Revocarea suspendarii sub supraveghere, Necesitatea demonstrarii ca a actionat cu „rea-credinta”
28 martie 2020Sechestru asigurator Competenta de solutionare, Conflict negativ
28 martie 2020
Sanctiunea nedepunerii tuturor actelor doveditoare in procedura administrativa de solutionare a notificarilor formulate in baza Legii nr. 10/2001
Cuprins pe materii
:
Drept civil. Contestatia impotriva dispozitiei emise de primar in procedura Legii nr. 10/2001.
Legislatie relevanta
:
art. 32 din Legea nr. 165/2013.
Rezumat
:
Din interpretarea prevederilor art. 32 din Legea nr. 165/2013 rezulta ca termenul de decadere de 120 de zile in care persoanele care se considera indreptatite pot completa cu inscrisuri dosarele depuse la entitatile investite de lege se refera exclusiv la procedura administrativa, concluzie ce decurge atat din interpretarea gramaticala a legii cat si din interpretarea teleologica a acesteia, scopul actului normativ fiind acela de a accelera procedurile in vederea finalizarii procesului de restituire a imobilelor la care se refera legea, in sensul constrangerii unitatilor detinatoare la respectarea unor termene de solutionare a cererilor de restituire si la emiterea deciziilor sau a dispozitiilor la care sunt obligate.
Prin urmare, sanctiunea decaderii opereaza numai in situatia nerespectarii termenului administrativ, consecinta fiind emiterea deciziei sau a dispozitiei exclusiv pe baza actelor deja depuse.
Decizia civila nr. 38 din 12 februarie 2017 a Curtii de Apel Galati
Prin sentinta civila nr. 549 din 15.09.2016 a Tribunalului Vrancea, pronuntata in dosarul nr. 2376/91/2015, a fost admisa contestatia formulata de contestatorul N.L. impotriva Dispozitiei nr. ... din 15.10.2015, emisa de intimata Primaria Municipiului F., a fost anulata dispozitia contestata si s-a constatat ca reclamantul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent in conditiile prevederilor legii speciale, pentru imobilul constructii si teren, ultimul in suprafata de 600 mp, situat in F., str. G.C. nr. ..., judetul V.
Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca autoarea reclamantului (ruda de gradul I cu petentul) a dobandit proprietatea asupra imobilului in discutie in anul 1947, probandu-se perpetuarea acestui drept de proprietate pana in anul 1977, cand rezulta preluarea bunului de catre stat. S-a dovedit, atat calitatea de succesibil acceptant a reclamantului fata de persoana deposedata, cat si faptul ca acesta ar fi singurul autor al unei notificari in acest sens. De asemenea, s-a probat ca autoarea deposedata a dobandit dreptul de proprietate exclusiv asupra unei suprafete de 660 mp, fiind fara relevanta faptul ca la momentul preluarii bunului a fost masurata o suprafata superioara cantitativ cat timp petentul nu a facut proba dobandirii diferentei in plus prin oricare dintre modurile prescrise de lege pentru dobandirea proprietatii private. De asemenea, Tribunalul a retinut ca in pofida specificatiilor din dispozitia atacata, petentul a probat calitatea de succesibil acceptant al acestei, in cauza nedovedindu-se acordarea efectiva de despagubiri pentru bunul preluat, relevante fiind in aceasta privinta exclusiv prevederile art. 6 din decizia nr. 421/1977.
Privitor la modalitatea de solutionare a notificarii depusa de reclamant, Tribunalul a apreciat criticile formulate de petent ca fiind justificate.
Astfel, Tribunalul a retinut ca reclamantul are calitatea de persoana indreptatita (art.3 si 4 din lege), ca imobilul in discutie intra in sfera de incidenta a Legii nr. 10 iar preluarea de catre stat a terenului in suprafata de 660 mp din patrimoniul autoarei reclamantului ca modalitate efectiva, intra in sfera de incidenta a art. 2 alin. 1 lit. h din Legea nr. 10/2001.
Vazand aceste considerente precum si manifestarea univoca a reclamantului de a primi despagubiri, Tribunalul a retinut intrunirea in persoana reclamantului a tuturor cerintelor de temeinicie a solicitarii sale, astfel ca a admis contestatia formulata in temeiul Legii nr. 10/2001 impotriva dispozitiei nr. 1527 din 15.10.2015 emisa de intimata Primaria Municipiului Focsani, a anulat dispozitia si a constatat ca reclamantul are dreptul la masuri reparatorii prin echivalent in conditiile prevederilor legale speciale, pentru imobilul constructii si teren, ultimul in suprafata de 660 mp, situat in Focsani, str. G.C. nr. 7, judetul Vrancea (astfel cum a solicitat prin notificare).
Impotriva sentintei civile nr. 549 din 15.09.2016 a Tribunalului Vrancea a declarat apel parata criticand-o pe motive de nelegalitate sub aspectul incalcarii de catre instanta de fond a dispozitiilor art. 32 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prin care este instituit un termen de decadere in procedura administrativa, de 120 de zile, in care persoanele indreptatite pot completa cu inscrisuri dosarele depuse la entitatile investite de lege. In opinia apelantei, acest termen nu a fost respectat de catre reclamant care nu a depus actele ce i-au fost solicitate in procedura administrativa, imprejurare fata de care apelanta considera ca dispozitia atacata este legala si temeinica astfel ca a solicitat admiterea apelului si schimbarea in tot a sentintei atacate in sensul respingerii contestatiei formulate de petent.
Prin intampinare, intimatul reclamant a solicitat respingerea apelului si mentinerea sentintei atacate ca fiind temeinica si legala.
Prin decizia civila nr. 38 din 12.02.2017, Curtea de Apel Galati a respins ca nefondat apelul declarat de parata.
Pentru a decide astfel, instanta de apel a retinut ca, potrivit art. 32 din Legea nr. 165/2013, se instituie un termen de decadere in procedura administrativa, de 120 de zile, in care persoanele care se considera indreptatite pot completa cu inscrisuri dosarele depuse la entitatile investite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunica in scris documentele necesare solutionarii cererii sale.
Termenul prevazut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisa a persoanei care se considera indreptatita sau a reprezentantului legal, prin decizia conducatorului entitatii investite de lege sau a persoanei imputernicite de catre acesta, o singura data, pentru o perioada de 60 de zile, in situatia in care persoana care se considera indreptatita face dovada efectuarii unor demersuri privind completarea dosarului in raport cu alte institutii
Cererea de prelungire a termenului se va formula in interiorul termenului prevazut la alin. (1) si va fi insotita de dovada demersurilor intreprinse.
Institutiile detinatoare au obligatia de a elibera, in termen de 30 de zile de la data inregistrarii cererii, actele doveditoare solicitate.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus citate rezulta ca termenul de decadere instituit de Legea nr. 165/2013 se refera exclusiv la procedura administrativa, concluzie ce decurge atat din interpretarea gramaticala a legii cat si din interpretarea teleologica a acesteia, scopul actului normativ fiind acela de a accelera procedurile in vederea finalizarii procesului de restituire a imobilelor la care se refera legea, in sensul constrangerii unitatilor detinatoare la respectarea unor termene de solutionare a cererilor de restituire si la emiterea deciziilor sau a dispozitiilor la care sunt obligate.
Prin urmare, sanctiunea decaderii opereaza numai in situatia nerespectarii termenului administrativ, consecinta fiind emiterea deciziei sau a dispozitiei exclusiv pe baza actelor deja depuse.
Legea nu instituie, insa, nicio interdictie pentru persoana indreptatita de a face dovada intrunirii conditiilor prevazute de legea speciala de reparatie direct in fata instantei de judecata, in sensul administrarii de probe cu privire la calitatea de persoana indreptatita, la existenta dreptului sau de proprietate sau al autorului sau, la data preluarii imobilului de catre stat si preluarea acestuia in interiorul perioadei de referinta a legii, instanta avand obligatia de a analiza in fond cauza.
Prin urmare, contestatorul are dreptul de a urma procedura judiciara si de a administra toate probele necesare dovedirii pretentiilor sale, la fel ca si ceilalti beneficiari ai prevederilor Legii nr. 10/2001, adoptarea unui rationament contrar celui mai sus exprimat fiind de natura a conduce la discriminarea contestatorului fata de alte categorii de persoane indreptatite aflate in aceeasi situatie, anterior adoptarii Legii nr. 165/2013, care au dreptul sa isi dovedeasca pretentiile in fata instantei, astfel incat nu exista niciun motiv pentru a se considera ca depasirea termenului administrativ prevazut de art. 32 din Legea nr. 165/2013 ar conduce la pierderea a dreptului insusi de a face dovada pretentiilor, o atare sanctiune echivaland cu pierderea dreptului de acces la instanta.
In consecinta, retinand ca instanta de fond a facut o corecta interpretare si aplicare a art. 32 din Legea nr. 165/2013, Curtea, in temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedura civila, a respins apelul declarat de parata, critica formulata de aceasta cu privire la legalitatea sentintei atacate fiind vadit nefondata.