Taxe si impozite locale

Neindeplinirea obligatiei locatorului privind depunerea declaratiei de actualizare a valorii constructiei, ca efect al lucrarilor de modernizare executate de catre locatar in baza unei autorizatii de construire. Determinarea bazei de impunere in urma efectuarii unei inspectii fiscale.

Critici privind gresita retinere a criteriilor de determinare a bazei de impunere, in conditiile art. 253 din Legea 571/2003, de catre instanta de fond, precum si privind depasirea limitelor puterii judecatoresti prin redimensionarea bazei de impunere, in contradictie cu baza de impunere stabilita pentru achitarea taxei de eliberare a autorizatiei de construire, conform procesului verbal de receptie la terminarea lucrarilor. Categorii de lucrari ce intra sub incidenta art. 253 din Legea 571/2003. Analiza motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. 1 pct. 4 si pct. 6 Noul Cod de procedura civila.

Prin
sentinta nr. 2462 din data de 05 septembrie 2014, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr.11560/63/2013,
a respins exceptia prescriptiei dreptului de a stabili obligatii fiscale in ce priveste diferenta de impozit pentru anul 2007, in suma de 1382,32 lei si majorarile aferente.

A admis in parte contestatia formulata de reclamanta U.J.C.C D., in contradictoriu cu paratii Mun. C. prin Primar si Primarul Mun. C. - D. I. T., avand ca obiect anulare act administrativ.

A anulat partial Dispozitia nr. 3443/04.06.2013 emisa de Primarul Mun. C. si partial Decizia de impunere nr. 43516/18.03.2013, precum si Raportul de Inspectie Fiscala nr. 43513/18.03.2013 intocmite de Primarul Mun. C. - D. I. T., in ceea ce priveste suma de 2868,13 lei reprezentand impozit suplimentar aferent modernizarii spatiului situat in C., str. U. nr. xx si suma de 3769,33 lei reprezentand accesorii aferente.

A obligat paratii la plata catre reclamanta a sumei de 2200 lei reprezentand cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs paratii Mun. C. prin Primar, Primarul Mun. C.-D. I. T. criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

Analizand motivele de recurs cu aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 4 si pct. 6 Noul Cod de procedura civila, Curtea a apreciat recursul a fi fondat, in limita urmatoarelor considerente :

Motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 4 Noul Cod de procedura civila sanctioneaza depasirea atributiilor puterii judecatoresti, prezentand ca finalitate sanctionarea excesului de putere exteriorizat printr-o hotarare judecatoreasca ce depaseste limitele actului jurisdictional stabilite prin art. 126 din Constitutia Romaniei, precum si de catre Legea 304/2004 cu modificarile ulterioare, nu respecta dispozitiile art. 5 Noul Cod de procedura civila intrucat stabileste dispozitii general obligatorii (cu exceptiile prevazute expres de lege) sau incalca normele de competenta generala stabilite prin norme de procedura civila, constituind o ingerinta in domeniul puterii legislative sau a celei executive .

In speta, toate argumentele subsumate acestui motiv de recurs nu privesc depasirea atributiilor puterii judecatoresti ci critica de pronuntare a instantei asupra bazei de impunere stabilita conform autorizatiei de construire, fara ca acest act administrativ sa fie contestat in cauza .

Curtea a constatat ca aceasta critica, pe langa faptul ca nu priveste o limitare a controlului judecatoresc, in conditiile in care autorizatia de construire constituie un act administrativ si este supusa controlului judiciar, sustine in esenta, depasirea obiectului actiunii in contencios administrativ ; din acest punct de vedere, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 267 din Codul Fiscal reglementeaza obligatia de plata a taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire, taxa ce se calculeaza la valoarea lucrarilor de construire declarate, taxa ce se plateste anticipat, dar ulterior finalizarii lucrarilor de construire se depune o declaratie finala ce prezinta valoarea reala a lucrarilor autorizate si executate in intregime .

Curtea a retinut totodata si faptul ca, potrivit constatarilor RIF, in speta organul fiscal a retinut baza de impunere in vederea stabilirii intinderii impozitului pe cladiri, prin preluarea valorii finale a lucrarilor de construire, declarata de catre locatar .

Astfel, in conditiile in care cele doua sarcini fiscale prezinta natura, conditii si efecte fiscale diferite (cu aplicarea art. 253 din Codul fiscal, ce urmeaza a fi expusa in analizarea motivului de recurs prevazut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Noul Cod de procedura civila), nu poate fi retinuta incalcarea art. 488 alin. 1 pct. 4 Noul Cod de procedura civila, in speta .

In ceea ce priveste art. 488 alin. 1 pct. 6 Noul Cod de procedura civila, Curtea a constatat ca, potrivit RIF, impozitul pe cladiri stabilit suplimentar incepand cu anul 2007 se raporteaza la efectele contractului de inchiriere incheiat intre intimata in calitate de locator si B. G. SA in calitate de locatar, act juridic in baza caruia tertul locatar a realizat lucrari de amenajare si modernizare a imobilului, in valoare de 102.394,00 lei, lucrari receptionate la data de 15.03.2007 (procesul verbal de receptie la terminarea lucrarilor nr. 519 din 15.03.2007 aflat la fila 24 din dosarul de fond), constatandu-se ca lucrarile au fost executate conform proiectului avizat (pct. 6 din procesul verbal mai sus mentionat).

Totodata, Curtea a constatat si faptul ca, potrivit autorizatiei de construire nr. 666 din 17.05.2007 (fila 32 dosar fond), categoriile de lucrari autorizate au constat in schimbare de destinatie din spatiu comercial in sediu de banca, realizare de modificari nestructurale - recompartimentare birouri, activitati bancare, amplasare firma luminoasa, cu conditia respectarii conditiilor impuse prin expertiza tehnica nr. 30/2007 .

Dispozitiile fiscale aplicabile sunt cele ale art. 253 alin. 3 indice 1 din Codul fiscal, potrivit carora in cazul cladirii la care au fost executate lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, de catre locatar, din punct de vedere fiscal, acesta are obligatia sa comunice locatorului valoarea lucrarilor executate pentru depunerea unei noi declaratii fiscale, in termen de 30 de zile de la data terminarii lucrarilor respective.

La momentul receptionarii lucrarilor si pe parcursul termenului de 30 de zile, reglementat de art. 253 din Codul fiscal, in vederea indeplinirii obligatiei de declarare, erau in vigoare dispozitiile pct. 54 din Normele Metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului 44/2004, in forma completata prin art. I lit. H, pct. 26 din Hotararea Guvernului 1861/2006 (text in forma aplicabila incepand cu data de 01.01.2007), in cazul cladirilor care fac obiectul contractelor de concesionare sau de inchiriere, valoarea lucrarilor executate de catre locatar, de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, prevazuta de art. 253 alin. (3) din Codul fiscal, este valoarea reala declarata a lucrarilor pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire. Din punct de vedere fiscal, locatorul depune o noua declaratie fiscala in termen de 30 de zile de la data intocmirii procesului-verbal de receptie, dupa cum acesta este persoana fizica sau juridica, dupa caz.

Ori, in speta, valoarea reala declarata a lucrarilor, pentru regularizarea taxei pentru eliberarea autorizatiei de construire este cea retinuta de catre organul fiscal, in cuantum de 102.394,00 lei.

Curtea a constatat si faptul ca, din examinarea obiectului autorizatiei de construire nr. 666/2007 rezulta ca lucrarile autorizate intra in categoria lucrarilor de modificare a constructiei, vizate de dispozitiile art. 253 din Codul Fiscal.

Totodata, Curtea a retinut ca intimatele contestatoare au invocat necesitatea stabilirii bazei de impunere prin raportare la criteriile de retinere a sporului de valoare adus imobilului prin raportare la categoriile de lucrari realizate de catre locatar, iar prima instanta, desi a analizat prin considerente, aplicabilitatea art. 23 din Codul de procedura fiscala a prezentat considerente straine asupra aplicarii pct. 54 din Hotararea Guvernului 44/2004, astfel cum a fost modificat prin Hotararea Guvernului 670/2012.

Din acest punct de vedere, Curtea a constatat ca, potrivit pct. 54 din norme, astfel cum a fost modificat prin art. I, lit. F, pct. 4 din Hotararea Guvernului 670/2012, publicata in Monitorul Oficial nr. 481 din 13.06.2012 si intrata in vigoare la aceasta data, conform art. IV, prin lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, astfel cum sunt mentionate la art. 253 alin. (31) din Codul fiscal, se intelege acele lucrari care au ca rezultat cresterea valorii cladirii respective cu cel putin 25%. In cazul in care valoarea lucrarilor de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere nu depaseste 25% din valoarea cladirii, locatarul nu are obligatia sa o comunice locatorului. In cazul in care in cursul unui an fiscal se efectueaza mai multe lucrari de reconstruire, consolidare, modernizare, modificare sau extindere, a caror valoare individuala este sub 25%, dar cumulat depaseste 25%, locatarul are obligatia de a comunica locatorului valoarea totala, in termen de 30 de zile de la data la care se atinge acest nivel.

Ori acest text nu era in vigoare la data nasterii obligatiei fiscale.

Avand in vedere aceste considerente si vazand dispozitiile art. 488 alin. 1 pct. 6 coroborat cu art. 498 alin. 1 Noul Cod de procedura civila, Curtea a admis recursul declarat, a casat in tot sentinta atacata, iar in rejudecare a dispus respingerea contestatiei formulate, ca neintemeiata
.(Decizia nr. 389 de la 28.01.2015 - Sectia Contencios administrativ si fiscal, rezumat judecator Lucian Mihai Zamfir)