Succesiune, declaratia de renuntare la succesiune data dupa optiunea succesorala

Potrivit art. 689 Cod civil, acceptarea unei succesiuni este tacita cand succesibilul indeplineste acte sau fapte pe care nu le putea savarsi decat in calitatea sa de mostenitor si din care rezulta indirect, dar lipsit de echivoc, vointa sa de acceptare a succesiunii, acte care nu pot primi o alta interpretare.

Desi ineficace ca act de renuntare expresa, declaratia data de reclamant in fata notarului, chiar si dupa expirarea termenului de optiune succesorala, are insa valoarea juridica a unei recunoasteri a neacceptarii succesiunii

Prin sentinta civila nr.810/16.03.2012 pronuntata de Judecatoria Tg-Carbunesti in dosarul nr.4263/317/2011 a fost admisa in parte actiunea formulata de B. C., in contradictoriu cu paratele B. M. si P. L. E. I..

A fost respinsa cererea privind constatarea nulitatii absolute a declaratiei cu nr. 593/1990 ca fiind lipsita de obiect material.

S-a constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor cu nr. 293/18.06.1990 in limita inscrierii reclamantului ca renuntator la succesiune, urmand ca reclamantul sa figureze la rubrica destinata “straini de succesiune prin neacceptare.”

Pentru a pronunta aceasta sentinta, s-a retinut instanta ca la data de 01.03.1989 a decedat autorul B.I., in urma dezbaterii succesiunii acestuia fiind emis certificatul de mostenitor nr.293/18.06.1990.

Din declaratia autentificata sub nr.593/19.03.1990 a carei nulitate absoluta se solicita a fi constatata rezulta ca aceasta este o declaratie prin care reclamantul a declarat ca nu a facut nici un act de acceptare a succesiunii in termenul legal, intelegand astfel sa ramana strain de succesiunea autorului, reclamantul neinvocand nici o cauza de nulitate absoluta a declaratiei notariale.

A mai retinut instanta prin raportare stricta la declaratia a carei nulitate se invoca faptul ca se solicita a se constata o situatie de fapt contrara celei declarate de reclamant printr- un act autentic in anul 1990 si in consecinta solicitarea facuta dupa doua decenii este lipsita de temei juridic.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, iar prin decizia nr. 266/11.06.2012 a Tribunalului Gorj apelul a fost respins ca nefondat.

Impotriva deciziei a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civila nr.10702/08.11.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, recursul a fost admis, decizia modificata, in sensul admiterii apelului declarat de reclamant, anularii sentintei civile nr.810 din 16.03.2012 pronuntata de Judecatoria Tg-Carbunesti si trimiterii cauzei spre rejudecare la aceasta instanta.

In urma rejudecarii, s-a pronuntat sentinta civila nr.1292/2013 prin care s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantul B.C., in contradictoriu cu paratele B.M. si P.L.E. I.

S-a respins cererea privind constatarea nulitatii absolute a declaratiei cu nr. 593/1990 ca fiind lipsita de obiect material.

S-a constatat nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor cu nr. 293/18.06.1990 in limita inscrierii reclamantului ca renuntator la succesiune, urmand ca reclamantul sa figureze la rubrica destinata “straini de succesiune prin neacceptare.”

In temeiul art. 274 Cod procedura civila, a fost obligat reclamantul la plata catre parata B. M. a cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei, reprezentand onorariu avocat.

In urma suplimentarii probatoriului, instanta a retinut ca nu s-a dovedit acceptarea expresa a succesiunii si nici efectuarea vreunui act din care sa rezulte o acceptare tacita astfel ca reclamantul nu poate fi considerat mostenitor acceptant al succesiunii.

Avand in vedere insa decizia Curtii de Apel Craiova, instanta a apreciat ca intrucat continutul declaratiei autentificate priveste neacceptarea succesiunii autorului B.I., iar in certificatul de mostenitor reclamantul a fost trecut la categoria renuntatorilor la succesiune se impune a se constata nulitatea absoluta partiala a certificatului de mostenitor cu numarul 293/1990, urmand ca reclamantul sa figureze la rubrica celor straini de succesiune prin neacceptare.

Impotriva sentintei a declarat apel reclamantul, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, cu motivarea ca instanta de fond a facut o gresita apreciere a probatoriului administrat, precum si o gresita aplicare a dispozitiilor legale, astfel instanta nu s-a conformat indicatiilor date prin decizia de casare pronuntata de Curtea de Apel Craiova din motivarea careia rezulta ca el ar fi acceptat succesiunea autorului in mod tacit si in termen legal, aspect ce rezulta si din ansamblul probatoriu administrat in cauza. Astfel, reclamantul a suportat cheltuielile de inmormantare si pomenile ulterioare, si-a insusit bunuri din gospodarie, a intretinut aceasta gospodarie si mai mult si-a edificat o constructie, mai mult acesta a inceput sa-si edifice o locuinta proprie in gospodaria autorului inca din anul 2002 cand s-a mutat in localitate.

Astfel, toate aceste imprejurari dovedesc ca reclamantul a acceptat tacit succesiunea autorului prin mutarea efectiva in casa parinteasca unde a continuat sa locuiasca, existand de altfel si o intelegere intre copii autorului in sensul ca reclamantul sa fie cel care sa ramana in gospodaria autorului.

Impotriva sentintei au declarat apel si paratele, criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecata care este mai mic decat cel dovedit prin acte.

Tribunalul Gorj, prin decizia civila nr. 577 de la 27 noiembrie 2013, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantul reclamant si de apelantii parati.

Pentru a se pronunta astfel, tribunalul a retinut ca din intreg ansamblul probatoriu administrat in cauza la fond si in apel, rezulta ca intr-adevar reclamantul a suportat cea mai mare parte a cheltuielilor de inmormantare si a pomenilor ulterioare, insa aceasta imprejurare nu este de natura a echivala cu un act de acceptare a succesiunii, ele reprezentand acte facute in memoria defunctului pe considerente de morala si care nu ii determina calitatea de mostenitor al defunctului.

Referitor la celelalte acte de acceptare tacite invocate, acestea nu au fost confirmate prin probele administrate rezultand ca dupa decesul autorului care a avut loc la 1 martie 1989 in locuinta a ramas sotia supravietuitoare, reclamantul avand locuinta statornica in judetul Hunedoara, iar locuinta proprietate personala a inceput sa fie edificata in anul 2002, chiar si din declaratiile martorilor audiati in apel propusi de reclamant rezulta ca acesta a inceput sa aduca materiale de constructie in curtea autorului in toamna anului 1989 cand termenul de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii deja expirase.

Mai mult, chiar si in raspunsul la interogatoriu reclamantul recunoaste ca nu si-a insusit nici un bun din gospodarie cu motivarea ca nu avea ce bunuri sa ia, intrucat parintii erau saraci.

Reclamantul astfel nu s-a mutat efectiv in locuinta defunctului, nici nu a locuit vremelnic acolo, mutarea producandu-se dupa inceperea constructiei casei de locuit, mult dupa termenul de 6 luni dat de legiuitor pentru acceptarea succesiunii.

Faptul ca reclamantul a trimis mamei sale bani si alimente nu echivaleaza cu o acceptare a succesiunii ci cu o grija normala a copilului fata de parinte, grija recompensata de altfel de sotia supravietuitoare prin faptul ca a incheiat in favoarea reclamantului contractul de intretinere nr.644/17.03.2004 prin care i-a transmis imobilele terenuri proprietatea sa.

Fata de aceasta situatie, in mod corect a apreciat instanta de fond ca reclamantul nu a dovedit acceptarea expresa a succesiunii autorului si nici o acceptare tacita a acestuia, astfel ca el nu poate fi considerat ca mostenitor acceptant.

Intrucat insa, in certificatul de mostenitor reclamantul a fost trecut la categoria renuntatorilor la succesiune, iar declaratia autentica este o declaratie de neacceptare a succesiunii se impunea stabilirea unei concordante intre aceste doua acte prin constatarea nulitatii absolute partiale a certificatului de mostenitor, in sensul ca reclamantul sa figureze la rubrica strain de succesiune prin neacceptare.

Analizand apelul declarat de apelantele parate tribunalul l-a apreciat ca nefondat, intrucat conform dispozitiilor art.274 Cod procedura civila, partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere sa plateasca cheltuielile de judecata dovedite, ori verificand cheltuielile de judecata dovedite de parate, tribunalul constata ca acestea sunt in cuantum de 500 lei reprezentand onorariu avocat, astfel cum au si fost acordate la instanta de fond.

Fata de aceasta situatie, tribunalul a apreciat sentinta instantei de fond ca temeinica si legala, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 689, 700 Cod civil si art. 274 Cod procedura civila, astfel incat, in baza art. Cod procedura civila, a respins apelurile ca nefondate.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamantul, cat si paratele.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 303 Cod procedura civila, in forma in vigoare la data introducerii actiunii, recursul se va motiva prin insasi cererea de recurs sau inlauntrul termenului de recurs, iar sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii acestor dispozitii legale fiind nulitatea caii de atac, conform art. 306 Cod procedura civila, cu exceptia motivelor de ordine publica care pot fi invocate si din oficiu de instanta de recurs, care insa este obligata sa le puna in dezbaterea partilor.

Decizia Tribunalului a fost comunicata reclamantului la data de 9.01.2014, iar recursul a fost formulat in termenul legal, imperativ prevazut de art. 301 Cod procedura civila.

Prin precizarea depusa in sedinta publica din 10.04.2014, recurentul reclamant, reluand motivele initiale de recurs, a adus si critici noi deciziei, neinvocate in termenul de motivare de 15 zile, calculat de la data comunicarii hotararii. Astfel, s-a invederat ca Tribunalul a nesocotit dispozitiile art. 315 Cod procedura civila, intrucat nu a respectat indrumarile obligatorii date de instanta de casare in ciclul procesual anterior, in sensul ca nu a stabilit care sunt efectele juridice al declaratiei notariale nr. 592/19.03.1990, apreciere pe care era tinuta sa o faca in contextul verificarii modalitatii in care reclamantul si-a exprimat dreptul de optiune succesorala in termenul de prescriptie.

Acest motiv nu a fost invocat in termenul de recurs, nu este de ordine publica, astfel ca va fi apreciat ca fiind inadmisibil, potrivit art. 303 si 306 Cod procedura civila.

Cat priveste motivele de recurs formulate in termenul legal de recurentul reclamant, acestea sunt nefondate.

In reglementarea art. 304 Cod procedura civila, recursul este o cale de atac extraordinara, prin intermediul careia pot fi valorificate exclusiv critici de nelegalitate, nu si de netemeinicie, pentru motivele expres si limitativ prevazute de pct. 1-9.

Criticile formulate de recurentul reclamant se circumscriu motivului de modificare reglementat de art. 304 pct.9 Cod procedura civila, constand in aplicarea gresita a dispozitiilor art. 689 Cod civil, privind acceptarea tacita a mostenirii.

Tribunalul, ca instanta devolutiva, a examinat insa in mod corect modul in care reclamantul si-a manifestat dreptul de optiune succesorala in termenul de prescriptie de 6 luni, calculat de la data deschiderii succesiunii.

Potrivit art. 689 Cod civil, acceptarea unei succesiuni este tacita cand succesibilul indeplineste acte sau fapte pe care nu le putea savarsi decat in calitatea sa de mostenitor si din care rezulta indirect, dar lipsit de echivoc, vointa sa de acceptare a succesiunii, acte care nu pot primi o alta interpretare.

Sustinerile potrivit carora depozitarea de catre reclamant a materialelor de constructie inca din timpul vietii autorului, in vederea edificarii unui imobil proprietate personala, in curtea casei parintesti, si suportarea cheltuielilor de inmormantare, au valoarea juridica a unor asemenea acte, nu poate fi primita.

Actiunea de depozitare a materialelor de constructie a inceput inca din timpul vietii defunctului, asa cum insusi reclamantul a aratat, ceea ce inseamna ca actele materiale de folosinta exercitate asupra terenului aferent casei nu au fost savarsite in calitatea de erede, cu intentia neindoielnica de acceptare a succesiunii. Este evident ca depozitarea de materiale s-a facut in baza unei intelegeri existente intre reclamant si parintii sai, preexistenta decesului autorului B. I. De asemenea, suportarea cheltuielilor de inmormantare nu are semnificatia unui act de acceptare a succesiunii, ci constituie acte facute in memoria defunctului.

Instanta de apel a avut in vedere cu prioritate raspunsul la interogatoriu dat de reclamant in rejudecare, care a aratat ca nu a luat nici un bun din succesiunea tatalui sau, intrucat acesta a fost sarac, iar la deces nu au existat bunuri, situatie in care nu poate fi acceptata sustinerea contrara a acestuia facuta prin motivele de recurs.

Prin decizia civila nr. 10702/8.11.2012 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in primul ciclu procesual, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat, ca declaratia notariala data de reclamant la data de 19.03.1990 nu are valoarea juridica a unei renuntari la succesiune, intrucat nu a fost exprimata in termenul de prescriptie de 6 luni, de la data decesului autorului.

Desi ineficace ca act de renuntare expresa, declaratia data de reclamant in fata notarului, chiar si dupa expirarea termenului de optiune succesorala, are insa valoarea juridica a unei recunoasteri a neacceptarii succesiunii tatalui sau, si se coroboreaza cu raspunsul la interogatoriu dat in fata instantei, in rejudecare.

In concluzie, Tribunalul a aplicat in mod corect dispozitiile art.689 Cod civil, fata de care a apreciat ca reclamantul nu a facut dovada, prin acte sau fapte neindoielnice, ca fi acceptat succesiunea tatalui sau, astfel ca in mod corect a respins apelul declarat impotriva sentintei primei instante.

Criticile formulate de recurentul reclamant sunt nefondate, motivul de modificare prevazut de art.304 pct.9 Cod procedura civila, pe care s-au grefat motivele de recurs, nefiind incident, astfel ca recursul declarat se va respinge ca nefondat, potrivit art. 312 Cod procedura civila.

Sunt nefondate si criticile formulate de recurentele parate privind modul de calcul al cheltuielilor de judecata. Actiunea formulata de reclamant a fost admise in parte, caz in care, s-a facut aplicarea dispozitiilor art. 276 Cod procedura civila, cheltuielile de judecata facute de parti fiind compensate proportional, urmand ca reclamantul sa mai plateasca paratelor 500 lei, in raport de dovezile existente in toatele fazele procesuale. Prin urmare, cum apelul declarat de parate a vizat doar acest aspect, in mod corect s-a apreciat a fi nefondat, si s-a respins ca atare.

Pentru considerentele expuse, Curtea a apreciat ambele recursuri ca fiind nefondate si le-a respins, potrivit art. 312 pct.1 Cod procedura civila.
(Decizia civila nr. 703/10.04.2014 - Sectia I civila, rezumat judecator Oana Ghita)