apelul sau, reclamanta B. M. a invocat urmatoarele:

In fapt, prin sentinta criticata, prima instanta a respins contestatia impotriva dispozitiei nr.3030/28.11.2016 a Primarului Municipiului Craiova, ca neintemeiata apreciind faptul ca nu s-a facut dovada calitatii de persoana indreptatita.

Se solicita admiterea apelului pentru urmatoarele considerente.

Apelanta reclamanta a devenit proprietarul imobilului situat in Craiova, str. A.I Cuza nr. 33, jud. Dolj impreuna cu fostul ei sot D. G. , imobil format din casa cu trei camere si dependinte, pe un teren in suprafata de 110 mp.

Prin Decretul emis de catre Consiliul de Stat, nr.441/31.12.1986 a fost expropriat imobilul proprietatea apelantei reclamante si a fost trecut in proprietatea statului in vederea edificarii de blocuri pentru locuinte.

Prin procesul-verbal incheiat la data de 23.03.1987 a fost predat imobilul proprietatea apelantei reclamante catre autoritatile de stat de la acea vreme respectiv IJGCL Dolj .

Prin sentinta civila nr. 2831/28.03.1986, a fost desfacuta casatoria dintre apelanta reclamanta si fostul ei sot Deliu Gheorghe.

Prin sentinta civila nr. 1603/24.02.1986, avand ca obiect partaj bunuri comune, imobilul i-a fost atribuit apelantei reclamante, aceasta fiind si cea care a semnat procesul verbal de demolare si statul de plata a despagubirilor, conform decretului nr. 441/1987 pentru suma de 42.656,20 lei.

In raport de toate aceste inscrisuri aflate la dosar, se considera nelegala si abuziva dispozitia Primarului Municipiului Craiova.

A precizat apelanta reclamanta ca a formulat cererea in temeiul Legii nr.247/2005, si nu in temeiul Legii nr.10/2001.

In atare situatie este lovita de nulitate absoluta dispozitia nr.3030/.28.11.2016, emisa in temeiul Legii nr.10/2001, intrucat cererea trebuia solutionata de catre Comisia Locala de Stabilire a Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor Craiova (Comisia de Aplicare a Legii nr. 247/2005).

Mai mult, in speta trebuia emisa o Hotarare de catre Primarul Municipiului Craiova, in calitate de Presedinte al Comisiei Locale de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Craiova (Comisia de Aplicare a Legii nr.247/2005) si nu o dispozitie. Aceasta hotarare trebuia contestata la Comisia Judeteana de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dolj.

Fata de toate aceste aspecte apelanta reclamanta solicita admiterea apelului si implicit a contestatiei formulate.

S-a procedat la regularizarea cererii de apel conform art. XV din Legea 2/2013.

Nu s-a depus intampinare.

Analizand hotararea atacata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata nefondat apelul.

Examinand cu prioritate, in raport de prevederile art.248 alin.(1) Cod procedura civila, motivul de apel in care se invoca nulitatea dispozitiei contestate, raportat la competenta Primarului Mun. Craiova sa solutioneze cererea reclamantei prin dispozitia emisa la 28.11.2016, se constata ca tribunalul a aplicat corect dispozitiile art.43 din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist din Romania.

Astfel, potrivit art.43 din Legea nr.165/2013, cererile depuse in temeiul art.36 alin. (5) din Legea nr. 18/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si art.34 din Legea nr. 1/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, care vizeaza teren cu categoria de curti constructii, nesolutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, se transmit comisiilor constituite pe langa autoritatile publice locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 in vederea solutionarii.

Curtea constata ca, in mod corect, cererea nr. ...din 2005 formulata de reclamanta, a fost solutionata de comisia de analiza a cererilor depuse potrivit prevederilor Legii nr.10/2001, prin decizia /dispozitia Primarului Mun. Craiova, comisie constituita pe langa autoritatea locala pentru aplicarea Legii nr.10/2001, in conformitate cu dispozitiile art.43 din Legea nr.165/2013, dat fiind faptul ca aceasta cerere formulata de reclamanta in temeiul Legii nr.247/2005 si nesolutionata la data intrarii in vigoare a Legii nr.165/2013 viza un teren cu destinatia curti constructii.

Este nefondat si cel de-al doilea motiv de apel in care se critica sentinta in privinta solutionarii fondului cauzei, privind indreptatirea acesteia la masuri reparatorii pentru terenul in suprafata de 100 m.p.

Probele administrate in cauza au evidentiat ca terenul in suprafata de 100 mp. solicitat de reclamanta nu a intrat in proprietatea acesteia si a fostului sot D. G. prin contractul de vanzare cumparare nr.1849/09.03.1976, in contextul in care, prin contractul de vanzare- cumparare autentificat sub nr.1849/9 martie 1976 (fila 40, dosar fond), reclamanta si sotul sau D.G. au dobandit dreptul de proprietate doar asupra constructiilor, terenul in suprafata de 100 m.p. trecand in proprietatea Statului Roman in temeiul art. 30 din Legea nr. 58/1974.

Mai mult, si in Decretul de expropriere nr. 441/1986 si procesul verbal din 23.03.1987 depuse in dosarul de fond si invocate prin actiune si in apel, s-a aratat ca de la fam. D. G., fostul sot al reclamantei, a fost preluat doar un imobil de locuit, fara teren.

Astfel, in ipoteza instrainarii constructiei si trecerii terenului in proprietatea Statului in conditiile art.30 alin. (2) din Legea nr.58/1974, chiar daca intelegerea partilor privea si terenul, dobanditorului constructiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece, prin lege terenul era trecut in proprietatea Statului, direct din proprietatea vanzatorului.

De aceea, in ipoteza anularii actului de preluare, dreptul de proprietate asupra terenului ar fi fost redobandit de catre vanzator, din patrimoniul caruia a fost preluat bunul si nu de catre cumparator, caruia prin contractul de vanzare-cumparare nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului.

Ca atare, reclamantei si fostului sot, in calitate de cumparatori, nu li s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, intrucat terenul ce face obiectul notificarii, aferent constructiilor cumparate de catre acestia prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.1849/9 martie 1976 a trecut in proprietatea Statului in momentul incheierii contractului, in baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.

Faptul ca terenul aferent constructiei a urmat regimul art.30 din Legea nr. 58/1974 este consemnat in contractul de vanzare-cumparare, contract prin care reclamanta si fostul sot au dobandit dreptul de proprietate numai asupra constructiei, iar terenul a fost preluat de Stat din patrimoniul fostului proprietar vanzator.

Conform art. 3 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 sunt indreptatite la masuri reparatorii persoanele fizice proprietari ai imobilelor la data preluarii in mod abuziv, precum si mostenitorii legali sau testamentari ai acestora.

Conditia esentiala pentru a avea dreptul la masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001 este ca titularii cererii sa faca dovada ca ei sau autorul sau detineau imobilul in proprietate la momentul preluarii lui de catre stat.

Or, reclamanta si fostul sot nu erau proprietari ai terenului din litigiu la data preluarii de catre Stat, Decretul de expropriere nr. 441/1986 si procesul verbal din 23.03.1987 evidentiind ca de la fam. D. G., fostul sot al reclamantei, a fost preluat doar un imobil de locuit, fara teren.

Dispozitiile art. 1.4 lit. c) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 250/2007 se coroboreaza cu art. 3 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, in raport de care sunt indreptatite la masuri reparatorii in baza acestei legi persoanele care aveau calitatea de proprietar al imobilului la data trecerii acestuia in proprietatea statului ori mostenitori ai acestora.

Or, in ipoteza instrainarii constructiei si trecerii terenului in proprietatea statului, in conditiile art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 chiar daca intelegerea partilor privea si terenul, dobanditorului constructiei nu i s-a transmis dreptul de proprietate asupra terenului, deoarece prin lege, terenul era trecut in proprietatea statului direct din proprietatea vanzatorului.

Prin urmare, in mod corect s-a respins actiunea in anularea dispozitiei contestate, prin care s-a respins cererea reclamantei privind restituirea in natura sau acordarea de despagubiri pentru terenul situat in Craiova, str. A.I. Cuza nr. 33, pentru motivul ca terenul a trecut in proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr.58/1974 si nu intra sub incidenta art.1 pct. 1.1 lit.c din HG nr.250/2007 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr.10/2001.

Fata de considerentele expuse, in temeiul art.480 alin.1 Cod procedura civila, urmeaza a se respinge ca nefondat apelul.
(Decizia civila nr.365 din 31 ianuarie 2018 - Sectia I Civila, rezumat judecator Alexandrina Marica)