Calitatea si intinderea raspunderii Fondului de Protectie a Victimelor Strazii in procesul penal.
18 martie 2020Liberare provizorie sub control judiciar. Conditii de acordare.
18 martie 2020
Spor de pedeapsa, legalitate. Aplicarea procedurii simplificate in cazul continuarii judecatii.
Cod pen., art. 33 lit. a si art. 34 lit. b
Cod proc. pen., art. 320
1
alin. 7
In cazul in care o persoana este judecata si condamnata pentru un numar important de infractiuni dar care, fiecare luate in parte nu necesita aplicarea unei pedepse orientata catre maximul special prevazut de lege, in urma efectuarii contopirii sa-i poata fi aplicata acelei persoane un spor de pedeapsa care reprezinte un corolar al perseverentei infractionale a celui condamnat.
Daca instanta ar pronunta o hotarare de condamnare fara a reduce limitele de pedeapsa, intrucat a decis sa continue judecata potrivit dispozitiilor generale in vederea lamuririi imprejurarilor concrete in care s-au comis faptele, dar si pentru a le incadra corect din punct de vedere juridic, in conditiile in care, daca nu ar fi procedat astfel, inculpatul ar fi beneficiat de prevederile procedurii simplificate ar fi incalcate atat drepturile inculpatului dar s-ar infrange totodata si vointa legiuitorului.
Curtea de Apel Ploiesti, Sectia Penala si pentru cauze cu minori si de familie,
Decizia penala nr. 840 din 11 iunie 2013.
Prin sentinta penala nr. 799/19.12.2012 pronuntata de Judecatoria Targoviste, in baza art.334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice din infractiunile de santaj si furt prev. de art.194 alin.1 Cod penal si art.208 alin.1 Cod penal, fiecare cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal, in 4 infractiuni de santaj prevazute de art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal (parti vatamate TRI, DC, NA si BM) si respectiv furt prev. de art.210 Cod penal (parte vatamata SG), toate cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.
Astfel, in baza art.194 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 99 si urm. Cod penal, art.109 Cod penal, art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. (parti vatamate TRI, DC, NA si BM), a fost condamnat inculpatul MG la patru pedepse de cate 6 luni inchisoare.
In baza art.210 Cod penal cu aplicarea art.99 si urm. Cod penal, art.109 Cod penal, art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen. (parte vatamata SG), a fost condamnat acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 an inchisoare.
S-a constatat ca infractiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinta recurata sunt concurente cu cea pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani si 7 luni inchisoare prin sentinta penala nr.152/04.02.2011 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti si tinand cont de prevederile art.33 lit. a Cod penal, art.34 alin.1 lit. b Cod penal au fost contopite aceste pedepse dispunandu-se sa execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani si 7 luni inchisoare pe care a sporit-o cu 7 luni, inculpatul urmand sa execute in total 5 ani si 2 luni inchisoare.
In baza art.71 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b din Codul penal.
In temeiul disp. art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata executata din pedeapsa de 4 ani si 7 luni inchisoare aplicata inculpatului prin sentinta penala nr.152/04.02.2011 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti incepand cu 30.09.2010 – la zi.
A fost anulat mandatul de executare al pedepsei inchisorii nr.205/23.03.2011 emis de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in baza sentintei penale nr.152/04.02.2011 si s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare.
S-a luat act ca partile vatamate nu s-au constituit parti civile in procesul penal.
In baza art.118 alin.1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 224 lei, dobandita prin savarsirea infractiunilor.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a retinut ca, in ziua de 28.12.2008, inculpatul MG – care la acea data era internat in Complexul de Servicii Sociale „FC” din Municipiul Targoviste – a intrat in dormitorul (modulul de tip familial) unde erau internate de asemenea, partea vatamata SG si martorul DM, a ridicat salteaua de sub patul lui DM gasind suma de 230 lei, bani pe care si si-a insusit pe nedrept. SG i-a atras atentia ca banii ii apartin si a solicitat inculpatului sa-i restituie suma in cauza insa acesta nu i-a inapoiat decat 40 lei. Martorului DM i-a dat suma de 5 lei, iar restul l-a pastrat pentru sine.
Anterior zilei de 18.03.2009, inculpatul a constatat ca ii lipseste mancare din frigider si, convins fiind ca cei care au luat-o sunt partile vatamate TRI, DC, NA si BM, le-a cerut acestora in contul respectivelor produse, sub amenintarea cu bataia, sa-i remita o parte din bursa lunara pe care urmau sa o incaseze in zilele urmatoare.
Pe data de 18.03.2009, in jurul orelor 11:00, in timp ce partile vatamate se aflau la etajul I al Complexului Social, inculpatul i-a constrans prin amenintarea cu acte de violenta sa-i remita total sau partial banii din bursa pe care acestia tocmai au incasat-o, spunandu-le ca este in contul alimentelor pretins consumate anterior, astfel ca TIR i-a dat suma de 18 lei, DC 8 lei, NA 10 lei iar BM 8 lei.
Situatia de fapt astfel cum a fost expusa mai sus a retinut-o instanta de fond din sesizarea formulata de reprezentantul Complexului de Servicii Sociale „FC” Targoviste, declaratiile martorilor, declaratiile partilor vatamate, raportul nr.2527/15.08.2008 intocmit de seful Complexului de Servicii Sociale „FC” Targoviste, raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.22/P/24.03.2009, care se coroboreaza cu declaratiile inculpatului date pe parcursul procesului penal.
Prin coroborarea acestor probe instanta de fond a apreciat ca fapta inculpatului MG care, prin amenintarea cu acte de violenta, le-a cerut partilor vatamate „sa faca ceva” (respectiv sa-i remita sume de bani) in scopul de a dobandi in mod injust un folos, amenintari care le-au creat acestora o stare de temere ce le-a infrant libertatea morala, determinandu-le pe fiecare in parte sa-i satisfaca pretentiile, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de santaj prevazuta de art.194 alin.1 Cod penal.
In consecinta a apreciat instanta de fond ca in sarcina inculpatului se impune a fi retinute 4 (patru) infractiuni de santaj in loc de una singura, intrucat potrivit opiniilor unanime exprimate in doctrina si practica judiciara, in cazul infractiunilor indreptate contra persoanei (cu exceptia celor contra vietii – ceea ce nu e cazul in speta), pluralitatea de parti vatamate determina si o pluralitate de infractiuni, motiv pentru care in baza art.334 C.pr.pen. s-a dispus schimbarea incadrarii juridice fiind retinute tot atatea infractiuni de santaj cate persoane au fost vatamate in drepturile lor (TRI, DC, NA si BM).
De asemenea, instanta de fond a dispus in baza art.334 C.pr.pen. schimbarea incadrarii juridice in sensul solicitat de aparatorul inculpatului, din infractiunea de furt prevazuta de art.208 alin.1 Cod penal in cea prevazuta de art.210-art.208 alin.1 Cod penal care reglementeaza furtul la plangerea prealabila, intrucat asa cum rezulta din probele administrate in cauza partea vatamata SG locuia la data comiterii faptei impreuna cu inculpatul, in acelasi apartament din Complexul Social „FC” din Municipiul Targoviste.
S-a mai retinut ca faptele sus-aratate au fost comise de inculpat in timpul minoritatii, fiind comise cu discernamant, asa cum rezulta din raportul de expertiza medico-legala psihiatrica nr.22/P/24.03.2009.
La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpatului, instanta de fond a facut trimitere la limitele speciale de pedeapsa prevazute de norma incriminatoare ce au fost reduse la jumatate in baza art.109 Cod penal dar si in continuare cu o treime in baza art.320
1
alin.7 C.pr.pen., deoarece inculpatul a recunoscut in totalitate faptele retinute in actul de sesizare, solicitand ca judecarea cauzei sa se faca pe baza probelor administrate la urmarirea penala – astfel cum s-a consemnat in declaratia depusa la fila 50 dosar.
Este adevarat ca prezenta cauza nu a fost solutionata conform procedurii simplificate reglementate de disp.art.320
1
C.pr.pen., insa o astfel de imprejurare nu este de natura sa-l lipseasca pe inculpat de beneficiul acestor dispozitii legale. Astfel, considera instanta de fond ca aplicarea alineatului 7 al articolului mentionat nu este determinata de modalitatea in care se desfasoara efectiv procedura judiciara, ci de pozitia subiectiva a persoanei trimise in judecata cu privire la savarsirea infractiunilor de care este acuzata, pozitie concretizata in recunoasterea fara rezerve a vinovatiei ca si acordul de solutionare a cauzei fara a mai fi administrate alte probe in afara celor existente in dosarul de urmarire penala, de natura sa permita judecarea cu celeritate a cauzei.
Daca s-ar admite altfel – in sensul ca ar putea beneficia de o reducere a limitelor de pedeapsa numai inculpatul/inculpatii fata de care judecata se desfasoara exclusiv in conformitate cu art.320/1 C.pr.pen. – s-ar ajunge la o situatie total nefavorabila in ce-l/ce-i priveste in ipoteza in care instanta de judecata ar aprecia ca, totusi, este nevoie si de administrarea altor probe pentru a se confirma intrunirea elementelor constitutive ale infractiunilor ce fac obiectul judecatii (sub aspect subiectiv si obiectiv), pentru ca in final sa se constate ca situatia de fapt mentionata in rechizitoriu corespunde realitatii insa se impune numai schimbarea incadrarii juridice data de procuror.
Or, in situatia prezentata, ar fi profund inechitabil pentru inculpat – si totodata ar contraveni vointei legiuitorului – ca instanta sa pronunte o hotarare de condamnare fara a reduce limitele de pedeapsa intrucat a decis sa continue judecata potrivit dispozitiilor generale in vederea lamuririi imprejurarilor concrete in care faptele au fost comise pentru a se putea aprecia inclusiv asupra incadrarii juridice, in conditiile in care, daca nu s-ar fi procedat de asa maniera, acelasi inculpat ar fi beneficiat de prevederile art.320
1
alin.7 C.pr.pen.
La individualizarea pedepsei s-au mai retinut si datele personale ale inculpatului care il caracterizeaza negativ sub aspectul periculozitatii (din fisa de cazier judiciar rezultand ca a fost sanctionat administrativ de doua ori pentru fapte de furt, respectiv a fost condamnat la 4 ani si 7 luni inchisoare pentru savarsirea unei talharii dupa comiterea faptelor din prezenta, totodata este cunoscut ca avand un comportament necorespunzator in societate dupa cum rezulta din referatul de evaluare depus la dosar), insa vazand atitudinea sincera si cooperanta a inculpatului pe parcursul procesului penal instanta il va condamna pe acesta la 4 (patru) pedepse a cate 6 luni inchisoare pentru fiecare infractiune de santaj, apreciind ca acest cuantum, orientat spre minimul special prevazut de norma incriminatoare, redus conform art.109 Cod penal si art.320 ind.1 alin.7 C.pr.pen., corespunde gradului de pericol social al faptelor comise.
A mai precizat instanta de fond ca inculpatului nu-i poate aplica o masura educativa intrucat acesta a implinit intre timp varsta de 18 ani.
S-a mai retinut ca infractiunile pentru care inculpatul este cercetat in prezenta cauza sunt concurente cu cea pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani si 7 luni inchisoare prin sentinta penala nr.152/04.02.2011 pronuntata de Judecatoria Sector 1 Bucuresti definitiva prin decizia penala nr.587/17.03.2011 a Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I Penala (fiind savarsite inainte de ramanerea definitiva a acestei hotarari).
La pedeapsa rezultanta de 4 ani si 7 luni inchisoare, instanta de fond a considerat necesar sa aplice un spor de 7 luni, motivat de faptul ca aceasta rezultanta este neindestulatoare pentru constrangerea si reeducarea inculpatului fata de numarul mare al faptelor penale savarsite in concurs, raportat la ansamblul activitatii sale infractionale, la care se adauga si problemele grave de comportament pe care acesta le-a prezentat inca de la o varsta frageda, care au contribuit la incalcarea repetata a valorilor ocrotite de legea penala (nefiind intrevazute nici un fel de perspective de reintegrare a inculpatului in societate sau constientizarea de catre acesta a urmarilor faptelor ilicite – dupa cum rezulta din referatul de evaluare intocmit de Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul Dambovita), se impune un tratament sanctionator mai sever.
Pedeapsa rezultanta a apreciat instanta de fond ca se impune a fi executata in regim de detentie, nefiind indeplinite conditiile pentru a se dispune suspendarea executarii conform art.81 sau art.86/1 Cod penal ori executarea la locul de munca in baza art.86/7 Cod penal, raportat la cuantumul pedepsei aplicate pentru infractiunile concurente (5 ani si 2 luni inchisoare).
In baza art.71 Cod penal, avand in vedere si decizia in interesul legii nr. LXXIV (74) din 5 noiembrie 2007, s-au interzis inculpatului ca pedeapsa accesorie drepturile prevazute de art.64 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
In baza art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicata durata executata din pedeapsa de 4 ani si 7 luni inchisoare aplicata inculpatului.
S-a dispus anularea mandatului de executare al pedepsei inchisorii emis de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti si emiterea unui nou mandat de executare.
S-a luat act ca partile vatamate nu s-au constituit parti civile in procesul penal.
In baza art.118 alin.1 lit. e Cod penal s-a confiscat de la inculpat suma de 224 lei, dobandita prin savarsirea infractiunilor (s-a avut in vedere ca inculpatul a restituit lui SG suma de 40 lei din cei 230 lei sustrasi).
Impotriva acestei solutii a declarat recurs inculpatul criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, precizand ca pedeapsa aplicata este mult prea aspra fata de circumstantele sale personale, acesta aratand ca este tanar si se poate reintegra mai usor in societate.
Pe de alta parte prin intermediul avocatului din oficiu a solicitat inlaturarea sporului de 7 luni inchisoare stabilit de instanta de fond, cu motivatia ca pedepsele aplicate pentru infractiunile retinute in concurs, nu au fost stabilite la limita maxima prevazuta de textul de lege incriminator, incalcandu-se prevederile art. 34 lit. b) Cod penal.
Examinand recursul formulat, prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor formulate cat si sub toate aspectele conform art. 385/6 alin.3 Cod procedura penala, instanta de control judiciar a aprecia ca aceasta cale de atac este nefondata.
Probele administrate in cauza, coroborate cu declaratiile inculpatului, au condus la concluzia ca situatia de fapt a fost corect retinuta de instanta de fond.
Referitor la cuantumul pedepsei rezultante s-a constat ca instanta de fond a aplicat inculpatului pedepse orientate catre minimul special prevazut de lege pentru fiecare dintre infractiunile retinute in sarcina acestuia.
Din acest punct de vedere a apreciat instanta de recurs, ca individualizarea sanctiunilor aplicate inculpatului a fost corecta, tinand cont atat de persoana inculpatului, care este cercetata pentru comiterea a cinci infractiuni sub forma concursului real la o varsta destul de tanara, iar aceste fapte penale le-a comis in dauna colegilor sai, toti internati in Complexul social FC din Targoviste.
Pedeapsa rezultanta criticata de catre inculpat, s-a datorat faptului ca pedepsele stabilite pentru infractiunile din prezenta cauza sunt concurente cu pedeapsa de 4 ani si 7 luni inchisoare, aplicata acestuia pentru comiterea unei infractiuni de talharie prin sentinta nr. 152/4.02.2011 de catre Judecatoria Sectorului I Bucuresti.
In ceea ce priveste legalitatea sporului aplicat de catre instanta de fond, Curtea considera ca nu sunt incalcate prevederile art. 34 lit. b) Cod penal, deoarece atat practica cat si literatura juridica de specialitate, au acceptat situatia ca in cazul in care o persoana este judecata si condamnata pentru un numar important de infractiuni dar care, fiecare luate in parte nu necesita aplicarea unei pedepse orientata catre maximul special prevazut de lege, in urma efectuarii contopirii sa-i poata fi aplicata acelei persoane un spor de pedeapsa care reprezinte un corolar al perseverentei infractionale a celui condamnat.
Raportat la temeinicia acestui spor si instanta de recurs a fost de acord ca el trebuia aplicat datorita circumstantelor personale ale inculpatului, care pana la varsta de 19 ani a savarsit, asa cum rezulta din cele de mai sus patru infractiuni de santaj, o o infractiune de furt, dar si o infractiune de talharie,(constatata prin sentinta anterioara) ceea ce denota o predispozitie a sa in a comite de fapte antisociale.
A apreciat instanta de recurs ca pedeapsa rezultanta de 5 ani si 2 luni inchisoare, poate forma o atitudine corecta fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala in constiinta inculpatului.
Pe de alta parte in urma examinarii din oficiu s-a constatat ca in mod corect instanta de fond a retinut prevederile art. 320/1 c.pr.pen .
(Judecator Florentin Teisanu)