Existenta obligatiei de intretinere dintre tatal prezumtiv si copii sai pe durata judecarii actiunii in tagada de paternitate

Legea nr. 272/2004 rep.: art. 67

• Codul de procedura civila de la 1865: art. 137

In ceea priveste efectul declarativ al unei eventuale hotarari de admitere a actiunii in tagada de paternitate, curtea constata ca, urmare a inlaturarii prezumtiei legale de paternitate, cu efect retroactiv, paratul ar fi inlaturat din actele de stare civila ale celor doi minori, insa, doar la acel moment (al ramanerii definitive a hotararii) nu mai exista obligatia sa legala de intretinere. Pe durata judecatii actiunii in tagada de paternitate nu se suspenda drepturile si indatoririle parintesti ce decurg din prezumtia de paternitate.

(Sectia I civila, Sentinta civila nr. 134 din 10 mai 2016, C.R.)

Prin cererea de chemare in judecata formulata sub nr. dosar 471/30/2016, la data de 19.01.2016, reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis a solicitat, in contradictoriu cu paratii P.C.-L. si P.F.-L., inlocuirea plasamentului in regim de urgenta privind pe copiii P.C.-C. si P.F.-I.-D., cu plasamentul la Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dezabilitati Recas, delegarea exercitiului drepturilor si indeplinirii obligatiilor parintesti cu privire la persoana copiilor, in favoarea Directorului General D.G.A.S.P.C. Timis pe perioada plasamentului, conform art. 43 lit. a) si b) coroborat cu art.
66
alin. (3) din Legea nr. 272/2004 republicata si obligarea parintilor, in conditiile stabilite de art. 529 din Codul civil, la plata unei contributii lunare la intretinerea copilului sau, daca acest lucru nu este posibil, obligarea la prestarea de ore de munca in actiuni sau lucrari de interes local, conform prevederilor art.67 alin.(1) si (2) din Legea nr. 272/2004 republicata.

In drept actiunea a fost intemeiata pe prevederile art. 62-66 si art. 70 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 republicata.

Prin sentinta civila nr. 403/PI/01.03.2013 pronuntata in dosarul susmentionat, Tribunalul Timis a admis cererea formulata de reclamanta Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis in contradictoriu cu paratii P.C.-L. si P.F.-L.; a incuviintat inlocuirea masurii plasamentului in regim de urgenta, cu masura plasamentului, privind pe copiii P.C.-C., nascut la data de 19.04.2009 in Timisoara, judetul Timis si P.F.-I.-D. nascut la data de 13.07.2003, in Timisoara, judetul Timis, la Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dezabilitati Recas; a delegat exercitiul drepturilor si indeplinirii obligatiilor parintesti privind copii, in favoarea Directorului General al D.G.A.S.P.C. Timis, pe perioada plasamentului si a obligat paratii sa presteze fiecare cate
20
de ore de munca lunar pe raza localitatii de domiciliu sau resedinta, pe durata masurii de protectie speciala instituita fata de copii.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca minorul P.C.-C., nascut la data de 19.04.2009 in Timisoara, judetul Timis, este fiul paratilor P.F.-L. si P.C.-L., iar P.F.-I.-D.,

nascut la data de 13.07.2003, in Timisoara, judetul Timis, este fiul paratilor P.F.-L. si

S.(P.)C.-L.

Fata de copiii in cauza, s-a instituit masura plasamentului in regim de urgenta, la Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dezabilitati Recas.

Prin raportul intocmit cu privire la situatia copiilor de catre reprezentantii reclamantei, se retine ca acestia aveau urmele neglijarii corporale si vestimentare, iar spatiul locativ era sumar mobilat si nu corespunde din punct de vedere igienico-sanitar, mama acestora a declarat ca nu are sprijinul familiei pentru cresterea copiilor si nu are mijloace financiare de intretinere a acestora.

Avand in vedere ca minorii se afla in situatia prevazuta de art. 60 lit. c) din Legea nr. 272/2004, instanta investita cu reevaluarea masurii de protectie instituita fata de copii, a gasit a fi justificata cererea de fata, motiv pentru care, in baza dispozitiilor art. 70 alin. (3), a dispus admiterea acesteia, facandu-se aplicatia dispozitiilor art.
66
alin. (3) din aceeasi lege in privinta exercitiului drepturilor si obligatiilor parintesti cu privire la copii.

In baza dispozitiilor art. 529 C.civ. coroborate cu art. 67 alin. (1) si (2) din Legea nr. 272/2004, a obligat paratii sa presteze fiecare cate 20 de ore de munca lunar, pe raza localitatii de domiciliul sau resedinta pe durata plasamentului copiilor, intrucat nu realizeaza venituri din munca.

Impotriva acestei hotarari, a declarat apel, in termen legal paratul P.F.-L., solicitand schimbarea in totalitate a sentintei apelate, in sensul respingerii actiunii formulate.

In motivare, a aratat ca, in fata instantei de fond, a solicitat suspendarea cauzei, in temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 NCPC, raportat la actiunea de tagada de paternitate pe care paratul a inteles sa o introduca impotriva copiilor sai, inclusiv impotriva minorilor P.C.-C. si P.F.-I.-D., aflata pe rolul Judecatoriei Timisoara, actiune ce face obiectul dosarului nr. 25011/325/2015, in curs de solutionare.

Paratul apreciaza ca actiunea promovata de catre reclamanta se impune a fi suspendata, pana la solutionarea definitiva a actiunii de tagada de paternitate, actiune ce urmareste constatarea faptului ca nu este tatal minorilor, cu consecinta radierii sale de la rubrica „tata” de pe certificatul de nastere, intrucat nu poate fi obligat la prestarea unor obligatii, atata timp cat el contesta calitatea sa de tata.

Arata ca instanta de fond i-a respins cererea, cu motivarea ca art. 413 alin. (1) NCPC nu este incident, solutie pe care o apreciaza neintemeiata.

De asemenea, apreciaza ca se impune respingerea actiunii, raportat la faptul ca, in prezenta cauza, se solicita si se urmareste, printre altele, obligarea sa la plata unei pensii de intretinere pe seama minorilor P.C.-C. si P.F.-I.-D., ori, atata vreme cat acesta contesta calitatea sa de tata fata de acestia, apreciaza ca nu poate fi obligat, in cadrul acestui proces, la o obligatie de intretinere, pana la clarificarea situatiei juridice.

In drept, a invocat dispozitiile art. 480 alin. (2) NCPC.

In cauza, intimata Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Timis a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de catre parat, ca netemeinic si nelegal, fata de continutul certificatelor de nastere ale celor doi minori si de prevederile art. 409 C.civ.

In drept, invoca dispozitiile art. 466 si urmatoarele C.pr.civ.

Examinand sentinta atacata, prin prisma motivelor invocate, in limitele trasate de art. 476-479 C.pr.civ., fata de prevederile art. 414-415, art. 534 Cod civil, de actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca prezentul apel nu este intemeiat, pentru urmatoarele considerente:

In ceea ce priveste solutia data asupra cererii de suspendare a judecatii prezentului proces, pana la solutionarea procesului privind tagada paternitatii minorilor in discutie, curtea constata ca solutia tribunalului este consecinta unei corecte interpretari si aplicari a dispozitiilor art. 413 pct. 1 C.pr.civ., raportat la particularitatile cauzei.

Astfel, instanta de judecata a fost investita cu solutionarea unei cereri formulata in baza Legii nr. 272/2004, avand ca obiect inlocuirea masurii plasamentului in regim de urgenta cu plasamentul la Centrul de Plasament pentru Copilul cu Dezabilitati Recas, cerere ce trebuie solutionata cu respectarea principiilor instituite in cuprinsul art.
6
lit. a), i) si j) din Legea nr. 272/2004 republicata, respectiv respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului, asigurarea stabilitatii si continuitatii in ingrijirea, cresterea si educarea copilului si celeritate in luarea oricarei decizii cu privire la copil.

Este adevarat ca scopul actiunii promovate de paratul-apelant este constatarea faptului ca nu este tatal minorilor, dar, fata de efectul declarativ al unei hotarari judecatoresti in materie, se impune a conchide ca, pana la solutionarea definitiva a acelui dosar, minorii nu pot fi lasati fara protectia instituita de art. 50 si urmatoarele din Legea speciala privind protectia si promovarea drepturilor copilului.

Fiind vorba de un caz de suspendare facultativa, fata de urgenta pricinii, in mod just a fost respinsa cererea de suspendare a prezentului proces, nefiind intrunite cerintele art. 413 alin. (1) pct. 1 C.pr.civ., astfel ca nu se impune a fi admis prezentul apel sub acest aspect.

In ceea ce priveste fondul cauzei, pentru aceleasi principii si considerente expuse anterior, curtea constata ca nu se poate retine, ca intemeiata, afirmatia paratului ca nu trebuia obligat la intretinerea minorilor, atata vreme cat contesta paternitatea acestora.

In acelasi sens, instanta de apel mai retine ca relevante in solutionarea cauzei sunt, pe de o parte, efectul declarativ al unei eventuale hotarari de admitere a actiunii in tagada de paternitate (ce presupune ca, pana la admiterea definitiva a unei astfel de actiuni, paratul este prezumat a fi tatal minorilor), iar, pe de alta parte, caracteristicile obligatiei legale de intretinere existente intre persoana ce figureaza in actele de stare civila, ca si tata, si copiii sai.

In ceea ce priveste efectul declarativ al unei eventuale hotarari de admitere a actiunii in tagada de paternitate, curtea constata ca, urmare a inlaturarii prezumtiei legale de paternitate, cu efect retroactiv, paratul ar fi inlaturat din actele de stare civila ale celor doi minori, insa, doar de la acel moment (al ramanerii definitive a hotararii) nu mai exista obligatia sa legala de intretinere.

Jurisprudenta si doctrina relevanta in materie au fost constante in sensul ca, pe durata judecarii actiunii in tagada de paternitate, nu se suspenda drepturile si indatoririle parintesti ce decurg din prezumtia de paternitate, paratul fiind, deci, obligat, pana la solutionarea definitiva a acelui dosar, la intretinerea efectiva a copiilor sai, respectiv la prestatiile stabilite de prima instanta in sarcina sa, potrivit prevederilor art. 67 din Legea nr. 272/2004 republicata, datorita caracterului succesiv al obligatiei legale de intretinere.

Pentru toate aceste considerente, Curtea constata ca prezentul apel nu este intemeiat, motiv pentru care, in baza art. 480 alin. (1) C. pr. civ., l-a respins.