Schimbarea incadrarii juridice a faptei, Infractiunea de evaziune fiscala

 

Cuprins pe materii:
Drept procesual penal. Partea speciala.

Indice alfabetic:
Drept procesual penal. Schimbarea incadrarii juridice a faptei.

Temei de drept
: art. 386 Cod procedura penala, 421 pct. 2 lit. b) Cod procedura

penala.

Judecatorul de camera preliminara este obligat sa isi verifice competenta in raport de incadrarea juridica data de procuror faptelor prin rechizitoriu, neavand posibilitatea de a schimba incadrarea juridica. Dispozitiile art. 386 Cod procedura penala nu lasa loc niciunei interpretari, referindu-se expres la singura posibilitate a judecatorului de a schimba incadrarea juridica a faptelor, in cursul judecatii.

De aceea, dupa parcurgerea legala a procedurii de camera preliminara si numai in cursul judecatii, prima instanta putea si trebuia sa puna in discutie incadrarea juridica prev. de art. 9 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/2005, sa schimbe incadrarea juridica si sa isi decline competenta trimitand dosarul Tribunalului Vaslui.

Decizia penala nr. 714/28.10.2016

Prin sentinta penala nr. 773 din 29.06.2016 pronuntate de Judecatoria Vaslui, in baza art. 396 alin. 1, 5 Cod procedura penala raportat la art. 16 lit. b Cod pr.pen. a fost achitat inculpatul cu privire la savarsirea infractiunii de sustragere de sub sechestru, prev. de art. 261 alin. 1 Cod penal, constatand ca fapta nu este prevazuta de legea penala.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt si de drept:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui a fost trimis in judecata in stare de libertate inculpatul, pentru comiterea infractiunii de sustragere de sub sechestru, fapta prevazuta de art. 261 alin. 1 Cod penal.

In esenta, in cuprinsul actului de sesizare s-a retinut in sarcina inculpatului ca a vandut un autoturism, desi asupra autoturismului mai sus mentionat fusese instituit sechestru asigurator prin procesul-verbal de sechestru al Administratiei Judetene a Finantelor Publice Vaslui pentru recuperarea unor debite catre bugetul de stat.

Potrivit art. 244 alin. 1 C.pen. din 1968 (legea aplicabila la data faptelor), dar si potrivit art. 261 alin. 1 Cod penal, constituie infractiunea de sustragere de sub sechestru, sustragerea unui bun care este legal sechestrat.

Instanta a retinut ca pentru existenta infractiunii de sustragere de sub sechestru se cere ca bunul sustras sa fi fost legal sechestrat. Or, se constata ca in cuprinsul procesului verbal de instituire a sechestrului s-a consemnat in mod formal lasarea bunului in custodia reprezentantului legal al societatii comerciale.

Rezulta din actele dosarului ca la instituirea masurii asiguratorii nu a fost de fata nicio persoana din partea debitoarei, aceasta efectuandu-se doar scriptic, fara aplicare de sigilii; de asemenea masura a fost instituita fara deposedare si cu desemnare de custode - in persoana lui X., reprezentantul debitoarei in relatia cu AJFP Vaslui - insa nici acesta din urma nu a semnat procesul verbal de instituire a masurii asiguratorii si nici nu exista dovada comunicarii legale catre custode sau catre reprezentantii societatii a instituirii masurii.

Trimiterea in judecata a inculpatului s-a intemeiat pe o succesiune de prezumtii (determinate de existenta unor cercetari penale privitoare la acelasi bun dar avand un alt obiect - respectiv ascunderea bunului impozabil, cercetari in cadrul carora inculpatul a fost audiat in calitate de martor), pe baza carora s-a concluzionat de catre organul de urmarire penala ca in mod indubitabil inculpatul a cunoscut despre instituirea sechestrului, motiv pentru care vanzarea bunului ar atrage raspunderea penala pentru infractiunea prev. de art. 261 alin. 1 Cod penal.

Simplele prezumtii decurgand din calitatea inculpatului de administrator de fapt sau de administrator special in cadrul procedurii de reorganizare sau din imprejurarea ca acesta a fost audiat in calitate de martor si a fost intrebat unde este autoturismul, in cadrul unei proceduri penale, cu privire la acelasi bun dar in legatura cu o alta fapta (de evaziune fiscala prin ascunderea bunului), nu pot conduce la concluzia ca in mod indubitabil inculpatul cunostea faptul instituirii sechestrului fiscal cu privire la autoturismul in cauza.

Pentru argumentele expuse, constatand ca procedura instituirii sechestrului fiscal a fost viciata, instanta a apreciat ca in cauza nu s-a facut dovada caracterului ilicit al vanzarii bunului mobil apartinand societatii de catre administratorul acesteia, actiunea inculpatului constituie elementul material al reprezentand o vanzare a unui bun apartinand societatii debitoare de catre administratorul special, cu acordul administratorului judiciar.

In lipsa informarii legale cu privire la instituirea sechestrului, vanzarea bunului de catre inculpat nu constituie actiunea de sustragere, ce formeaza elementul material al infractiunii deduse judecatii, motiv pentru care instanta a constatat incidenta cazului prevazut de art. 16 lit. b Cod pr.pen., respectiv ca fapta imputata inculpatului nu este prevazuta de legea penala, neintrunind elementele constitutive ale infractiunii de sustragere de sub sechestru sub aspectul laturii obiective.

Impotriva acestei hotarari Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui a promovat calea ordinara de atac a apelului.

Prin motivele de apel depuse in forma scrisa la dosar Parchetul de pe langa Judecatoria Vaslui a criticat hotararea apelata pentru nelegalitate si netemeinicie, in temeiul dispozitiilor art. 421 al. 1 pct. 2 lit. b C. proc. pen., solicitand admiterea apelului, schimbarea incadrarii juridice a faptei retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare in infractiunea prevazuta de art. 9 al. 1 lit. g din Legea 241/2005, desfiintarea sentintei criticate si rejudecarea cauzei de catre instanta competenta, respectiv Tribunalul Vaslui.

In sustinerea apelului promovat, in esenta, s-a invocat ca, desi punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului s-a facut pentru infractiunea de sustragere de sub sechestru, prevazuta de art. 261 al. 1 C. pen., avand in vedere ca sechestrul fiscal reprezinta o reglementare speciala fata de cea a sechestrului civil, inclusiv incalcarea normelor legale care reglementeaza sechestrul prin sustragerea bunului de sub sechestrul legal aplicat confera aplicabilitatea normei penale speciale, respectiv cea prevazuta de art. 9 al. 1 lit. g din Legea 241/2005 sub denumirea de evaziune fiscala, avand ca obiect sustragerea de sub sechestrul fiscal.

In acest sens, se impune ca instanta de apel sa dispuna schimbarea incadrarii juridice a faptei, in raport de noua incadrare juridica hotararea instantei de fond urmand a fi desfiintata ca fiind emisa de o instanta necompetenta material (competenta materiala apartinand Tribunalului, potrivit dispozitiilor art. 36 al. 1 lit. c C. proc. pen.).

Totodata, avand in vedere ca incadrarea juridica corecta a faptei este cea prevazuta de art. 9 al. 1 lit. g din Legea 241/2005, hotararea instantei de fond se impune a fi desfiintata ca fiind emisa de o instanta necompetenta material.

Instanta, analizand sentinta penala apelata, prin raportare la actele dosarului si la motivele de nelegalitate si netemeinicie invocate, precum si din oficiu, in conformitate cu dispozitiile art. 417 alin. 2 Cod procedura penala, a retinut ca apelul Parchetului de pe langa Judecatoria Vaslui este fondat, ca sentinta atacata este nelegala, fiind lovita de nulitate absoluta, astfel incat nu se impune analiza temeiniciei acesteia.

Analizand cu prioritate cauza de nulitate invocata de Parchetul de pe langa judecatoria Vaslui, instanta de apel a retinut ca sunt incidente dispozitiile art. 281 alin. 1 lit. b Cod procedura penala, sentinta penala atacata fiind pronuntata de o instanta necompetenta material, inferioara in grad instantei competente.

Din analiza actului de sesizare rezulta ca Judecatoria Vaslui a fost investita cu judecarea actiunii penale formulate impotriva inculpatului, „reprosul” formulat de procuror constand in savarsirea unei comisiuni - vanzarea unui bun asupra caruia se sustine ca exista un sechestru fiscal legal aplicat.

Potrivit dispozitiilor art. 371 Cod procedura penala relativ la obiectul judecatii: „Judecata se margineste la faptele si la persoanele aratate in actul de sesizare a instantei.”

Analizand faptele care fac obiectul acuzatiei penale formulate impotriva inculpatului, instanta de apel, in acord cu apelantul procuror, a retinut ca fapta imputata inculpatului nu poate fi analizata in afara textului legii speciale care incrimineaza infractiunea de evaziune fiscala prin sustragerea de sub sechestru fiscal.

Potrivit art. 9 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/2005, in forma in vigoare la 28.02.2014 - data faptei ce face obiectul acuzatiei - si in prezent, „Constituie infractiuni de evaziune fiscala si se pedepsesc cu inchisoare de la 2 ani la 8 ani si interzicerea unor drepturi urmatoarele fapte

savarsite in scopul sustragerii de la indeplinirea obligatiilor fiscale g) substituirea,

degradarea sau instrainarea de catre debitor ori de catre terte persoane a bunurilor sechestrate in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscala si ale Codului de procedura penala.”

Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale are caracter de lege speciala, astfel incat ea va fi aplicabila cu prioritate fata de Codul penal care constituie lege generala.

Art. 261 Cod penal va fi aplicabil ori de cate ori acuzatia priveste sustragerea unui bun legal sechestrat, dar sechestrul nu este instituit intr-o procedura de drept fiscal sau penal, iar in cauza nu poate fi pusa problema unui scop special urmarit de faptuitor: sustragerea de la indeplinirea obligatiilor fiscale. Prin urmare, art. 261 Cod penal este aplicabil ori de cate ori, sechestrul se aplica in baza Codului de procedura civila, Codului Silvic si altor dispozitii legale, altele decat Codul de procedura penala si Codul de procedura fiscala, iar fapta nu are nicio legatura cu indeplinirea obligatiilor fiscale.

Analizand acuzatiile formulate, in limitele art. 371 Cod procedura penala, instanta de apel a retinut ca, dupa parcurgerea procedurii de camera preliminara, Judecatoria Vaslui trebuia sa puna in discutie schimbarea incadrarii juridice data faptei pentru care inculpatul a fost trimis in judecata prin actul de sesizare si schimband incadrarea juridica din infractiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art. 261 Cod penal in infractiunea de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/2005, sa constate, in temeiul dispozitiilor art. 36 alin. 1 lit. c ind. 1 Cod procedura penala, ca in cauza competenta materiala de solutionare a cauzei revenea instantei superioare in grad - Tribunalul Vaslui.

Conform dispozitiilor procedurale, judecatorul de camera preliminara exercita exclusiv atributiile prevazute de art. 54 Cod procedura penala coroborate cu disp. art. 342 Cod procedura penala. Judecatorul de camera preliminara este obligat sa isi verifice competenta in raport de incadrarea juridica data de procuror faptelor prin rechizitoriu, neavand posibilitatea de a schimba incadrarea juridica. Dispozitiile art. 386 Cod procedura penala nu lasa loc niciunei interpretari, referindu-se expres la singura posibilitate a judecatorului de a schimba incadrarea juridica a faptelor, in cursul judecatii.

De aceea, dupa parcurgerea legala a procedurii de camera preliminara si numai in cursul judecatii, prima instanta putea si trebuia sa puna in discutie incadrarea juridica prev. de art. 9 aliniatul 1 litera g din legea nr. 241/2005, sa schimbe incadrarea juridica si sa isi decline competenta trimitand dosarul Tribunalului Vaslui.

Potrivit dispozitiilor art. 281 Cod procedura penala, nulitatea absoluta decurgand din incalcarea competentei materiale a instantei de judecata, cand judecata a fost efectuata de o instanta inferioara in grad celei legal competente este o nulitate neconditionata, putand fi ceruta sau invocata din oficiu in orice stare a procesului, deci inclusiv in apel. Fiind o nulitate neconditionata, incidenta sa nu depinde de buna sau reaua-credinta a procurorului ori a partilor si nici de posibilitatea de a fi invocata mai devreme sau mai tarziu in cursul procesului.

Constatarea nulitatii absolute a sentintei penale criticate pentru incalcarea dispozitiilor imperative privitoare la competenta dupa materie atrage desfiintarea integrala a sentintei penale atacate si trimiterea cauzei la instanta competenta. Fata de nelegalitatea constatata, instanta de apel, respectand principiile instituite prin titlul I al partii generale a Codului de procedura penala, nu va analiza criticile de netemeinicie ale sentintei penale atacate, urmand ca ele sa fie avute in vedere de instanta competenta care va rejudeca prezenta cauza.

Constatand ca sentinta penala atacata este lovita de nulitate absoluta in conformitate cu dispozitiile art. 281 aliniatul 1 lit. b Cod procedura penala raportat la incadrarea juridica legala a faptei pentru care inculpatul este trimis in judecata, aceea de evaziune fiscala prev. de art. 9 aliniatul 1 lit. g din legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, s-a constatat ca apelul procurorului este fondat.

In consecinta, in temeiul disp. art. 421 aliniatul 1 punctul 2 litera b Cod procedura penala s-a admis apelul declarat de parchet , sentinta primei instante a fost desfiintata integral in conformitate cu dispozitiile art. 281 aliniatul 1 litera b Cod procedura penala.

Intrucat instanta de apel, admitand apelul conform disp. art. 421 aliniatul 1 punctul 2 litera b Cod procedura penala nu rejudeca, ci trimite spre rejudecare, nu are posibilitatea de a schimba incadrarea juridica, astfel cum s-a solicitat de catre apelant. S-a dispus rejudecarea cauzei de catre Tribunalul Vaslui, instanta competenta sa judece conform art. 36 alin. 1 lit. c ind. 1 Cod procedura penala, cauza privind pe inculpat sub aspectul savarsirii infractiunii de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin. 1 lit. g din Legea nr. 241/2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, dupa schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de sustragere de sub sechestru prev. de art. 261 alin. 1 Cod penal.

Intrucat incheierea de camera preliminara este definitiva si, oricum, nu este afectata de cauza de nulitate absoluta, astfel cum s-a retinut mai sus, s-a constatat ca ultimul act procedural ramas valabil este incheierea judecatorului de camera preliminara din 19.01.2016, judecata urmand a fi integral desfasurata in fata instantei competente - Tribunalul Vaslui.