Talharie calificata. Lovire sau alte violente. Savarsirea infractiunii mijloc fara legatura cu infractiunea scop a infractiunii complexe de talharie.

 

C.pen., art.233

 

Infractiunea de talharie este o infractiune complexa, in continutul ei intrand o infractiune principala – cea de furt – si o infractiune adiacenta, de regula, de constrangere (prin violenta sau amenintare), ori de punere a victimei in imposibilitate de a se apara. Daca actiunea adiacenta nu a survenit ca mijloc de inlesnire a furtului ori acesta din urma nu a existat ca finalitate in conceptia autorului, nu se poate retine existenta infractiunii de talharie, deoarece nu exista legatura subiectiva de a urmari sustragerea bunului prin constrangere.

 

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 750 din 27 august 2015.

 

Prin sentinta penala nr.403 din data de 23 iunie 2015 pronuntata de Judecatoria Buzau, s-au dispus urmatoarele:

S-a respins cererea inculpatului B.A. de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 233 - art. 234, alin.1 lit.a,e Cod penal in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193, alin.1 Cod penal.

In baza art. 233 - art. 234, alin.1, lit.a,e Cod penal cu aplicarea art. 77, lit.a Cod penal, art. 41, alin.1 Cod penal, art. 43, alin.5 Cod penal, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani  si 6 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata in data de 26.04.2014, in dauna persoanei vatamate I.N.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Buzau, nr.2412/P/2014 din data de 14.05.2014, inregistrat la data de 16.05.2014, sub nr.9706/200/2014, s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatilor B.A., pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata, prev. de art. 233 Cod penal, art. 234 al. 1 lit. a,e Cod penal , cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal si art. 41 al. 1 Cod penal; M.V., pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata, prev. de art. 233 Cod penal, art. 234 al. 1 lit. a,e Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal; C.E., pentru  savarsirea infractiunii de talharie calificata, prev. de art. 233 Cod penal, art. 234 al. 1 lit. a,e Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal si O.C.T., pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata, prev. de art. 233 Cod penal,  art. 234 al. 1 lit. a,e Cod penal, cu aplic. art. 77 lit. a Cod penal.

In actul de sesizare a instantei s-a retinut ca, in dupa-amiaza zilei de 26.04.2014, inculpatul B.A., prin exercitarea de violente, cu o bata, a deposedat-o pe persoana vatamata I.N. de un autoturism marca Dacia, la exercitarea violentelor fiind ajutat de inculpatul O.C.T. (care a pulverizat spray iritant-lacrimogen catre persoana vatamata) iar la deposedarea de autoturism fiind ajutat de inculpatii C.E. (care a condus un alt autoturism, cu care era tractat autoturismul persoanei vatamate) si M.V. (care a condus autoturismul persoanei vatamate);

Prin sentinta penala nr.1049/18.11.2014, pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr.9706/200/2014, s-a solutionat cauza pe fond si au fost condamnati toti inculpatii pentru savarsirea infractiunii de talharie calificata prev. de art. 233- art. 234 alin.1 lit.a,e din Noul Cod penal.

Impotriva sentintei penale nr. 1049/18.11.2014, pronuntata de Judecatoria Buzau in dosarul nr.9706/200/2014, a formulat apel inculpatul B.A., care a fost solutionat prin Decizia penala nr.185/19.02.2015 a Curtii de Apel Ploiesti.

Instanta de control judiciar a admis apelul declarat de inculpatul Badea Adrian, impotriva sentintei penale nr.1049/18.11.2014, pronuntata de Judecatoria Buzau, a desfiintat in parte sentinta respectiva, in latura penala si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare numai cu privire la inculpatul-apelant, pentru solutionarea actiunii penale cu respectarea dispozitiilor legale privind administrarea probatoriilor in cadrul procedurii de drept comun. Prin aceiasi decizie au fost mentinute restul dispozitiilor sentintei, care nu erau contrare dispozitiilor deciziei.

Analizand intregul material probator administrat in cauza, prima instanta a retinut urmatoarele, in rejudecare, in esenta, ca in cursul lunii aprilie 2014 inculpatul C.E. a instrainat persoanei vatamate I.N. un autoturism marca Dacia Papuc, pentru suma de 1400 lei, primind pe loc suma de 800 lei si urmand ca diferenta de 600 lei sa o primeasca dupa o saptamana, in preajma sarbatorilor de „Florii”.

Dat fiind ca persoana vatamata nu si-a respectat obligatia de a achita in termenul convenit suma de 600 lei reprezentand diferenta pretului vanzarii autoturismului mentionat mai sus, in ziua de 26.04.2014, in jurul orelor 13.30, inculpatii condamnati in primul ciclu procesual, s-au deplasat cu autoturismul marca Dacia, ce apartinea inculpatului M.V. la domiciliul persoanei vatamate.

In urma discutiilor vanzatorul si cumparatorul (partea vatamata) au stabilit sa se deplaseze in acea zi impreuna in municipiul Buzau pentru a vinde autoturismul marca Dacia Papuc, fie catre o persoana fizica sau juridica, fie sa o predea ca si fier vechi la o societate comerciala de profil.

Dupa ce inculpatii si persoana vatamata s-au inteles sa plece in municipiul Buzau pentru a vinde autoturismul marca Dacia Papuc acesta a fost legat cu o sufa de autoturismul cu care inculpatii sosisera, urmand sa fie tractat de acesta, intrucat nu avea combustibil.

Intrucat drumul prezenta denivelari, sufa cu care era tractat autoturismul persoanei vatamate s-a rupt. In aceste conditii, inculpatul B.A. nu a mai fost de acord sa se deplaseze in continuare pe acel drum si i-a cerut inculpatului C.E. sa intoarca si sa mearga pe traseul pe care doreau sa mearga initial. Au intors masinile cu fata spre soseaua principala  si  persoana vatamata a refuzat sa mearga pe sosea pentru ca nu are permis de conducere si ca il ia politie si de asemenea a refuzat sa mai urce la volan, cu aceiasi motivatie.

Inculpatul B.A. a luat, din masina lui M.V., o bata groasa de 4-5 cm si lunga de aproximativ 1 metru  si a  lovit persoana vatamata, de mai multe ori in zona capului, a toracelui si a abdomenului, timp in care ii spunea acestuia “sa o ia la fuga ca il omoara”, iar inculpatul O.C.T. a folosit  un spray iritant-lacrimogen cu inscriptia “Nato”, pulverizand in directia persoanei vatamate.

Dupa ce persoana vatamata a fugit schiopatand catre o cabana aflata in zona, B.A. le-a solicitat celor prezenti sa plece mai repede din acel loc, punand bata din lemn tot pe bancheta din spate.

Astfel persoana vatamata  a fost abandonata pe camp de catre inculpati, aceasta s-a deplasat catre satul Potirnichesti pentru a cere ajutor. In autoturismul persoanei vatamate, a urcat inculpatul M.V. la volan si inculpatul O.C.T. pe locul din dreapta fata.

Inculpatii s-au deplasat  cu cele doua autoturisme in municipiul Buzau si le-au parcat pe str. Stadion Constructor, unde acestea au fost identificate de organele de politie in jurul orelor 18

⁰⁰

.

A constatat instanta de fond ca fapta inculpatului B.A., constand in aceea ca, in dupa-amiaza zilei de 26.04.2014, cu intentie,  prin exercitarea de violente cu o bata, a deposedat-o pe persoana vatamata de un autoturism marca Dacia, la exercitarea violentelor fiind ajutat de inculpatul O.C.T. (care a pulverizat spray iritant-lacrimogen catre persoana vatamata), iar la deposedarea de autoturism fiind ajutat de inculpatii C.E. si Matei Vasile (care a condus autoturismul persoanei vatamate), intruneste elementele constitutive ale infractiunii de talharie calificata, prevazuta de art. 233 Cod penal  –  art. 234, al. 1, lit. a,e Cod penal, cu aplicarea art. 77, lit. a si art. 41, alin.1 Cod penal.

Instanta de fond a respins cererea inculpatului de schimbare a incadrarii juridice a faptei din infractiunea de talharie calificata prevazuta de art. 233 - art. 234, alin.1 lit.a,e Cod penal in infractiunea de lovire sau alte violente prevazuta de art. 193, alin.1, Cod penal. cu motivarea ca, din situatia de fapt a rezultat ca inculpatul a exercitat actele de violenta asupra persoanei vatamate, tocmai pentru a infrange opozitia acesteia, care dorea continuarea deplasarii asa cum se stabilise anterior si prezenta sa la instrainarea bunului, respectiv a autoturismului. Actele de violenta au determinat  si chiar au fortat persoana vatamata sa abandoneze bunul, ceea ce echivaleaza cu o deposedare fortata de bunul aflat in posesia sa, care ii apartinea, realizandu-se astfel latura obiectiva a infractiunii. In aceste conditii nu se poate retine ca asupra persoanei vatamate au fost exercitate numai actiuni violente care sa intruneasca elementele constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente.

Impotriva acestei hotarari a declarat apel inculpatul badea Adrian, criticand-o sub aspectul gresitei incadrarii juridice a faptei comise pentru care a fost trimis in judecata.

Examinand hotararea atacata in raport de probele administrate in cauza, de aspectul invocat de apelant, dar si din oficiu conform art. 417 Cod procedura penala, Curtea a constatat ca apelul este fondat.

Astfel, in ceea ce priveste situatia de fapt, Curtea a constat ca, in mare parte, aceasta a fost corect retinuta de prima instanta, cu unele nuantari.

Din probele administrate, a rezultat, in esenta, ca la data de 26.04.2014, inculpatul B.A., la rugamintea numitului C.E., s-a deplasat cu acesta, insotiti si de numitii M.V., O.C.T. si M.A., la locuinta partii vatamate, pentru a lamuri o datorie legata de vanzarea unui autoturism, respectiv a diferentei de pret pe care acesta din urma o avea la inculpatul (vanzator) C.E.

Dupa unele discutii aprinse legate de plata datoriei, partea vatamata negasind nici o persoana ad-hoc care sa-l imprumute cu suma restanta de 600 lei, a convenit cu vanzatorul C.E.(coinculpat condamnat definitiv in primul ciclu procesual), sa duca autoturismul intr-o alta localitate pentru a-l vinde sau a-l preda la Remat.

S-a retinut de catre prima instanta ca, pe drum, datorita rutei alese de partea vatamata care nu poseda permis auto, au aparut discutii, inculpatul B.A. solicitandu-i sa se deplaseze pe drumul principal pentru ca, pe cel ales de partea vatamata existau denivelari, lucru care a condus si la ruperea sufei de tractare.

Refuzand sa se urce la volan, cu motivarea lipsei permisului auto, inculpatul B.A. a luat o bata din masina in care se afla si a inceput sa o loveasca pe partea vatamata de mai multe ori in diferite zone ale corpului.

In aceste imprejurari inculpatul O.C. a pulverizat un spray instant lacrimogen in directia partii vatamate care a luat-o la fuga.

In mod neechivoc rezulta ca inculpatul B.A. a lovit-o de mai multe ori pe partea vatamata, numai ca, in opinia instantei de apel, loviturile aplicate de acesta nu au fost exercitate cu scopul de o deposeda pe partea vatamata de autoturism, ci, mai degraba de a o convinge sa se urce la volan si sa se deplaseze pe drumul indicat de inculpat.

Potrivit disp. art.233 C.pen., constituie infractiunea de talharie, furtul savarsit prin intrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Forma retinuta de catre prima instanta este cea prevazuta de teza I a textului legal, respectiv exercitarea constrangerii anterior deposedarii victimei.

Infractiunea de talharie este o infractiune complexa, in continutul ei intrand o infractiune principala – cea de furt – si o infractiune adiacenta, de regula, de constrangere (prin violenta sau amenintare), ori de punere a victimei in imposibilitate de a se apara. Furtul constituie infractiunea principala, de baza (scop), in timp ce violenta (fizica ori psihica) ori alte forme de constrangere, actiunea secundara (mijloc). Intre activitate secundara si cea principala trebuie sa existe legatura de la mijloc la scop.

Ca si in cazul infractiunii de furt, scopul talhariei, in varianta principala, este acela de luare a unui bun mobil din posesia sau detentia unei persoane si de a si-l insusi pe nedrept.

Totusi, pentru a ne afla in situatia infractiunii de talharie, luarea bunului mobil din posesia sau detentia subiectului pasiv trebuie sa se realizeze prin intermediul infractiunii mijloc, adica de constrangere (violenta fizica ori psihica), bunul fiind predat de victima datorita exercitarii acestei constrangeri.

Deci scopul principal al infractiunii de talharie este deposedarea victimei de un anumit bun mobil, iar exercitarea actiunii adiacente se realizeaza si este canalizata spre acest scop. Daca actiunea adiacenta nu se face in legatura cu deposedarea  victimei ci, in alt scop, nu sunt intrunite conditiile de existenta ale infractiunii de talharie, eventual ale infractiunii mijloc, respectiv de lovire sau alte violente ori de amenintare (infractiuni de sine statatoare, ce-si pierdeau autonomia, intrand in continutul infractiunii complexe de talharie).

Daca actiunea adiacenta nu a survenit ca mijloc de inlesnire a furtului ori acesta din urma nu a existat ca finalitate in conceptia autorului, nu se poate retine existenta infractiunii de talharie, deoarece nu exista legatura subiectiva de a urmari sustragerea bunului prin constrangere.

Revenind la speta de fata, din probele administrate in cauza nu rezulta in mod indubitabil ca inculpatul B.A. a urmarit deposedarea partii vatamate de autoturismul tractat.

Atat din declaratia apelantului inculpat cat si din declaratiile coinculpatilor rezulta ca deplasarea autoturismului catre mun. Buzau s-a facut cu scopul de a-l vinde pentru ca acesta sa-si achite datoria la vanzatorul C.E.

Neintelegerile dintre partea vatamata si ceilalti insotitori, printre care si apelantul inculpat B.A., au aparut in momentul in care, primul a stabilit un traseu, un drum adiacent si greu accesibil, ce a condus la ruperea sufei de tractare.

La refuzul partii vatamate de a se deplasa pe drumul principal, inculpatul B.A., recalcitant si irascibil din fire, s-a enervat, a luat o bata din masina si a lovit-o pe partea vatamata.

Aspectul ca, datorita loviturilor partea vatamata a luat-o la fuga si a abandonat autoturismul, nu poate conduce la realizarea laturii subiective a infractiunii de talharie, intrucat din nici o proba nu rezulta ca loviturile aplicate de inculpat s-au facut in scopul deposedarii partii vatamate de masina.

Din contra, asa cum s-au desfasurat evenimentele, reiese ca anterior  incidentului, vanzatorul autoturismului, coinculpatul C.E., a ajuns la o intelegere cu partea vatamata pentru restituirea diferentei de pret si din aceasta cauza au plecat catre municipiul Buzau.

Nici o proba administrata in cauza nu este atat de concludenta incat sa deceleze intentia inculpatului B.A. de a o deposeda pe partea vatamata de autoturism.

De asemenea, nu rezulta ca inculpatul B.A. a avut vreo intelegere cu ceilalti coinculpati (condamnati in primul ciclu procesual) in sensul de a actiona pentru ca acestia din urma ori vanzatorul sa sustraga autoturismul partii vatamate.

Din declaratia coinculpatului C.E. reiese ca in momentul in care inculpatul B.A. o lovea pe partea vatamata, el se afla in masina si a vazut incidentul, in faza incipienta, in oglinda retrovizoare.

Faptul ca datorita agresiunii apelantului, partea vatamata a fugit, iar ceilalti au profitat si au continuat deplasarea, tractand autoturismul considerat obiect material al infractiunii de furt, nu poate realiza, fata de apelant, continutul infractiunii de talharie, datorita inexistentei legaturii subiective dintre actiunea de lovire si sustragerea bunului.

In lipsa unor dovezi certe si din care sa reiasa fara urma de indoiala aceasta legatura intre cele doua actiuni ale infractiunii imputate, nu se poate concluziona ca apelantul inculpat B . a comis o infractiune  de talharie.

Chiar daca aceasta infractiune poate fi realizata de catre mai multe persoane (coautori) prin impartirea rolurilor (unii savarsind infractiunea principala, iar alti pe cea adiacenta) este necesar ca toti sa fie animati de acelasi scop, respectiv de deposedarea victimei  de un anumit bun (ori bunuri).

Or, daca nu exista o asemenea intelegere intre participanti, este posibil desfacerea infractiunii complexe de talharie in infractiunile componente ( absorbite).

In concluzie, fata de cele mentionate Curtea nu poate retine in sarcina inculpatului apelant B.A. infractiunea complexa de talharie, ci numai infractiunea adiacenta a lovirii persoanei vatamate, fara legatura cu sustragerea autoturismului., astfel ca a fost admis apelul, desfiintata, in parte, sentinta si prin schimbarea incadrarii juridice, condamnat acesta pentru infractiunea de lovire sau alte violente, prev. de art. 193, alin.2 Cod penal.

 

(Judecator Paul Mihai Fratilescu)