Sanctiune pentru neexecutate hotarare in materia contenciosului administrativ

Penalitatile prevazute de art. 18 si amenda prevazuta de art. 24 din Legea 554/2004 sunt concepute ca un mijloc de constrangere la adresa autoritatii publice parate si ca o garantie pentru persoana vatamata, insa aceste prevederi legale devin aplicabile doar in situatia in care s-a dispus anularea, in tot sau in parte, a vreunui act administrativ, a fost obligata autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa ori s-a dispus cu privire la vreun contract administrativ, ceea ce nu este cazul unei sentinte prin care s-a dispus suspendarea executarii unei hotarari de consiliu local, pusa in executare cu intarziere

Prin sentinta nr. 2077 din 06 iunie 2014, pronuntata de Tribunalul Mehedinti, s-a respins actiunea formulata de reclamantul X, in contradictoriu cu paratul Consiliul Local al orasului Y, ca neintemeiata.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamantul X.

In motivare, recurentul reclamant a sustinut ca instanta de judecata nu a analizat cauza in intregimea ei, desi din inscrisurile depuse la dosarul cauzei de dovedeste in mod imperativ obligarea paratului Consiliul Local Y, la plata daunelor cauzate prin nepunerea in executare a unei hotarari judecatoresti.

A mai sustinut ca sentinta pronuntata de instanta de fond cuprinde motive contradictorii.

Instanta de fond recunoscand calitatea de consilier local a recurentului reclamant pe perioada cat intimatul parat Consiliul Local Y nu a dorit sa puna in aplicare prevederile sentintei nr. 4440/18.07.2013, dar prin pronuntarea sentintei recurate din prezentul dosar ii rapeste practic acestuia drepturile ce deriva din calitatea recunoscuta chiar de catre instanta.

A mai sustinut ca instanta de fond a interpretat gresit normele legale, in raport de prevederile art. 488 pct. 8 Cod Procedura Civila

A retinut astfel, prima instanta, ca sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti prin care s-a dispus suspendarea hotararii nr. 41/29.04.2013 a Consiliului Local al orasului Y pana la pronuntarea instantei de fond in dosarul nr. 6746/101/2013, nu reprezinta titlu executoriu...(fila 3 ante-penultimul alineat), desi in mod clar legiuitorul arata in cuprinsul articolului mentionat mai sus un fapt vadit contrar ce nu poate lasa loc de interpretari.

Intimatul Consiliul Local Y a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, prima instanta pronuntand o hotarare legala si temeinica.

Analizand criticile formulate de recurentul reclamant, in raport de dispozitiile legale incidente, Curtea a constatat ca recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:

Cererea reclamantului de obligare a paratului Consiliul Local Y la plata de daune in cuantum de 200 lei/zi de intarziere ca urmare a faptului ca a executat sentinta nr. 4440/18.07.2013, executorie de drept, pronuntata de Tribunalul Mehedinti-Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, abia la data de 02.10.2013, cu 77 de zile intarziere, a fost intemeiata conform precizarii la actiune aflate la filele 9- 10 din dosarul de fond pe prevederile art. 18, al 5 si 6, respectiv art. 24, al 2 din Legea 554/2004.

Prima instanta a respins in mod corect actiunea reclamantului, retinand ca nu sunt indeplinite conditiile legale stipulate de prevederile anterior mentionate .

Asadar, prin sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti pronuntata in dosarul nr. 7516/101/2013 s-a dispus suspendarea executarii Hotararii nr. 41/29.04.2013 a

Consiliului Local Y pana la pronuntarea instantei de fond in dosarul nr. 6746/101/2013, sentinta ce a ramas definitiva prin constatarea ca nul a recursului prin decizia nr. 13084/03.10.2013 a Curtii de Apel Craiova .

Reclamantul a solicitat, la data de 25.07.2013, punerea in executare a acestei sentinte, executorii de drept conform art. 14, al 4 din Legea 554/2004, insa abia prin adresa nr. 6370/01.10.2013 emisa de Primaria orasului Y s-a comunicat reclamantului ca in sedinta Consiliului Local al orasului Y din data de 30.09.2013, prin hotararea nr. 86/2013 au fost puse in executare dispozitiile din sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti.

Art. 18, al 4, lit. b si c din Legea 554/2004 nu este aplicabil in speta, intrucat obiect al actiunii in contencios administrativ nu este un contract administrativ, prin sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti pronuntata in dosarul nr. 7516/101/2013 dispunandu-se suspendarea executarii Hotararii nr. 41/29.04.2013 a Consiliului Local Y pana la pronuntarea instantei de fond in dosarul nr. 6746/101/2013.

Nici prevederile art. 18, al 1 din acelasi act normativ nu sunt aplicabile in cauza. Astfel, prevederile art. 1 alin. (1) si (2), art. 8 si art. 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv de plina jurisdictie, in cadrul caruia controlul exercitat de instanta de contencios administrativ nu se limiteaza la aspectele formale ale raportului juridic dedus judecatii.

Intr-adevar, potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, instanta, solutionand actiunea, poate, dupa caz, sa anuleze, in tot sau in parte, un act administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o operatiune administrativa.

Potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanta poate hotari asupra despagubirilor pentru daunele materiale cauzate de actul administrativ atacat numai in masura in care acesta este anulat in tot sau in parte.

Din interpretarea sistematica a dispozitiilor art. 18 alin. (3), in corelatie cu normele cuprinse in art. 8 din Lege, ce reglementeaza obiectul actiunii judiciare, rezulta ca instanta poate acorda despagubiri pentru prejudiciul moral sau material numai in cazul actiunilor in contencios subiectiv, deoarece actiunile intemeiate pe incalcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autoritatii parate sa emita un act sau un alt inscris, respectiv sa efectueze o anumita operatiune administrativa.

Penalitatile pe fiecare zi de intarziere prevazute de art. 18 alin. (5) pentru solutiile prevazute la alin. (1) si la alin. (4) lit. b) si c) au fost concepute ca un mijloc de constrangere la adresa autoritatii publice parate si in acelasi timp ca o garantie pentru persoana vatamata ca isi va vedea restabilit dreptul sau interesul legitim vatamat, printr-un mecanism distinct de acela al despagubirilor pentru intarzierea in executarea hotararii, acordate in cadrul procedurii speciale de executare prevazute de art. 24 din Lege. In acelasi scop, in art. 18 alin. (6) s-a prevazut ca, la cererea partii interesate, instanta poate stabili, prin dispozitiv, un termen de executare, sub sanctiunea amenzii prevazute la art. 24 alin. (2), in cazul in care termenul nu este respectat.

Asadar, potrivit art. 8, al 1 din Legea 554/2004 la care face trimitere art. 18, al 1 din Lege, persoana vatamata intr-un drept recunoscut de lege sau intr-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plangerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns in termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea in tot sau in parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat intr-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea in termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Fata de aceste prevederi legale, in mod corect prima instanta a retinut ca in speta nu sunt incidente prevederile art. 18 alin. 5,6 din Legea nr. 554/2004 invocate de reclamant deoarece prin sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti nu s-a dispus anularea , in tot sau in parte, a vreunui act administrativ , nu a fost obligata autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa,nu s-a dispus cu privire la vreun contract administrativ.

Pentru aceleasi considerente, nici conditiile art. 24, al 1 , 2 si 3 din Legea 554/2004 nu sunt intrunite in cauza. Astfel, conform acestor prevederi legale daca in urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotararii definitive se face de bunavoie in termenul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in termen de cel mult 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii. in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se duce la indeplinire prin executare silita, parcurgandu-se procedura prevazuta de prezenta lege. La cererea creditorului, in termenul de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, care curge de la expirarea termenelor prevazute la alin. (1) si care nu au fost respectate, instanta de executare, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului ii acorda penalitati, in conditiile art. 905 din Codul de procedura civila.

In acest context, se retine ca legiuitorul a stabilit ca executarea hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile prin care s-au instituit in sarcina autoritatilor publice anumite obligatii de „a face” trebuie sa fie realizata intr-un anumit termen, fie cel precizat in cuprinsul hotararii, potrivit art. 18 alin. (6) din Lege, fie, in lipsa acestuia, in cel mult 30 de zile de la data ramanerii irevocabila a acesteia.

Curtea a retinut ca procedura speciala prevazuta de art. 24 din Legea 554/2004 este aplicabila atunci cand prin dispozitivul hotararii judecatoresti se instituie o obligatie care presupune o anumita actiune a autoritatii publice obligate - aceea de a emite un act administrativ sau de a efectua o operatiune administrativa.

Or, sentinta a carei neexecutare in termen o invoca partea nu cuprinde o obligatie care sa se incadreze in prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dispunand doar suspendarea executarii Hotararii nr. 41/29.04.2013 a Consiliului Local Y pana la

pronuntarea instantei de fond in dosarul nr. 6746/101/2013.

Rezulta din dispozitiile legale citate, care au caracter special si deci sunt de stricta interpretare, ca aplicabilitatea acestora se rezuma la ipotezele expres prevazute de textele legale in discutie, si anume: cand prin hotararea judecatoreasca, irevocabila s-a anulat in tot sau in parte un act administrativ cu caracter normativ, respectiv a fost obligata o autoritate publica: a) sa incheie, sa inlocuiasca sau sa modifice actul administrativ; b) sa elibereze un alt inscris; c) sa efectueze anumite operatiuni administrative.

Pentru toate aceste motive, in mod corect a retinut prima instanta, referitor la aplicabilitatea art. 24 alin. 2 din legea nr. 554/2004, ca sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti prin care s-a dispus suspendarea executarii hotararii nr. 41/29.04.2013 a Consiliului Local al orasului Y pana la pronuntarea instantei de fond in dosarul nr. 6746/101/2013, nu reprezinta titlul executoriu pe care legiuitorul l-a avut in vedere, actiunea reclamantului fiind corect respinsa.

Ca atare, sunt nefondate criticile recurentului in sensul ca prima instanta nu a analizat cauza in intregimea sa, termenul in care paratul a executat sentinta nr. 4440/ 18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti nefiind unul rezonabil, dat fiind faptul ca, asa cum s-a aratat, prin aceasta hotarare judecatoreasca nu s-a dispus in sensul prevazut de art. 8, al 1, art. 18 si 24 din Legea 554/2004.

Adevarat fiind ca penalitatile prevazute de art. 18 si amenda prevazuta de art. 24 din Legea 554/2004 sunt concepute ca un mijloc de constrangere la adresa autoritatii publice parate si o garantie pentru persoana vatamata, insa aceste prevederi legale devin aplicabile doar in situatia in care s-a dispus anularea, in tot sau in parte, a vreunui act administrativ, a fost obligata autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt inscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa ori s-a dispus cu privire la vreun contract administrativ, ceea ce, dupa cum s-a aratat, nu este cazul sentintei nr. 4440/2013 a Tribunalului Mehedinti.

Asadar, sentinta atacata nu cuprinde nici motive contradictorii si a fost data si cu interpretarea si aplicarea corecta a dispozitiilor legale invocate de reclamant, contrar sustinerilor acestora.

Prima instanta a retinut, asadar, ca sentinta nr. 4440/18.07.2013 a Tribunalului Mehedinti nu dispune in sensul mentionat de art. 18 si 24 din Legea 554/2004, iar nu ca nu ar fi titlu executoriu in sensul art. 14, al 4 din Legea 554/2004.

Pentru toate aceste motive, in baza art. 496 Noul Cod de procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.

(Decizia nr.72508 din 25.11.2014-Sectia Contencios Administrativ si Fiscal, rezumat judecator Adela Albu).