Talharie. Individualizare pedeapsa. Declaratie de recunoastere.

 

Cod penal, art. 72, art. 211

Cod procedura  penala, art. 320

¹

      

Recunoasterea de catre inculpat a situatiei de fapt, in modalitatea expusa in actul de sesizare nu impune automat aplicarea unei pedepse la limita minima a textului de lege incriminator, urmand ca la individualizare sa se faca aplicarea si a celorlalte criterii.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 548 din 19 aprilie 2012.

 

Prin  sentinta penala nr. 12 din 20.01.2012 pronuntata de Judecatoria Gaesti in baza art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b si alin.2 indice 1 lit.c Cod penal cu art.37 lit.a Cod penal  si art.320 indice 1 Cod procedura penala a fost condamnat inculpatul V.M. la 4 ani inchisoare.

In baza art.61 Cod penal a fost revocata liberarea conditionata pentru restul de 506 zile inchisoare ramas neexecutat din pedeapsa de 5 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.164/20.02.2008 a Judecatoriei Moreni pe care a contopit-o cu pedeapsa de 4 ani dispunandu-se ca in final inculpatul sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani inchisoare.

In baza art.88 Cod penal a fost dedusa din durata pedepsei arestarea preventiva incepand cu data de 07.11.2011 si pana la zi, iar in baza art.350 Cod procedura penala a fost mentinuta starea de arest a inculpatului.

In baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului exercitiul drepturilor civile prevazute de art.64 alin.1 lit.a teza a-II-a si lit.b Cod penal, din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.

S-a luat act ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila.

Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca in seara de 06.11.2011, in jurul orei 23,30, inculpatul a mers in domiciliul partii vatamate C.G. pentru a sustrage bunuri.

In acest scop inculpatul a patruns intr-o dependinta a locuintei partii vatamate, a luat un ham pentru cal si o bicicleta, din locul unde erau depozitate, cu intentia de a le scoate afara si insusi.

Alertata de latratul cainilor, partea vatamata a iesit in curte si a mers in magazia unde se afla inculpatul, pe care l-a imobilizat si tras afara, chemand in ajutor pe fiul sau C. D.

Pentru a-si asigura scaparea, inculpatul a muscat partea vatamata de degetul mic de la mana stanga si a lovit-o cu pumnii in cap, sarind gardul in curtea martorului P. N. unde a fost ajuns si imobilizat de martor si partea vatamata, care au sesizat organele de politie.

Raportul de expertiza medico legala SML Dambovita, a concluzionat ca partea vatamata, a prezentat o leziune traumatica la degetul V mana stanga, produsa prin lovire, posibil muscare, ce poate data din 06.11.2011.

De asemenea, inculpatul, examinat la data de 07.11.2011, a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu sau de corpuri dure, care au necesitat 2-3 zile de ingrijire medicala, conform raportului de expertiza medico-legala al SML Dambovita, apreciindu-se din probele administrate ca acestea au fost produse in timpul imobilizarii inculpatului, care s-a manifestat agresiv fata de partea vatamata si martori.

La individualizarea pedepsei aplicata inculpatului instanta de fond a avut in vedere criteriile generale de individualizare prevazute in art.72 Cod penal, respectiv, limitele de pedeapsa prevazute de lege, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana inculpatului care este recidivist potrivit art.37 lit.a Cod penal.

Deoarece din fisa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat ca, ultima condamnare a inculpatului este de 5 ani inchisoare aplicata prin sentinta penala nr.164/20.02.2008 a Judecatoriei Moreni si a fost liberat conditionat la data de 17.08.2011 ramanand neexecutat un rest de pedeapsa de 506 zile, s-a  considerat fata de gravitatea faptei savarsite in intervalul de timp de la eliberare si pana la implinirea pedepsei, ca se impune revocarea acestei liberari conditionate in conditiile art.61 alin.1 Cod penal, urmand ca pedeapsa stabilita pentru infractiunea dedusa judecatii si restul de pedeapsa ce a mai ramas de executat sa se contopeasca.

Impotriva acestei solutii a declarat recurs inculpatul V. M. criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate.

In motivarea acestei cai de atac inculpatul a precizat ca pedeapsa aplicata este mult prea aspra fata de circumstantele sale personale, mentionand in acest sens ca a recunoscut comiterea infractiunii pentru care este cercetat, iar prejudiciul a fost unul destul de redus si totodata recuperat.

Examinand recursul formulat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate, cat si sub toate aspectele conform art. 385/6 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat ca nefondata aceasta cale de atac.

Coroborand probele administrate in cauza, respectiv: actele medico-legale anterior amintite, declaratiile martorilor, plangerea si declaratia partii vatamate, dar si declaratiile inculpatului, care a precizat in fata instantei de fond ca doreste sa fie judecat in baza probelor administrate in faza de urmarire penala, Curtea a retinut aceeasi situatie de fapt  ca si judecatoria.

Situatia de fapt in mod justificat a fost incadrata ca intrunind elementele constitutive ale unei infractiuni de tentativa la talharie prev. de art.20 Cod penal raportat la art.211 alin.1, alin.2 lit.b si alin.2 indice 1 lit.c Cod penal.

Referitor la individualizarea pedepsei criticata de catre inculpat, s-a constatat in primul rand ca acesta a suferit pana in prezent mai multe condamnari pentru infractiuni atat de furt calificat cat si de talharie, ceea ce denota o perseverenta infractionala din partea sa si o atitudine refractara fata de ordinea de drept si regulile de convietuire sociala.

Pe de alta parte, se observa ca pedeapsa de 4 ani inchisoare stabilita de catre instanta de fond, se afla destul de aproape, chiar daca nu la limita minimului prevazut de textul de lege incriminator.

Avand in vedere aceste aspecte, Curtea a considerat ca pedeapsa astfel cum a fost dozata de catre instanta de fond, isi regaseste corespondent in principiile si scopul acesteia instituit de art. 52 si urm. Cod penal.

            ( Judecator  Florentin Teisanu )