Servitute de trecere. Actiune confesorie. Natura civila a litigiului. Competenta materiala a judecatoriei ca instanta de fond.

 

Actiunea confesorie de servitute reprezinta o actiune reala, petitorie si imobiliara, competenta de solutionare a actiunii apartinand judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla imobilul, pretins grevat de servitute, in raport de dispozitiile art. 1 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 13  alin. (1) Cod procedura civila.

Prin urmare, fiind o actiune reala, neevaluabila in bani, prin care se urmareste apararea dreptului de servitute legala sau conventionala – cum e cazul in speta, aceasta constituie un litigiu de natura civila indiferent de partile implicate in conflictul judiciar – persoane fizice sau persoane juridice – societati comerciale cum e cazul in speta, competenta materiala in prima instanta apartinand judecatoriei, ca instanta de judecata cu plenitudine de competenta conform art. 1 alin. (1) din Codul de procedura civila.

 

Art. 1 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu

art. 13  alin. (1) Cod procedura civila

 

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala sub nr. 3895/118/2009, reclamanta S.C. „C.P.C.” S.A. a chemat in judecata pe paratele S.C. „M.I.” S.R.L. si S.C. „P.M.” S.R.L., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa oblige paratele la respectarea servitutii de trecere pentru caile de acces la imobilul proprietatea reclamantei, inclusiv la rampa din fata magaziei, prin demolarea suprastructurii formate din caramizi, prin care se blocheaza accesul la respectivul imobil.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3589/16.11.1999 la B.N.P. P.V. a cumparat de la S.C. „P” S.A. suprafata de 1.080,22 m.p. teren intravilan, situat in Constanta, strada C. nr. 6, din totalul de 194.132,57 m.p. In cuprinsul acestui contract, s-a instituit dreptul de servitute al cumparatoarei pentru caile de acces la imobilul dobandit, identificat pe schita de plan cu culoarea portocalie.

Ulterior, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 516 din 17.02.2000, reclamanta a cumparat de la S.C. „P” S.A. si constructia de tip P + 1, in suprafata de 1.759,92 m.p., cu destinatia de hala industriala si situata pe terenul de 1.080,22 m.p. anterior dobandit. Imobilul format din teren si constructie a fost inscris in cartea funciara nr. 4807, avand numarul cadastral 1246/2, iar la rubrica referitoare la sarcini a fost mentionat dreptul de servitute stabilit prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 3589/1999.

A mai sustinut reclamanta ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1247/30.09.2003 la B.N.P. G.P. si E.L.S., S.C. „R” S.A. a cumparat de la S.C. „P” S.A. imobilul ”GS”, compus din teren si constructie si aflat in vecinatatea imobilului proprietatea reclamantei. La randul sau, S.C. „R” S.A. a vandut constructia catre parata S.C. „M.I.” S.R.L., care imediat dupa ce a devenit proprietar a incercat sa blocheze accesul reclamantei la magazia societatii.

A invederat totodata reclamanta ca la data de 1.12.2008, cele doua societati parate au construit o suprastructura formata din caramizi de BCA, amplasata pe platforma din fata magaziei, blocand astfel accesul la aceasta constructie si nesocotind dreptul de servitute inscris in cartea funciara.

Prin sentinta civila nr. 1193/COM/18.02.2009, pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 44/118/2009, pe cale ordonanta presedintiala, au fost obligate paratele sa sisteze efectuarea de lucrari de constructie de natura sa impiedice accesul reclamantei la imobilul proprietatea sa, fiind respinsa cererea de obligare a paratelor la demolarea constructiilor efectuate, pentru neindeplinirea conditiilor pe care le presupune procedura speciala reglementata de art. 581 si urmatoarele Cod procedura civila.

Prin sentinta civila nr. 3606/14.06.2011 Tribunalul Constanta a admis cererea principala si a respins cererea reconventionala formulata de parate.

Au fost obligate paratele S.C. „M.I.” S.R.L. si S.C. „P.P.M.” S.R.L. sa respecte dreptul de servitute de trecere al reclamantei si sa demoleze constructia-imprejmuire edificata in Constanta, strada C. nr. 6, care impiedica accesul reclamantei la imobilul compus din teren in suprafata de 1.080,22 m.p. si hala industriala tip P + 1, cu numar cadastral 1246/2.

Au fost obligate paratele la cate 915 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.

Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca reclamanta este titulara unei servituti de trecere, constituita prin contract cu titlu oneros incheiat cu parata S.C. „P” S.A., aceasta din urma asumandu-si obligatia de a asigura accesul reclamantei la imobilul proprietatea sa, inclusiv prin folosirea rampei de incarcare-descarcare. Fiind accesorie dreptului sau real asupra terenului fond aservit si decurgand din existenta in patrimoniul vanzatoarei a terenului cu destinatia de cale de acces obligatia de respectare a dreptului de servitute a constituit insa o veritabila obligatie propter rem, opozabila oricaruia dintre titularii ulteriori ai dreptului de proprietate asupra imobilului aservit. In consecinta, la momentul la care a cumparat rampa betonata, parata S.C. „M.I.” S.R.L. a preluat si obligatia de a respecta dreptul de servitute al reclamantei, ce purta asupra imobilului respectiv, indiferent de mentionarea acestei obligatii in cuprinsul contractului de vanzare-cumparare.

In referire la cererea reconventionala s-a retinut ca pretentiile paratelor sunt nefondate, din materialul probator administrat in cauza rezultand ca reclamanta nu a utilizat spatiile proprietatea paratei S.C. „M.I.” S.R.L. si dupa expirarea termenului de locatiune, situatie in care in speta nu exista situatia premisa a obligarii reclamantei la plata chiriei pretinse de catre parata.

Impotriva acestei sentinte, in termen legal au declarat recurs paratele S.C. „M.I.” S.R.L. si S.C. „P.P.M.” S.R.L., care au criticat-o pentru nelegalitate conform art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, solicitand, in esenta, casarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare in vederea reinterpretarii corecte a clauzelor contractuale si pentru stabilirea regimului juridic al celor doua imobile invecinate, inclusiv in relatia raporturilor de vecinatate in baza titlurilor de proprietate si a situatiei din teren.

Prin intampinare, intimata reclamanta S.C. „C.P.C.” S.A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul ca reclamanta este titulara unei servituti de trecere constituita prin contract cu titlu oneros asupra cailor de acces auto si cale ferata, inclusiv rampa din fata magaziei, existente pe terenul paratelor, iar acestea din urma i-au ingradit accesul la hala industriala proprietatea reclamantei, incalcand astfel dreptul de servitute de trecere.

La termenul de judecata din 21 decembrie 2011, instanta de recurs, din oficiu, a invocat exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta – Sectia I Civila in solutionarea actiunii reclamantei, in raport de dispozitiile art. 1 pct. 1 Cod procedura civila.

Conform art. 137 Cod procedura civila Curtea va analiza cu prioritate exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta in solutionarea actiunii confesorii promovata de reclamanta.

Exceptia este fondata pentru urmatoarele considerente:

Prin actiunea inregistrata in prima instanta pe rolul Tribunalului Constanta – Sectia Comerciala si ulterior pe rolul Sectiei Civile, reclamanta S.C. „C.P.C.” S.A. Constanta a dedus judecatii o actiune confesorie, solicitand instantei sa oblige paratele sa ii respecte servitutea de trecere stabilita pe cale conventionala cu S.C. „P” S.A., autoarea originara a tuturor partilor din litigiu, in urma unor transmisiuni succesive ale fondului aservit.

Ca drept real principal, dreptul de servitute include in continutul sau juridic nu numai elementele substantiale, adica prerogativele pe care le poate exercita titularul sau, ci si dreptul material la actiune.

Prin aceasta, se asigura protectie juridica directa a dreptului de servitute. In acest sens, titularul dreptului de servitute poate utiliza actiunea confesorie pentru a obtine recunoasterea si restabilirea acestui drept fie impotriva proprietarului fondului aservit, fie impotriva oricarei alte persoane care i-a incalcat dreptul.

Actiunea confesorie de servitute reprezinta o actiune reala, petitorie si imobiliara, competenta de solutionare a actiunii apartinand judecatoriei in a carei raza teritoriala se afla imobilul, pretins grevat de servitute, in raport de dispozitiile art. 1 pct. 1 Cod procedura civila coroborat cu dispozitiile art. 13  alin. (1) Cod procedura civila.

Prin urmare, fiind o actiune reala, neevaluabila in bani, prin care se urmareste apararea dreptului de servitute legala sau conventionala – cum e cazul in speta, aceasta constituie un litigiu de natura civila indiferent de partile implicate in conflictul judiciar – persoane fizice sau persoane juridice – societati comerciale cum e cazul in speta, competenta materiala in prima instanta apartinand judecatoriei, ca instanta de judecata cu plenitudine de competenta conform art. 1 alin. (1) din Codul de procedura civila.

Sub aspect teritorial, competenta apartine judecatoriei in a carei circumscriptie se afla situat terenul (fondul) pretins aservit, in speta Judecatoria Constanta, conform art. 13 alin. (1) Cod procedura civila, potrivit carora „Cererile privitoare la bunuri imobile se fac numai la instanta din circumscriptia careia se afla imobilele”.

Constatand ca, in cauza, in mod gresit, Tribunalul Constanta – Sectia Civila - a judecat litigiul in prima instanta cu incalcarea competentei materiale a Judecatoriei Constanta, se va admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta, invocata din oficiu de instanta de recurs si se va casa sentinta recurata, cu consecinta trimiterii cauzei, spre rejudecare, in prima instanta Judecatoriei Constanta.

Exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Constanta constituie o exceptie dirimanta ce face inutila cercetarea celorlalte motive de recurs formulate de parate si care vizeaza fondul litigiului – respectiv limitele in care se pretinde a fi exercitata servitutea de trecere de catre reclamanta.   

Decizia civila nr. 177/C/29.02.2012

Dosar nr. 3895/118/2009*

Judecator redactor Mihaela Popoaca