Teren extravilan, Cerere de restituire intemeiata pe Legea nr. 165/2013

• Legea nr. 165/2013: art. 11
• O.U.G. nr. 66/2015

Cererea de restituire in natura a unu teren situat in extravilan este prematura daca a fost formulata inaintea expirarii termenului prevazut de art. 11 din Legea nr. 165/2013.

(Sectia I civila, Decizia civila nr. 194 din 22 iunie 2016, F.S.)

Prin cererea inregistrata la 31.08.2015 pe rolul Tribunalului Timis, ulterior precizata, reclamanta S.D. a solicitat in contradictoriu cu paratii Orasul C. prin Primar, Primarul Orasului C., Comisia locala de fond funciar a orasului C. si Comisia judeteana de fond funciar

Timis ca, in temeiul Legii nr. 165/2013, paratii sa fie obligati la restituirea in natura a suprafetei de teren de 1,73 ha situata in P., nr. top. 12, care a apartinut bunicului sau, in prezent decedat.

In motivare a aratat ca, desi in calitate de unica mostenitoare a defunctului a solicitat prin notificarea nr. 4/30.11.2005 formulata in temeiul Legii nr. 247/2005 restituirea in natura a terenului extravilan ce a apartinut antecesorului sau, pana in prezent paratii nu i-au comunicat nici un raspuns. A aratat ca art. 2 din Legea nr. 165/2013 mentine principiul prevalentei restituirii in natura instituit prin legile reparatorii anterioare, ca aceeasi lege instituie termene de solutionare a notificarilor si ca intarzierea solutionarii dosarelor nu ii este imputabila si duce la negarea dreptului in conditiile in care un termen rezonabil este depasit.

Prin sentinta civila nr. 126/PI/28 ianuarie 2016 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 6759/30/2015, cererea precizata a reclamantei a fost respinsa.

Pentru a dispune astfel, instanta a retinut ca reclamanta a solicitat, in esenta, retrocedarea in natura a unor imobile terenuri situate in extravilan ce ar fi apartinut autorului sau. Prin precizarea de actiune, reclamanta a invocat ca temei legal dispozitiile art. 33 din Legea nr. 165/2013 ce fac trimitere la procedura Legii nr. 10/2001. Or, fata de prevederile art.
8
din lege, o cerere avand ca obiect retrocedarea unor terenuri situate in extravilan este inadmisibila. Pe de alta parte, Legea nr. 247/2005 nu a prelungit termenul de depunere a cererilor de retrocedare decat in ceea ce priveste legile fondului funciar, nu si pentru imobilele ce fac obiect al Legii nr. 10/2001, astfel ca notificarea formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 in corelatie cu Legea nr. 247/2005 si inregistrata la 30.11.2005 este tardiva, fiind depusa dupa expirarea termenului de decadere instituit de art. 22 din Legea nr. 10/2001 (14.02.2002).

Impotriva sentintei a declarat apel reclamanta care a solicitat schimbarea ei in sensul admiterii actiunii, invederand gresita aplicare a prevederilor legale invocate, aratand ca notificarea a fost depusa in termenul prevazut de Legea nr. 247/2005 care a modificat art. 33 din Legea nr. 1/2000; a reluat sustinerile referitoare la art. 2 din Legea nr. 165/2013, la termenele de solutionare a notificarilor instituite de lege (cu trimitere la art. 33 din aceeasi lege), la faptul ca intarzierea solutionarii dosarelor duce la negarea dreptului in conditiile in care un termen rezonabil este depasit si la deficientele mecanismului de restituire instituit de Titlul VII din Legea nr. 247/2005; a invocat ca refuzul autoritatilor de a-i restabili dreptul de proprietate in lipsa unui temei legal pentru o perioada indelungata de timp are ca efect privarea de drept, prevederile art. 44 din Constitutia Romaniei fiind incalcate.

Apelul astfel declarat a fost respins cu substituirea motivarii primei instante, dupa cum urmeaza:

Din continutul notificarii formulata de reclamanta si inregistrata sub nr. 46/30.11.2015 la BEJ C., instanta de apel a retinut ca petenta si-a intemeiat cererea de retrocedare pe dispozitiile Legii nr. 247/2005 si pe cele ale art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Solicitand obligarea paratilor la restituirea terenului, reclamanta a aratat ca acesta este situat in extravilanul localitatii, stare confirmata de parati si insusita de tribunal care si-a si intemeiat solutia de respingere ca inadmisibila a actiunii pe aceasta situatie de fapt. Pe de alta parte, conform celor mai sus aratate, cererea de restituire a terenului astfel amplasat a fost intemeiata (si) pe dispozitiile Legii nr. 247/2005, iar precizarea de actiune a fost intemeiata pe prevederile Legii nr. 165/2013 care dispune in art. 3 ca, „In intelesul prezentei legi, expresiile si termenii de mai jos au urmatoarele semnificatii:
1
. cereri - ... cererile formulate in temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicata ... ale Legii nr. 1/2000 ..., cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 .aflate in curs de solutionare la entitatile investite de lege ...”.

Chiar daca articolul 33 din Legea nr. 165/2013 pe care reclamanta l-a reprodus in cuprinsul cererilor de la dosar vizeaza imobile ce fac obiect al Legii nr. 10/2001 si nu pe cele situate in extravilan, la dosarul cauzei existau suficiente date (retinute chiar de tribunal, conform celor mai sus-aratate) pentru ca prima instanta, facand aplicarea chiar restrictiva a art. 22 alin. (1), (2) C. pr. civ. sa constate ca actiunii reclamantei ii sunt aplicabile prevederile Legii nr. 165/2013 si, pe cale de consecinta, sa respinga exceptia inadmisibilitatii prezentei cereri.

In continuare, instanta de apel a retinut ca, potrivit articolului 33 alin. (1) din Legea nr. 1/2000 modificat prin art. 1 pct. 37 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 (ambele legi fiind expres prevazute de art. 3 al Legii nr. 165/2013 mai sus-citat), „... Persoanele fizice si persoanele juridice care nu au depus in termenele prevazute de Legea nr. 169/1997 si de prezenta lege cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate sau, dupa caz, actele doveditoare pot formula astfel de cereri pana la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv ...” Or, notificarea invocata de reclamanta a fost inregistrata la BEJ C la 30.11.2015, deci in interiorul termenului mentionat, fiind indiferent ca la parati a fost inregistrata ulterior acestei date; in consecinta, se impunea a fi respinsa ca nefondata si exceptia tardivitatii invocata de parati.

Chiar avand in considerare cele mai sus aratate, cererea reclamantei de obligare a paratilor la restituirea in natura a terenului in conditiile Legii nr. 165/2013 nu a fost primita, instanta de apel retinand ca, potrivit art. 11 din Legea nr. 165/2013 modificat prin O.U.G. nr. 66/2015 „ Comisiile locale si judetene de fond funciar ... au obligatia de a solutiona toate cererile de restituire, de a efectua punerile in posesie si de a elibera titlurile de proprietate pana la data de 1 ianuarie 2017” (alin. 1), iar „In situatia neindeplinirii obligatiilor in termenul prevazut . persoana care se considera indreptatita poate formula plangere la judecatoria in a carei raza teritoriala este situat terenul ...”.Or, instituirea acestui termen a urmarit stabilirea momentului limita pana la care persoanelor indreptatite sa li se acorde masurile reparatorii cuvenite, iar tergiversarea de catre parate a solutionarii notificarii invocata de reclamanta nu poate fi retinuta, cata vreme termenul stabilit in acest sens nu a expirat.

Curtea a mai retinut ca, in mod constant, instanta europeana a drepturilor omului a statuat ca statele dispun de o mare marja in aprecierea existentei unei probleme de interes public ce justifica anume masuri; ca, in contra sustinerilor apelantei, adoptarea Legii nr. 165/2013 a fost determinata de pronuntarea de instanta europeana a Hotararii din 12 octombrie 2010 in cauza Atanasiu si altii impotriva Romaniei si de necesitatea stabilirii unor masuri de urgentare a finalizarii procesului de restituire in natura sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv de stat; ca, sub acest aspect, prin hotararea pronuntata in cauza Preda si altii contra Romania in aprilie 2014, deci ulterior adoptarii Legii nr. 165/2013, instanta europeana a drepturilor omului a statuat ca, avand in vedere marja de apreciere a statului roman si garantiile aferente prin instituirea unor reguli clare si previzibile, insotite de termene imperative si de un control judiciar efectiv, legea mentionata ofera, in principiu, un cadru accesibil si efectiv pentru solutionarea cererilor si, cu toate ca termenele fixate pentru procedura administrativa, la care se pot adauga si eventuale proceduri judiciare, pot prelungi durata de solutionare definitiva a pretentiilor, o atare situatie exceptionala este inerenta complexitatii factuale si juridice vizand restituirea proprietatilor preluate abuziv, asa incat aceste termene nu pot fi considerate, in sine, ca ridicand o problema de eficacitate a reformei si nici contrare drepturilor garantate de Conventie, in special dreptului garantat de art.
6
paragraful 1, in ceea ce priveste durata rezonabila a procedurii (paragraful 121, 129, 131).

In consecinta, cererea reclamantei este prematur formulata si nu poate fi admisa, a concluzionat instanta de apel care a apreciat ca, in conditiile in care hotararea tribunalului va fi mentinuta, exceptia astfel retinuta are natura unui considerent si nu se impune a fi fost pusa in discutia partilor.