Taxa de poluare

 

Index tematic: Contencios fiscal

 

Legislatie relevanta : OUG nr. 52/2017

 

Rezumatul problemei de drept:

Restituirea taxei de poluare si plata dobânzii fiscale de la data platii si pâna la data restituirii efective

 

Identificare:

           
Curtea de Apel Ploiesti – Sectia  de Contencios Administrativ si Fiscal

Decizia civila nr. 3228 din data de 9 octombrie 2018

 

Obiectul actiunii cu care a fost investit Tribunalul B de reclamantul XX  , in contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRATIA JUDETEANA A FINANTELOR PUBLICE B. si ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU, a fost acela prin care a solicitat obligarea acestora, in solidar, la  restituirea taxei de poluare in cuantum de 3482 lei si a dobânzii fiscale aferente, calculate de la data platii si pâna la data restituirii efective, precum si la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinta nr. 41 din data de 15 ianuarie 2018 Tribunalul B. a respins exceptia inadmisibilitatii invocata de parata D.G.R.F.P.G.; a admis exceptia lipsei de interes in solutionarea cererii, invocata de instanta din oficiu; a respins ca ramasa fara interes, cererea formulata de reclamantul XX , in contradictoriu pârâtele D.G.R.F.P.G prin A.J.F.P.B. si A.F.M., obligând paratele la plata catre reclamant a sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.

Impotriva acestei sentinte au formulat recurs reclamantul XX , si pârâta  D.G.R.F.P.G prin A.J.F.P.B.  criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Curtea retine ca OUG nr. 52/2017 privind restituirea sumelor reprezentând taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si timbrul de mediu pentru autovehicule a intrat in vigoare ulterior investirii instantei de fond cu cererea de restituire a timbrului de mediu.

Totodata Curtea constata ca OUG nr. 52/2017 nu contine dispozitii referitoare la procesele existente deja pe rolul instantelor judecatoresti.

De asemenea, potrivit reglementarii date de aceasta ordonanta, restituirea timbrului de mediu nu se realizeaza din oficiu, in mod automat, ci

in baza deciziei emise de organul fiscal central competent, dupa verificarile efectuate de acesta, decizie impotriva careia contribuabilul poate face contestatie in conditiile Legii nr. 207/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in termen de 45 de zile de la comunicarea deciziei si, ulterior, decizia emisa in solutionarea contestatiei poate fi contestata la instanta judecatoreasca de contencios administrativ competenta, potrivit prevederilor 
Legii
 contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Asadar, in raport cu prevederile acestei proceduri reclamantul isi pastreaza in continuare interesul in speta pentru obtinerea restituirii timbrului de mediu, neavând garantia emiterii unei decizii favorabile de catre organul fiscal in cadrul procedurii prevazute de OUG nr. 52/2017.

Imprejurarea ca, potrivit dispozitiilor art. 3 alin. 1 din OUG nr. 52/2017, hotarârile judecatoresti definitive care au ca obiect restituirea sumelor prevazute la art. 1 alin. 1, pentru care la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta nu au fost emise decizii de solutionare a cererii de restituire, precum si cele care devin executorii dupa termenul prevazut la art. 1 alin. 2 se aduc la indeplinire potrivit dispozitiilor stabilite de catre instanta judecatoreasca, prevederile art. 1 alin. 1, 5 si 7-9 aplicându-se in mod corespunzator de catre organul competent, prin decizie emisa de catre acesta, nu duce la pierderea caracterului actual al interesului reclamantei, având in vedere ca in cadrul procesului judiciar reclamantul poate obtine plata cheltuielilor efectuate pentru promovarea prezentei cereri de chemare in judecata, a caror acordare, de altfel - prin sentinta recurata - este contestata de pârâta, tocmai motivat de admiterea exceptiei lipsei de interes invocata de instanta de fond si prin raportarea la OUG nr. 52/2017, care urmareste diminuarea sumelor care urmeaza a fi suportate de bugetul general consolidat cu sumele constând in cheltuieli de judecata.

Pentru aceste considerente, retinând ca recurentul-reclamant nu a efectuat un act de dispozitie, nu a optat pentru procedura administrativa instituita de ordonanta, alegând solutionarea in continuare a litigiului pe cale judiciara, Curtea considera ca tribunalul a dat o gresita interpretare si aplicare dispozitiilor legale care reglementeaza interesul – conditie de exercitiu a actiunii civile, in speta fiind indeplinita cerinta caracterului actual al interesului reclamantului.

Asadar, exceptia invocata din oficiu fiind neintemeiata si instanta de fond solutionând cauza prin admiterea exceptiei, fara a intra in judecata fondului, in temeiul dispozitiilor art. 496 si art. 498 alin. 2 Cod de procedura civila, Curtea a admis recursurile, a casat in tot sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta de fond.

 

Autorul sintezei,

                                                                        
Judecator Irina Nicoleta Elisabeta Cioponea