Aplicarea în procedura insolvenţei a instituţiei repunerii în termen din Codul de procedură civilă
11 martie 2020Inaplicabilitatea procedurii în condiţiile în care profesionistul a optat pentru ţinerea contabilităţii în partidă simplă
11 martie 2020
Sarcina probei în cazul creanţelor salariale
Cuprins pe materii: Insolvenţă Indice alfabetic: Creanţe salariale
Temei de drept: art. 102 al. 1 din Legea nr. 85/2014, art. 272 Codul Muncii
In situaţia în care sumele de bani reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat ar fi fost încasate de către apelant, este necesar a se face proba de către angajator, statul de plată nesemnat nefăcând dovada acestui lucru.
Curtea de Apel Iaşi, Secţia civilă, Decizia civilă nr. 442/6.06.2016
Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul DC a formulat contestaţie împotriva tabelului preliminar cuprinzând obligaţiile debitoarei SC „B” SRL solicitând înscrierea la masa credală a debitoarei, cu suma ce reprezintă compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat în perioada 2014-2017, respectiv 7229 lei.
Din contractul individual de muncă nr. 2/01.08.2014 şi din actele adiţionale nr. 116/01.10.2015 şi nr. 130 /02.12.2015 rezultă că apelantul-contestator a avut calitatea de angajat al debitoarei în funcţia de director începând cu data de 01.08.2014 până la data de 31.10.2017, când a încetat contractul individual de muncă în baza deciziei nr. 1/31.10.2017. Potrivit lit. I din contractul individual de muncă nr. 2/01.08.2014 contestatorul avea dreptul anual la 21 de zile de concediu de odihnă.
Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014, creanţele salariaţilor se înscriu în tabelul preliminar conform evidenţelor contabile din care rezultă, fără a fi nevoie de cerere de admitere a creanţelor.
Din statul de plată aferent lunii octombrie 2017, rezultă că apelantul era îndreptăţit să primească suma de 7229 lei brut, reprezentând compensarea în bani a concediului de odihnă neefectuat şi că nu a primit această sumă, atât timp cât statul de plată nu este semnat.
În condiţiile în care, din documentele debitoarei, respectiv din statul de plată aferent lunii octombrie 2017, rezultă că apelantul are o creanţă salarială împotriva debitoarei în cuantum de 7229 lei brut în mod greşit administratorul judiciar nu a trecut în baza art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 această creanţă în tabelul preliminar de creanţe al debitoarei SC „B” SRL.
În mod greşit a reţinut judecătorul sindic că apelantul era cel care trebuia să facă dovada faptului că nu a efectuat integral concediu de odihnă la care avea dreptul în perioada august 2014 - octombrie 2017, deoarece potrivit art. 272 Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.” Atât timp cât împotriva angajatorului a fost deschisă procedura insolvenţei sarcina probei că apelantul a efectuat concediul de odihnă aferent anilor 2014-2017 şi deci că nu
este îndreptăţit la compensarea în bani îi revenea administratorului judiciar în calitate de reprezentant legal al acestuia. Or, în cauză nu a fost făcută o astfel de dovadă. Mai mult, din precizările depuse la dosar de către administratorul judiciar la data de 17.05.2018 rezultă că apelantul, în anul 2014, nu a efectuat 4 zile de concediu de odihnă, în anii 2015 şi 2016 nu a efectuat nicio zi de concediu de odihnă, iar în anul 2017 avea dreptul la 18 zile de concediu de odihnă, din care a efectuat doar 10 zile.
Nu pot fi reţinute susţinerile intimatei prin administrator judiciar potrivit cărora sumele de bani reprezentând contravaloarea concediului de odihnă neefectuat au fost încasate de către apelant, deoarece din statul de plată aferent lunii octombrie 2017 rezultă că această sumă nu a fost încasată şi în cauză nu au fost administrate probe care să dovedească contrariul.
În ceea ce priveşte solicitarea apelantului de a fi trecută în tabelul de creanţe şi suma de 2864 lei, reprezentând salariul aferent lunii octombrie 2017, Curtea reţine ca această cerere reprezintă o pretenţie nou formulată pentru prima dată în apel şi care este inadmisibilă potrivit art. 478 alin. 3 C.proc.civ., motiv pentru care nu o analizează.
Pentru aceste motive, Curtea, în baza art. 480 C.pr.civ., admite apelul, admite contestaţia formulată de D.C. împotriva tabelului preliminar cuprinzând obligaţiile debitoarei SC „B” SRL Vaslui , având nr. 95/22.11.2017 şi dispune înscrierea creditorului D.C. cu o creanţă salarială în cuantum de 7229 lei brut.