Contestatie la executare. Admisibilitatea acesteia in raport cu o cerere anterioara de aplicare a legii penale mai favorabile dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, daca in prima cerere nu s-au analizat si aplicat deciziile obligatorii pronuntate la 14 aprilie 2014 si 5 iunie 2014 de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala.

 

Cod procedura penala, art.595, art.598 alin.1 lit.d si art. 599

Cod penal, art.6

 

Atunci cand cele doua cereri succesive apartin unor sectiuni diferite ale codului de procedura penala (Cap.III-Sectiunea IV-inlaturarea sau modificarea pedepsei si respectiv Cap.IV cod pr.pen.) este de netagaduit ca ele nu au acelasi temei juridic in sensul art.599 alin.5 din cod, sub un prim aspect iar sub un altul, care este decisiv pentru corecta aplicare a legii, lipseste identitatea de motive si de aparari in conditiile in care la pronuntarea primei cereri-de intervenire a unei legi penale noi conform art.595 cod pr.pen.) instanta de judecata, desi a pronuntat hotararea la data de 15 octombrie 2014, in considerentele acesteia nu a evocat si argumentat de ce deciziile obligatorii pronuntate la 14 aprilie 2014 si 5 iunie 2014 de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala nu sunt aplicabile chiar daca in realitate, acestea impun instantelor de judecata cu forta legii sa urmeze un anume mecanism in doua etape, atat prin compararea pedepselor componente cat si prin compararea pedepsei rezultante in cazul concursului de infractiuni, atunci cand trebuie sa stabileasca legea penala mai favorabila dupa judecarea definitiva a cauzei, mecanism ce se aplica si in privinta hotararii de condamnare pronuntata de un alt stat si recunoscuta in procedura de recunoastere prevazuta de Legea nr.304/2004-republicata, cu modificari si completari.

              Mai apoi, observand ca in alt cadru procesual, condamnatul cere din nou, de asta data pe calea cazului de contestatie la executare prev.de art.598 alin.1 lit.d cod pr.pen., examinarea situatiei sale juridice prin prisma celor doua decizii ale ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala pe care le-a si depus la dosar, judecatorul de la prima instanta avea obligatia sa se pronunte asupra incidentei lor, de asemenea motivat, iar nu sa respinga cererea pe cale incidenta considerand-o a fi inadmisibila.

                                                                        

Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,

Decizia  penala nr. 108 din  23 iulie 2015

 

Prin sentinta penala nr.214/14.05.2015 pronuntata de tribunal s-a respins ca fiind inadmisibila contestatia formulata de persoana condamnata P.M.

in legatura cu pedeapsa de 24 ani inchisoare aplicata prin s.p. nr.174/08.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I Penala, definitiva prin d.p. nr.2852/11.08.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In baza art.275 alin.2 Cod proc. penala, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de catre stat.

Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca prin cererea sa, condamnatul P. M.

a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile motivand ca a fost condamnat la pedeapsa de 24 ani inchisoare de Instanta Provinciala Sectiunea a doua Alicante – Spania, sentinta ce a fost recunoscuta prin sentinta penala nr.174/08.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-sectia I Penala, definitiva prin decizia penala nr.2852/11.08.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, iar pedeapsa rezultanta pe care ar trebui sa o execute prin aplicarea noilor dispozitii ale codului penal este de 14 ani inchisoare.

Analizand cerea ce face obiectul prezentului dosar, instanta de fond a constatat ca situatia juridica a condamnatului privind aplicarea in favoarea sa, a legii penale mai favorabile a mai fost analizata prin sentinta penala nr.532/15.10.2014 pronuntata de Tribunalul C. in dosarul nr.4713/2/2014, prin care s-a respins cererea condamnatului ca fiind nefondata or, conform art.599 alin.5 Cod proc. penala, „
cererile ulterioare de contestatie la executare sunt inadmisibile daca exista identitate de persoana, de temei legal, de motive si de aparari
”.

Cum intre cererea ce a facut obiectul analizei Tribunalului C. si prezenta exista identitate intre toate cele 4 elemente (persoana, temei legal, motive si aparari) instanta de fond a respins contestatia formulata de persoana condamnata ca fiind inadmisibila.

Impotriva sentintei, in termen legal a exercitat contestatie condamnatul P.M. care a sustinut in esenta, prin intermediul aparatorului ce i-a fost desemnat din oficiu ca solutia tribunalului este gresita deoarece contestatia sa este admisibila urmare dispozitiilor din deciziile I.C.C.J. care permit o derogare de la prevederile art.599 C.pr.penala si a solicitat sa se dispuna o solutie favorabila in sensul reducerii pedepsei conform dezlegarii de drept date de instanta suprema prin deciziile nr.1/2014 si nr.13/2014 ale Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, asa cum acestea au fost mentionate si in memoriul de raspuns al Parchetului de pe langa ICCJ-Sectia judiciara pe care l-a depus in instanta de control judiciar.

Curtea, verificand sentinta primei instante in raport de critica formulata, de actele si lucrarile dosarului si de dispozitiile legale care au incidenta in cauza, a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:

Condamantul P.M. executa intr-un penitenciar din Romania-Penitenciarul Ploiesti, o pedeapsa privativa de libertate de 24 ani inchisoare aplicata initial de Instanta Provinciala Sectiunea a doua Alicante-Spania printr-o hotarare ce a fost recunoscuta prin sentinta penala. nr.174/08.06.2010 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I Penala, definitiva prin decizia penala nr.2852/11.08.2010 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Prin hotararea de recunoastere sus-mentionata s-a dispus si transferul persoanei condamnate intr-un penitenciar din Romania pentru continuarea executarii pedepsei care a inceput la data de 29 ianuarie 2004, asa cum rezulta din mandatul de executare a pedepsei inchisorii nr.190 din 18 august 2010 al Curtea de Apel Bucuresti-Sectia I Penala-Biroul de Executari Penale.

           Pentru ca la 1 februarie 2014 a intrat in vigoare noul cod penal, potrivit art.6 din legea penala succesiva si art.23 din Legea nr.255/2013 Comisia de evaluare a incidentei legii penale mai favorabile din Penitenciarul Poarta Alba Constanta, unde detinutul se afla la interventia legii noi a sesizat tribunalul competent pentru a examina situatia acestuia.

Prin sentinta penala nr.85 din 7 februarie 2014 (dosar nr.932/118/2014) Tribunalul C. a admis sesizarea din oficiu si in temeiul dispozitiilor legale sus-citate a redus pedeapsa finala de executat de la 24 ani inchisoare la 14 ani inchisoare.

Aceasta prima hotarare in care a fost examinata situatia juridica a condamnatului P.M.a fost desfiintata de Curtea de Apel Constanta prin decizia nr.26/PC/21 februarie 2014, in contestatia parchetului, si pe fond, sesizarea din oficiu a Comisiei de evaluare a incidentei legii penale mai favorabile din Penitenciarul Poarta Alba Constanta a fost definitiv respinsa.

Motivat de imprejurarea ca ulterior datei de ramanere definitiva a hotararii de mai sus, ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a pronuntat decizia obligatorie nr.1din 14 aprilie 2014 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.349/2014, condamnatul s-a adresat el insusi instantei de executare(Tribunalului C. urmare declinarii de competenta de la Curtea de Apel Bucuresti) cu o cerere intemeiata pe prevederile art.595 cod pr.pen., care i-a fost respinsa prin sentinta penala nr.532 din 15 octombrie 2014.

Apoi, pentru ca la 5 iunie 2014 ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala a pronuntat decizia obligatorie nr.13 (dosarul nr. 14/1/2014/HP/P publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.505/2014) condamnatul P.M. a formulat contestatia la executare de fata, fundamentata juridic pe dispozitiile art.598 alin.1 lit.d cod pr.pen. dar care a fost respinsa pe cale de exceptie de prima instanta prin sentinta ce face obiectul acestei contestatii, fiind considerata inadmisibila potrivit art.599 cod pr.pen.

Curtea considera ca aceasta ultima dispozitie legala a fost gresit interpretata si considerata incidenta in cauza in conditiile in care ea nu este aplicabila deoarece cerintele inscrise de legiuitor in alin.5 al art.599 cod pr.pen. cu exceptia celei legate de identitatea persoanei. nu sunt indeplinite.

Astfel, legea prevede ca cererile ulterioare de contestatie la executare sunt inadmisibile daca exista identitate de :persoana, temei legal, de motive si de aparari.

Din examinarea celor 2 cereri formulate de condamnatul P.M.rezulta ca prima dintre ele a fost intemeiata pe prevederile art.595 cod pr.pen.( si respinsa prin sentinta penala nr.532 din 15 octombrie 2014 iar cea de a doua a fost fundamentata juridic pe dispozitiile art.598 alin.1 lit.d cod pr.pen.) fiind evident ca aceste doua cereri apartin unor sectiuni diferite ale codului de procedura penala(Cap.III-Sectiunea IV-inlaturarea sau modificarea pedepsei si respectiv Cap.IV cod pr.pen) nu au acelasi temei juridic in sensul art.599 alin.5 din cod, sub un prim aspect iar sub un altul, care este decisiv pentru corecta aplicare a legii, lipseste identitatea de motive si de aparari in conditiile in care la pronuntarea primei cereri(de intervenire a unei legi penale noi conform art.595 cod pr.pen.) instanta de judecata desi a pronuntat hotararea la data de 15 octombrie 2014, in considerentele acesteia nu a evocat si argumentat de ce deciziile obligatorii pronuntate la 14 aprilie 2014 si 5 iunie 2014 de ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala nu sunt aplicabile chiar daca in realitate, acestea impun instantelor de judecata cu forta legii sa urmeze un anume mecanism in doua etape, atat prin compararea pedepselor componente cat si prin compararea pedepsei rezultante in cazul concursului de infractiuni, atunci cand trebuie sa stabileasca legea penala mai favorabila dupa judecarea definitiva a cauzei, mecanism ce se aplica si in privinta hotararii de condamnare pronuntata de un alt stat si recunoscuta in procedura de recunoastere prevazuta de Legea nr.304/2004-republicata, cu modificari si completari.

Este de netagaduit in opinia Curtii, ca aceste decizii cu putere obligatorie, ignorate in totalitate de judecatorul care a pronuntat sentinta penala nr.532 din 15 octombrie 2014 trebuiau evocate, analizate si in masura in care nu erau considerate incidente in cauza trebuiau excluse motivat si punctual sub cele doua aspecte ale reglementarii date de instanta suprema.

Mai apoi, observand ca in alt cadru procesual, condamnatul cere din nou, de asta data pe calea cazului de contestatie la executare prev.de art.598 alin.1 lit.d cod pr.pen., examinarea situatiei sale juridice prin prisma celor doua decizii ale ICCJ-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala pe care le-a si depus la dosar judecatorul de la prima instanta care a pronuntat sentinta ce face obiectul analizei de fata, avea obligatia sa se pronunte asupra incidentei lor, de asemenea motivat, iar nu sa respinga cererea pe cale incidenta considerand-o a fi inadmisibila caci, in afara identitatii persoanei condamnate, celelalte cerinte pentru justificarea unei astfel de solutii, nu sunt indeplinite fiindca niciuna dintre cele doua instante anterioare care au solutionat cererile condamnatului, nu s-a pronuntat in legatura cu aplicabilitatea deciziei nr.1/2014 si a deciziei nr.13/2014 ale ICCJ- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala asa cum s-a explicat in cele ce preced.

Drept urmare, in baza art.597 alin.8 cod pr.pen., Curtea a admis contestatia exercitata de condamnat impotriva sentintei penale nr.214 din 14 mai 2015 pronuntata de tribunal, pe care a desfiintat-o in totalitate  cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare in fondul sau la aceeasi prima instanta.

                          

 
( Judecator  Simona Petruta Buzoianu )